Obligația de a face. Sentința 217/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.06.2009
SENTINȚA CIVIL NR.217
ȘEDINȚA PUBLIC DIN 24.06.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului, - Sucursala S, Primarul Orașului Șimleul S și chemata în garanție România Mineraloel, având ca obiect constatare drept de proprietate.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pentru chemata în garanție avocat C, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat c s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 24.06.2009 o cerere de amânare a cauzei din partea pârâtului
Reprezentantul chematei în garanție arat c las la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Instanța, având în vedere c în speța de faț este vorba de disjungerea unor petite din acțiunea reclamantei, aspecte care au fost aduse la cunoștința prților la dou termene consecutive, instanța solicitând totodat prților s își exprime punctul de vedere cu privire la excepția de necompetenț material a Curții de APEL TIMI ȘOARA în soluționarea petitelor având ca obiect pronunțarea unei hotrâri prin care s se constate dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, conform precizrii de acțiune și pe cale de consecinț, s dispun anularea operațiunilor tehnice materiale care nu corespund realitții, obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei, precum și obligarea S s achiziționeze terenul care nu poate fi folosit potrivit destinației inițiale, acordând în acest sens dou termene consecutive, respinge cererea de amânare.
Instanța, invoc din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea prezentei cauze, respectiv a petitelor menționate în precizarea de acțiune și acord cuvântul pe aceasta.
Reprezentantul chematei în garanție pune concluzii de admitere a excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de faț constat:
Prin acțiunea precizat reclamanta prin mandatar, a chemat în judecat pe pârâții Ministerul Economiei și Comerțului B (fost Ministerul Industriei și ) și SA. B Sucursala S - Z, solicitând ca prin sentinț s se anuleze ca nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.3066/5.08.1996, emis de pârâtul I pe seama pârâtei II, anularea operațiunilor tehnice - materiale care nu corespund realitții, recunoașterea calitții sale de proprietar tabular asupra parcelelor identificate prin 12 acte administrative, 6 hrți și prin vecintate, cu 100.000 Euro daune morale, s se dispun obligarea pârâtei SA. Sucursala S - Z la plata unei chirii în sum de 506.260.500 lei, pentru ocuparea abuziv a terenului ce-i aparține reclamantei, conform Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiv, cu dobând în condițiile art.1088 Cod civil.
În motivare, în esenț, reclamanta arat c este proprietar asupra terenurilor înscrise în nr.3409 Șimleu cu nr..l652/C/l/2 și Cf nr.3451 - Șimleu cu nr. 1652/C/1/5/2, urmare la posibilitatea oferit de apariția Legii nr. 18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr.10/2001, privind restituirea în natur a unor imobile din categoria terenurilor, care au fost proprietatea tatlui su,.
Reclamanta arat c în demersurile pe care le-a fcut la diferite autoritți abilitate în aplicarea msurilor de restituire a imobililor preluate de stat, a aflat din adresa Ministerului Administrației Publice (fila 44 din anexele acțiunii), c nu exist decizie administrativ în atribuirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ctre pârâta SA. B - Sucursala S - Z și cu toate acestea, secretarul orașului, împreun cu fostul secretar, devenit notar public, au msluit o dezmembrare fictiv și o alipire, pe care au prezentat-o comisiei din cadrul pârâtului Ministerul Economiei și Comerțului, iar comisia din neștiinț, neglijenț sau interes, ignorând lipsa deciziei administrației de atribuire a terenului din litigiu, a atestat proprietatea pârâtei societate comercial pe dou parcele, fr nici o corespondenț real în evidențele de publicitate imobiliar sau în cele cadastrale.
Se mai arat c pârâta SA. B Sucursala S - Z nici nu a realizat inventarierea patrimoniului su, în condițiile art.57 și 58 din Legea nr.15/1990 pân la data de 08.03.1991 și nici nu a putut s o fac, pentru c nu era proprietar asupra terenului atestat prin certificatul atacat.
