Alte cereri. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 543/
Ședința publică din 8 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 970/ din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, lipsă fiind intimata SC E-- M Distribuție SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, recurenta depune la dosar chitanța, seria -, nr. - din 08.12.2008, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurenta arată că s-a adresat Tribunalului Iași cu o cerere în contencios administrativ, urmare faptului că E-- M I îi refuză eliberarea unui act administrativ din care să rezulte o seamă de date privind perioada cât a fost angajata acestei societăți.
Din oficiu s-a ridicat excepția necompetenței materiale, excepție pe care, de altfel, instanța a admis-o și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, considerând că obiectul litigiului l-ar constitui obligația de a face și nu se încadrează în nici una din dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
Menționează că a lecturat de câteva ori această hotărâre pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre cu care nu este de acord, motiv pentru care, de altfel, s-a și adresat cu acest recurs.
Interpelată fiind dacă este E-- M instituție publică, poate fi asimilată unei instituții publice o societate comercială cu capital străin, recurenta arată că Legea nr. 13/2007, care reglementează activitatea acestei societăți, la art. 16 spune clar "lucrările de realizare și retehnologizare a capacităților energetice sunt de interes public ". Consideră că această unitate este de interes public, prestează un serviciu public în regim de putere publică.
Precizează că nu a cerut, așa cum a reținut instanța de fond, un act care să îi rezolve problemele de pensie.
Cu privire la competență, recurenta susține că instanța competentă, potrivit legii de reglementare a E--, este Tribunalul Iași, în temeiul Legii nr. 554/2004.
În cazul în care instanța va respinge acest aspect, solicită a se lua act de faptul că E-- săvârșește acte de comerț potrivit Codului comercial și, potrivit art. 2 din Codul d e procedură civilă, aceste acțiuni trebuie soluționate de către Tribunal și nu de către Judecătorie.
Conchizând, solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului la Tribunalul Iași, spre soluționare.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC E-- M Distribuție SA I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverință din care să reiasă salariile brute pe care le-a primit pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt, la data de 25.08.2008, a înregistrat la registratura pârâtei o cerere prin care a solicitat o adeverință din care să reiasă salariile brute pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991. I-a fost refuzat acest lucru. A solicitat copii de pe statele de plată, veniturile sale brute fiindu-i necesare la calcularea pensiei conform art. 78 din Legea nr. 250/2007, dar și de data aceasta s-a lovit de refuzul pârâtei prin angajații săi.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 970//04.11.2008, și-a eclinat competența de soluționare a acțiunii formulate de în contradictoriu cu pârâta SC E-- M Distribuție SA- I, cu sediul social în I,--150 în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. e din Legea 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin urmare obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverință din care să reiasă salariile brute pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991 (obligație de a face). Indiferent de calitatea pârâtei de autoritate publică sau de societate comercială pe acțiuni, litigiul de față este consecința refuzul eliberării unei adeverințe care să ateste o situație de fapt, respectiv salariile brute ale reclamantei pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991. Simpla calitate a unui pârât de autoritate administrativă nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ, indiferent de natura juridică a litigiului. În nici un caz nu se poate susține că acest conflict s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Nu orice fel de refuz al unei autorități administrative atrage competența instanței de contencios administrativ, ci acest refuz trebuie să fie în legătură cu atribuțiile conferite de lege autorității respective de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, privitor la dreptul de recalculare a pensiei ca urmare a salariilor brute avute de reclamantă, pârâta nu are competențe.
Tribunalul Iașia considerat că în cauză nu există vreun act administrativ, în sensul Legii nr. 544/2004, care să o vatăme pe reclamantă într-un drept ori într-un interes legitim, iar refuzul pârâtei de eliberare a unei adeverințe nu poate fi asimilat cu nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, atâta timp cât o astfel de cerere excede atribuțiilor conferite de lege autorităților administrative, privind doar raporturi civile - obligație de a face, născută ca urmare a raporturilor de muncă pe care le-a avut în trecut reclamanta cu pârâta. Instanța a apreciat că pârâta nu poate fi asimilată unei autorități publice. Potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Chiar dacă prestează un serviciu public, pârâta nu face acest lucru în regim de putere publică ci, potrivit Legii nr. 13/2007 privind energia electrică. În plus, litigiul nu are nici un fel de legătură cu obiectul de activitate al pârâtei sau cu activitatea comercială pe care o prestează pentru a putea fi considerat un litigiu comercial cum a cerut în subsidiar reclamanta.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei ca instanță de drept comun, competentă conform art. 1 din Codul d e procedură civilă în soluționarea acțiunilor având ca obiect o obligație de a face.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza deoarece pârâta este o persoană juridică cu capital de stat și privat, autorizată să presteze un serviciu public în regim de putere publică.
A mai susținut recurenta că, în cazul în care instanța va respinge aceste argumente, să e aibă în vedere că pârâta săvârșește acte de comerț și, prin urmare, acțiunea trebuie soluționată de către tribunal.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În speță, reclamanta i-a solicitat pârâtei să îi elibereze o adeverință din care să reiasă salariile brute pe care le-a primit pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991.
Deci, reclamanta i-a cerut pârâtei o adeverință care să aibă un anumit conținut, respectiv cuantumul salariilor brute ce i-au fost acordate în perioada 01.07.1977-01.01.1991.
Cum aspectele la care se referă solicitarea reclamantei nu au nici o legătură cu serviciile publice pe care le prestează pârâta, privind doar raporturi civile - obligație de a face, născută ca urmare a raporturilor de muncă pe care le-a avut în trecut reclamanta cu pârâta, corect a stabilit Tribunalul că Judecătoria Iași este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze acțiunea.
Se mai constată că judicios a considerat prima instanță că prezentul litigiu nu are nici un fel de legătură cu obiectul de activitate al pârâtei sau cu activitatea comercială pe care o prestează pentru a putea fi considerat un litigiu comercial cum a cerut în subsidiar reclamanta.
În aceste condiții, era imperios necesar ca Tribunalul Iași, în temeiul prevederilor art. 1 din Codul d e procedură civilă, să își decline competența în favoarea Judecătoriei Iași.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 970/ /04.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată din ședința publică din 08.12.2008.
Președinte judecător judecător
- - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
