Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 218/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 218/CA
Ședința publică de la 08 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, G, a, -, -, -, și a, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet Avocat, în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Națională Vămilor și Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru reclamanți, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că, prin serviciul registratură, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iad epus la dosar "precizări".
Avocat, pentru reclamanți, depune la dosar note scrise și practică judiciară și susține că a luat cunoștință de conținutul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, exprimată în precizări, dar nu a luat cunoștință de conținutul deciziei XIV din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care are la bază însă un principiu discriminatoriu pentru că, așa cum se dovedește cu hotărârile depuse la dosar, drept practică judiciară, alți funcționari publici, având același statut ca și reclamanții din această cauză, beneficiază de drepturile bănești solicitate prin acțiune. Este discriminatoriu ca reclamanții să fie privați de un drept de care alți funcționari, asemenea lor, beneficiază. Este încălcat și principiul egalității în fața legii.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită, pentru cele arătate în notele scrise, admiterea acțiunii, fără obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 784/45 din 17 septembrie 2008, reclamantul și alți 63 de funcționari publici din cadrul I, au solicitat ca pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să fie obligată a le plăti sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, actualizate în raport cu rata inflației, pe motiv că în mod nejustificat li s-a restrâns dreptul consacrat de Legea nr. 142/1998, în condițiile în care acordarea acestuia s-a prevăzut în mod expres și prin art. 20 din nr.OUG 245/2000.
La termenul din 17 noiembrie 2008, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând ca Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I să fie obligată, în solidar cu Autoritatea Națională a Vămilor la plata contravalorii tichetelor de masă, considerând că aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998 încalcă dispozițiile Constituției României și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
I prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că nici Legea nr. 188/1999 și nici nr.OUG 10/2004 nu recunoaște dreptul funcționarilor publici de a beneficia de tichete de masă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că reclamanții au statut de funcționari publici desfășurându-și activitatea în cadrul structurilor Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale I, din subordinea Autorității Naționale a Vămilor.
Considerând că, în mod nejustificat, nu li s-a acordat dreptul prevăzut de Legea nr. 142/10998 și de art. 20 din nr.OUG 245/2000, reclamanții au promovat prezenta acțiune.
Raportat la această situație de fapt, Curtea consideră că acțiunea reclamanților este lipsită de suport legal, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții au statut de funcționari publici, că ei se află în raporturi de serviciu cu I, fiind numiți în funcție prin decizia conducătorului Autorității Naționale a Vămilor și că regimul lor juridic este guvernat de nr.OUG 10/2004 privind Statutul personalului vamal.
Printre drepturile consacrate de nr.OUG 10/2004 se numără conform art. 12 din actul normativ menționat, și dreptul de a fi remunerat pentru activitatea depusă, în raport de funcția exercitată.
Din cercetarea prevederilor Capitolului III din nr.OUG 10/2004 și a dispozițiilor Legii nr. 188/1999, cu care cel dintâi act normativ se completează, nu rezultă, în mod direct sau indirect, că personalul vamal este îndreptățit a primi și o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă.
Prevederea generică de la alin. 1 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu poate constitui temei al acțiunii reclamanților, atâta timp cât legiuitorul, a prevăzut în mod explicit că primirea alocației individuale de hrană reprezintă doar o posibilitate și nu o obligație imperativă pentru instituția publică cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu, facultate la care s-a adăugat și oad oua condiție, și anume că tichetele de masă să se acorde numai în "limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, referitoare la salariații din sectorul bugetar se consideră în mod implicit modificate prin actele normative adoptate ulterior, prin care a fost reglementat statutul juridic al funcționarilor publici și în mod particular statutul personalului vamal, legi care nu mai înscriu printre drepturile salariale ce pot fi acordate acestei categorii de personal și dreptul la o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
Faptul că acest drept a fost reglementat prin nr.OUG 245/2000 nu are nici o relevanță sau urmări juridice în cauza de față din moment ce Curtea Constituțională, în mod constant a statuat că, în ceea ce privește beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, precum este dreptul la alocația individuală de hrană, nu constituie un drept constituțional fundamental, că prevederile art. 53 din Constituția României nu sunt incidente în acest caz, și că legiuitorul este în drept să acorde, să modifice, ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă neputându-se vorbi în speță, de un drept câștigat, ce nu ar mai putea fi anulat, în condițiile în care chiar Legea nr. 142/1998 stabilește o corelație absolută și de neînlăturat între acordarea acestui drept și existența unor resurse financiare prestabilite, care să permită satisfacerea lui.
Ca atare, în lipsa unor prevederi corespunzătoare în corpul actului normativ ce reglementează statutul personalului vamal, care reprezintă legea specială în materie, în raport cu orice alte reglementări, precum și a unor alocații bugetare care să permită acordarea lui retroactivă, reclamanții nu au nici un temei pentru a cere plata vreunei sume de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, referirile la pretinsul caracter discriminatoriu al legii, sau la o așa zisă încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, fiind neavenite, din moment ce diferența de tratament rezultă din faptul că personalul contractual are un cu totul alt regim juridic și alte drepturi decât funcționarii publici, regim juridic care exclude posibilitatea acordării, prin asimilare, a unor drepturi salariale ce nu și-au găsit consacrarea prin nr.OUG 10/2004, iar precedentul legislativ creat prin nr.OUG 245/2000 nu și-a mai găsit finalitatea din moment ce prevederile sale au fost suspendate, începând cu anul 2001, până la stabilirea unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici. Acest punct de vedere și-a găsit de altfel confirmarea prin Decizia nr. XIV (14) din 18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a statuat că "Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora fost negociată prin contractele colective de muncă", dezlegare ce este obligatorie pentru instanțele judecătorești, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca atare, constatând că dispozițiile Legii nr. 142/1998 nu sunt aplicabile reclamanților, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004,va respinge acțiunea în totalitatea ei, ca lipsită de suport legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H OTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea introdusă de reclamanții, G, a, -, -, -, și a, toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat" " având sediul în I,-, în contradictoriu cu pârâții: Autoritatea Națională Vămilor, având sediul în B,-, sector 1, și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, având sediul în I, str. -, nr. 10
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.12.2008
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