Cu toate acestea reclamanta arat c pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului a emis certificatul nelegal în data de 05.08.1996, fr nici un suport legal iar dezmembrrile și alipirile, chiar dac ar fi reale, nu constituie acte juridice constitutive de drepturi, totodat încheierea judectorului de din anul 1997 (anexa 46 la acțiune) nu invoc nici un temei juridic, iar extrasele de (din anexele 48-54 la acțiune) nu menționeaz de la cine și ctre cine s-au fcut atribuirile de imobile.
Reclamanta susține c este îndreptțit la acordarea daunelor morale solicitate având în vedere stresul trit și consumul psihic inimaginabil suportat, urmare la lezarea prestigiului su personal, prin ocuparea abuziv a proprietții sale.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului a solicitat respingerea acțiunii pentru c reclamanta nu a fcut dovada unui drept vtmat prin actul atacat, conform art. l din Legea nr.29/1990 și totodat anularea certificatului din litigiu este lipsit de temei juridic pentru c acesta nu este titlu de proprietate, pârâta SA. B Sucursala S - Z, devenind proprietar asupra terenului prin efectul art.20 din Legea nr. 15/1990.
Pârâta SA. B Sucursala S - Zac erut de asemenea respingerea acțiunii ca nefondat pentru c terenurile din acțiune, revendicate de reclamant, nu sunt proprietatea pârâtei, nu fac obiectul acestui certificat atacat, pentru c acesta vizeaz o suprafaț de teren de 5.609 mp, cuprins în nr.4138 cu nr. 1652/b/2 și nr.4138 cu nr. 1652/c/2/l/
Pârâta mai precizeaz c terenul pe care este construit Stația, a fost proprietatea Statului român, a fost atribuit în anul 1971 prin încheierea nr.948/1971 tot pe numele statului, dar s-a intabulat drept de administrare operativ direct în favoarea întreprinderii pentru livrarea produselor petroliere cu sediul în C, cu titlu de atribuire.
Reclamanta nu face dovada cu acte a dreptului de proprietate asupra parcelelor pe care este situat Stația, din acte, reieșind faptul c terenul revendicat de aceasta se afl în vecintatea proprietții pârâte.
Reclamanta nu a solicitat niciodat efectuarea unei expertize topografice pentru ca organele abilitate s stabileasc realitatea situației existente. Aceast expertiz a fost dispus de Prefectura S și S, iar aceasta a stabilit c terenul pe care este amplasat Stația nu se situeaz pe parcelele revendicate, mai susține aceeași pârât.
La termenele de judecat din 01.07.2003 și 16.09.2003 Curtea de APEL TIMI ȘOARAa invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cererilor privind recunoașterea calitții de proprietar tabular asupra parcelelor identificate prin 12 acte administrative, 6 hrți și prin vecintate, obligarea pârâtei SA. B Sucursala S - Z la plata chiriei în sum de 506.260.5000 lei, pentru ocuparea abuziv a terenului reclamantei, cu dobânzi în condițiile art.1088 Cod civil, în raport cu prevederile art.1 alin.1 raportat la art.11 din Legea nr.29/1990 și art.1 pct.1 Cod procedur civil.
Examinând acțiunea pe fond, în privința cererilor în contencios administrativ și pe excepția susmenționat, instanța prin sentința civil nr.154 pronunțat la data de 11.05.2009 a disjuns acțiunea precizat și în consecinț, a respins ca nefondat cererea în contencios administrativ formulat de reclamanta, prin mandatar, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Comerțului B și B Sucursala S pentru anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate și daune morale, declinând în rest cererea spre competent soluționare sub aspect material, în favoarea Judec toriei Zal
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civil nr.224/18.01.2005 a admis recursul declarat de ctre reclamant și a casat sentința atacata, trimițând cauza Curții de APEL TIMI ȘOARA.
În motivarea deciziei s-a reținut c pentru soluționarea acțiunii se impune administrarea probei cu expertiza topo cadastral care s identifice terenurile pretinse de reclamant, instanța având obligația s administreze toate probele pe baza crora s pronunțate hotrârea.
Pe rolul Curții de APEL TIMI ȘOARA dosarul a fost înregistrat la data de 25.03.2005 sub nr-.
Pentru termenul de judecata din data de 29.03.2005 reclamanta a depus la dosar precizare a cererii de chemare în judecat solicitând chemarea în judecat și a altor persoane și anume: - Austria prin Romania Mineraloel, cu sediul în B, str.-. av. nr.85. Modalitatea este de chemare în garanție, iar motivele sunt artate în Precizri la concluzii (II filele 74-78), iar cererea este în dosar II filele 118-128, exemplarul multiplu în dosar II filele 139-168. Fiind înscrisuri care aparțin judecții, reitereaz aceste înscrisuri care sunt destinate celorlalte prți în proces și Primarul Orașului Șimleu S, cu sediul în Șimleu S-, jud. Se arat c pentru acesta din urm modalitatea este de chemare în judecat a altor persoane, iar motivele sunt artate în Precizri la concluziile din 01.06.2004 (II filele 74-78) iar exemplarul multiplu în dosar II filele 139-168. Reitereaz și aceste înscrisuri și precizeaz c Primarul nu are calitate de pârât, ci de intervenient în interesul orașului. Or, reclamanta arat c a depus la dosarul cauzei toat documentația administrativ, juridic, fiscal, cadastral, vecintți, necesar dovedirii proprietții (actualizate) și identificrii în teren, îns prima instanț de fond nu le-a acordat nicio atenție. Fr s fac o verificare de scripte, numai pe baza susținerilor verbale ale, le-a dat câștig de cauz. În final la Înalta Curte de Casație și Justiție a renunțat chiar la terenul care este obiectul Certificatului de atestare.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.224/2005 în pag.4 alin.3-5 și conform prevederilor art.167 (2), art.169 (1) din Codul d e procedur civil. În aliniatul 5 din pag.4 pe care-l citeaz în întregime: "Astfel fiind și faț de împrejurarea c în cauz s-au depus numeroase acte oficiale privind mișcarea acestor terenuri în timp cât și regimul lor juridic, se impune cu necesitate pentru o just soluționare, administrarea unei expertize topo cadastrale care s identifice terenurile pretinse de reclamant."
Mai arat c dup ce a depus Concluziile la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 01.06.2004, a fost fcut o operație în (incidenț penal) și în loc de "dobândirea prin atribuire" în nr.4138 din 29 iulie 2004, în baza aceleiași Încheieri 1026/1997 este schimbat în "dobândire prin certificat de atestare" (II - fila 94). Probabil s-au speriat deoarece și Autoritatea pentru aplicarea unitar a Legii nr.10/2001 a constatat lipsa decizie administrative (I - anexa 44 verso). Nici un atestat nu este act constitutiv de drepturi, doar certific preexistența lor așa dup cum este chiar rolul lui. Se arat c deci același bun imobil, în aceeași, are dou moduri de dobândire prin aceeași Încheiere 1026/1997.
Se menționeaz c expertiza dispus de prefectur s-a fcut la solicitarea Autoritții pentru aplicarea unitar a Legii nr.10/2001 la solicitarea reclamantei și prin faxul trimis prefectului, prin care reclamanta a solicitat identificarea parcelei sale și nu amplasamentul. Numai c (acum ) în din anul 1900 localizeaz de facto amplasamentul chiar pe parcelele sale, dar fr a indica cote cadastrale. Dar nici nu era nevoie evidențierea fiind clar (II - fila 23).
Se arat c are 3 amplasamente: unul de facto pe terenul reclamantei și dou scriptice, dar neocupate care blocheaz acțiunile orașului Șimleul S în probleme imobiliare.
Pentru a opri orice posibilitate ca reclamanta s-și dovedeasc calitatea de proprietar, secretarul orașului și alte persoane interesate au fcut ca toate actele administrative, juridice, cadastrale, hrți și planuri referitoare la proprietatea reclamantei s dispar din toate arhivele.
Faptul este dovedit de adresa S nr.1493/03.06.2003 adresat Prefecturii S (I - Precizare de acțiune pag.3///II - fila 55).
Dac pârâta S insist pe necesitatea unei expertize topografice se pune întrebarea: Ce s-ar fi putut demonstra cu acele înscrisuri de s-au sustras?
Se învedereaz ca în Concluziile nr.374/14.01.2005 8II filele 170-173) face vorbire despre art.20 din Legea nr.15/1990, dar evit aliniatul 2: "Bunurile din patrimoniul societții comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu". Ocuparea abuziv nu poate fi invocat ca modalitate legal de dobândire. Se menționeaz ca in ceea ce privește predarea-primirea efectuat cu C, reclamanta arat c la data de 29 iulie 2004 figureaz titular al dreptului de administrare tot C pe terenul care de fapt este intravilan gol și supraedificatele figureaz pe intabularea fals. De altfel Instanța Suprem nici nu a reținut aceast afirmație.
Solicit Curții de APEL TIMI ȘOARAs se sesizeze cu incidența penal a acestor fapte și susțineri. Invoc prevederile art.1 din Decretul nr.291 din 02.12.1961 care prevede c "Ocuparea fr titlu legal a terenurilor, indiferent cui aparțin, de ctre organizațiile de stat, este interzis".
Reclamanta solicit anularea în întregime a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea S, iar pentru folosința terenului solicit chiria retroactiv pe ultimii 3 ani de la momentul introducerii acțiunii la prima instanț de fond calculat la zi în momentul pronunțrii.
Solicit instanței administrarea tuturor probelor cu înscrisuri oficiale depuse și pe aceast cale cere reiterarea actelor depuse.
Reclamanta arat c solicit anularea certificatului deoarece chiar dac nu atest intabularea pe terenul proprietatea sa, ar fi în imposibilitate de a-l cumpra la prețul zilei și la prețul practicat în zon.
De asemenea solicit instanței s fac aplicarea art.1 (7) final din Legea contenciosului administrativ.
În baza art.8 (1) solicit daune morale în sum de 150.000 Euro pentru complexitatea consecințelor datorate abuzului comis de și Sucursala S, chiar dac în prezent este societate comercial ca succesoare a unitții cu vechea denumire.
În ceea ce privește recunoașterea dreptului de proprietate arat c nu s-a adresat instanței de contencios la consacrarea lui deoarece acest drept este asigurat și recunoscut prin actele de publicitate imobiliar depuse în dosare.
În concluziile la Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut anularea retroactiv a certificatului de atestare în sensul c ocuparea abuziv nu s-a petrecut la apariția Legii nr.10/2001 și nici dreptul de proprietate al reclamantei nu s-a nscut prin aceast lege, el fiind neîntrerupt permanent.
Dac recunoașterea dreptului de proprietate excede instanței de contencios, lezarea retroactiv este chiar esența competenței sale, altminteri s-ar admite fptuitorului îmbogțirea fr just cauz pe seama averii reclamantei. Or, așa ceva este inadmisibil într-un stat de drept.
Rspunztori sunt și Sucursala S indiferent de nume, precum și chemata în garanție care prin Legea nr.555/2004 și-a asigurat fondurile de risc.
De asemenea în baza art.8 (2) din lege, reclamanta solicit instanței s oblige s cumpere terenul care nu mai poate fi folosit cu alt destinație fiind afectat de produse petroliere iremediabil în întregime. Consider c este timpul s se intre în legalitate.
pentru uzul instanței extrase din materialele de referinț în cauz care ajut la clarificarea și dezlegarea litigiului.
Pentru termenul de judecat din data de 26.04.2005 reclamanta - a depus la dosar un înscris în cuprinsul cruia a invocat excepția nulitții actelor procesuale.
În motivarea susținerilor sale se arat c, având în vedere c a invocat neregularitți de procedur pe toat durata judecrii cauzei la prima instanț și c au fost ignorate în întregime, reținute generic de instanța de recurs, precum și datorit faptului c la ședința de la primul termen la instanța de trimitere s-a procedat din nou la neregularitți de procedur, urmeaz s le observe și pe mai departe și s invoce aceste neregularitți de procedur și s le reitereze pe cele ignorate de instanța de fond, înscrisuri care potrivit art.140 (1) Cod procedur civil "rmân dobândite judecții".
Reclamanta enumer neregularitțile de procedur conform art.108 (2-3) Cod procedur civil, dup cum urmeaz:Dosar III - fila 30. Încheierea din 29.03.2005. Instanța, fr nici un temei, dovad a nestudierii dosarului admite cererea pârâtei de "a depune la dosar documentația de la oficiul cadastral care a stat la baza emiterii certificatului de atestare ". Se învedereaz c neregularitatea const în faptul c în Dosar I - fila 116 prin Întâmpinarea se susține c amplasamentul stației este situat pe parcelele nr. nr.4138, nr. 1652/b/2 și nr. 1652/c/2/1/b (Dosar I - fila 118) ilustrat în Planul de situație de la Dosar - fila 119. Prima instanț și le-a însușit fr nici o verificare. Se arat c afirmația este fals pentru c în Dosar II - fila 20 prin întâmpinare ctre, susține c amplasamentul stației este situat pe parcela cu nr. (nou deschis) 3479 cu nr. 1653/a/2. Deci complet alt stare de fapt și de drept. Arat c a sesizat aceast malversațiune primei instanțe în Dosar I - fila 79, precizare de acțiune, dar instanța de fond le-a ignorat cu rea credinț, nu din grav neglijenț.
Se menționeaz c instanța de judecare dup casare, admite cererea pârâtei de amânare a judecții pentru a-i permite s depun documentația, fiind astfel înclcate prevederile art.108 (4) deoarece nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuit prin propriul su fapt.
Se precizeaz c în Dosar I - fila 119 depus plan de situație tot avizat de primrie, iar documentația pe care pretinde s o depun nu îndeplinește cerința de a fi existat înainte de judecata în fond și nici nu a fost depus la primul termen, procedur sancționat de art.1081(1), pct.1, lit. a) Cod procedur civil.
Se arat c în Dosar I - fila 117 este certificatul de atestare a proprietții obținut pe baza schiței întocmite de " topograful" și avizat pe verso de ctre Z ulterior, iar în prezent Aceast avizare este obiectul certificatului de atestare și la care a renunțat.
Mai mult, arat reclamanta, în Dosar II - fila 171 Concluzii la, pârâta afirm c "expertiza topografic a imobilului în cauz, pentru obținerea certificatului, s-a fcut de ctre "" Z - și aprobat de Consiliul Local Șimleu în urma determinrilor și msurtorilor efectuate în teren", și avizat de același pentru aceeași poziție, dar cu alte elemente topo-cadastrale și de publicitate imobiliar. Deci în anul 1996, numai c pe toat durata procesului aproape 2 ani aceast expertiz nu a fost menționat, toate afirmațiile pârâtei bazându-se pe schița de la Dosar - fila 119 întocmit de " topograful" care la s-a dovedit a fi fals și la care chiar a renunțat prin vdita ei absurditate și fals.
În Dosar I - fila 88, S informeaz Prefectura S despre dispariția documentației privind schimbul de terenuri în anii 1968-1969 din arhiva primriei și a Biroului de carte funciar a Judec toriei Șimle ul Arat c a depus acest act la dosar.
De asemenea, se menționeaz ca în dosar I - fila 183 este adresa Judec toriei Șimleu care atest dispariția (lipsa) documentelor privind schimbul de terenuri.
În Dosar II - fila 92 arat c a depus extrasul nr.4138/12 mai 2004 unde la partea a II-a este notat modul de dobândire "prin atribuire" în favoarea.
Învedereaz c dup ce a depus la dosar adresa de la Autoritatea pentru urmrirea aplicrii unitare a Legii nr.10/2001 prin care se atrage atenția asupra "lipsei deciziei administrative" de atribuire Dosar I - fila 55, la Judec toria Șimleus -a operat în, ilegal, alt mod de dobândire a terenului de ctre astfel: "prin atestarea dreptului de proprietate" în Dosar II - fila 94 extras din 29 iulie 2004. Reclamanta consider operațiunea ca fiind abuz în serviciu.
Arat c deși a sesizat prima instanț c certificatul de atestare atest o proprietate preexistent nu o constituie, instanța nu s-a pronunțat de loc asupra acestui aspect.
Reclamanta susține c, deși a artat în Dosar I - fila 82-83 c amplasarea stației este cu cote cadastrale false, iar în Dosar I - fila 85 solicitat anularea (pe care a solicitat-o și în acțiunea introductiv) certificatului de atestare și apoi a operațiunilor tehnico-materiale premergtoare care au stat la baza emiterii certificatului, instanța de fond nu a fcut aplicarea prevederilor art. 10(1) coroborat cu art.11 teza a II-a din Legea nr.29/1990. Dimpotriv, în considerentele sentinței nr.316/2003 a Curții de APEL TIMI ȘOARA, pag.3 aliniat 4, prima instanț struie în susținerea legalitții unor operațiuni nelegale înzestrându-le cu efecte juridice neprevzute de nici o lege din România.
Mai arat c administrarea unei expertize nu înseamn efectuarea unei expertize cum greșit s-a reținut la primul termen de judecat. Potrivit art.169 (1) din Codul d e procedur civil, administrarea probelor se face în fața instanței, dar Înalta Curte de Casație și Justiție spune c "fr a fi preocupat - din analiza actelor depuse" - "se afl în contradicție evident cu normele procedurale -".
Pentru termenul de judecat din 24 mai 2005, - - mandatarul reclamantei, depune la dosar precizri despre unde, când și cum a aflat despre certificatul de atestare a proprietții emis în favoarea
Se arat c, dup 12 ani de exercitare a tuturor procedurilor administrative prevzute de toate legile reparatorii adoptate pân în anul 2002 și depunerea tuturor înscrisurilor oficiale preconstituite, dar fr a obține nici un rspuns pertinent solicitrii ca persoane îndreptțite, s-au adresat Autoritții pentru urmrirea aplicrii unitare a Legii nr.10/2001 înființat prin nr.HG950/2001 cu memoriul nr.2486/13.11.2002, pentru a fi sprijiniți în obținerea actelor care prin natura lor sunt în pstrarea primriei și care evidențiaz proprietatea funciar a fiecrui cetțean.
La solicitarea Autoritții, Primria Șimleu S prin adresa nr.1054 din 18.02.2003 înregistrat la Autoritate sub nr.3741/28.02.2003, unde, pe verso sunt menționate înscrisurile pe care le-a trimis: pe lâng filele din registrul agricol și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor și schița de dezmembrare nr. 1652/b și a nr. 1652/c/2/1, deci chiar schița la care a renunțat s o susțin la Înalta Curte de Casație și Justiție. Consider aceasta ca o dovad de cârdșie.
Se menționeaz c prezentându-se la B la sediul Autoritții, dup ce a depus Studiu analitic explicativ înregistrat sub nr.4137/02.04.2003, i s-a înmânat copie dup Certificatul de atestare a proprietții astfel c la acea dat a aflat prima oar de existența respectivului certificat, întrucât primria nu l-a informat asupra existenței certificatului, deși, afirm reclamanta, s-a prezentat la primrie de aproximativ 15 ori în intervalul dup emiterea acestui act. Odat cu primirea acestui certificat de atestare a proprietții, la sediul Autoritții a și scris recursul administrativ pe care l-a depus la. sub nr.- din 02.04.2003.
Cu privire la legea care reglementeaz aceast judecare dup casare, reclamanta arat urmtoarele: Legea nr.554/2004 a intrat în vigoare la data de 07.01.2005, pronunțarea Deciziei 224/18.01.2005 fiind fcut deci dup intrarea în vigoare a noii legi privind contenciosul administrativ.
Judecata se afl în fața primei instanțe cu noile prți chemate având toți beneficiul primului grad de jurisdicție.
Prin nr.OUG138/2000 s-a modificat substanțial art.725 Cod procedur civil unde la alin.1 se prevede c "Dispozițiile legii noi de procedur se aplic, din momentul intrrii ei în vigoare și proceselor în curs de judecat începute sub legea veche "
Consider c se afl în momentul sesizrii instanței conform art.27 din Legea nr.554/2004.
Dispozițiile legii contenciosului se completeaz cu prevederile Codului d e procedur civil. În același sens sunt și prevederile art.29 din Legea nr.554/2004.
Prin precizarea depus pentru termenul de judecat din 21.06.2005, pârâta SA - Sucursala S, invoc urmtoarele excepții:
Faț de excepția lipsei de competenț material a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește solicitarea de acordare a contravalorii chiriei pentru folosința terenului începând cu anul 1998 reclamanta invoc și prescripția extinctiv prevzut de Decretul nr.167/1958, care precizeaz termenul general de prescripție ca fiind de 3 ani. În aceste condiții se arat c nu se pot solicita pretenții materiale anterioare celor 3 ani socotiți de la data introducerii acțiunii. Se menționeaz c suma de bani solicitat cu titlu de chirie nu este consecința unui act administrativ sau a refuzului nejustificat al unei autoritți administrative de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege.
Primarul Orașului Șimleu Sad epus la dosar un înscris in cuprinsul cruia a menționat ca reclamanta a depus o notificare nr.797E/10.08.2001 a prin care a solicitat restituirea in natura a imobilelor terenuri înscrise în nr.3451, nr. 1652/c/1/5/2 și în nr.3409 nr. 1652/c/1/2. Se învedereaz c nu s-a putut identifica persoana destinatoare a imobilelor revendicate și i s-a solicitat petentei sa efectueze o expertiz topografic în acest sens.
Pentru termenul din data de 24.05.2005 reclamanta a depus la dosar precizri de acțiune în cuprinsul crora se arat c la solicitarea Autoritții, Primria Șimleu S prin adresa nr.1054 din 18.02.2003 înregistrat la Autoritate sub nr.3741/28.02.2003, unde, pe verso sunt menționate înscrisurile pe care le-a trimis: pe lâng filele din registrul agricol și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor și schița de dezmembrare nr. 1652/b și a nr. 1652/c/2/1, deci chiar schița la care a renunțat s o susțin la Înalta Curte de Casație și Justiție. Consider aceasta ca o dovad de cârdșie.
Prezentându-se la B la sediul Autoritții, dup ce a depus Studiu analitic explicativ înregistrat sub nr.4137/02.04.2003, i s-a înmânat copie dup Certificatul de atestare a proprietții astfel c la acea dat a aflat prima oar de existența respectivului certificat, întrucât primria nu l-a informat asupra existenței certificatului, deși, afirm reclamanta, s-a prezentat la primrie de aproximativ 15 ori în intervalul dup emiterea acestui act. Odat cu primirea acestui certificat de atestare a proprietții, la sediul Autoritții a și scris recursul administrativ pe care l-a depus la sub nr.- din 02.04.2003.
Cu privire la legea care reglementeaz aceast judecare dup casare, se arat urmtoarele:
Legea nr.554/2004 a intrat în vigoare la data de 07.01.2005.
Pronunțarea Deciziei nr.224/18.01.2005 s-a efectuat deci dup intrarea în vigoare a noii legi privind contenciosul administrativ.
Judecata se afl în fața primei instanțe cu noile prți chemate având toți beneficiul primului grad de jurisdicție.
Se menționeaz c prin nr.OUG138/2000 s-a modificat substanțial art.725 Cod procedur civil unde la alin.1 se prevede c "Dispozițiile legii noi de procedur se aplic, din momentul intrrii ei în vigoare și proceselor în curs de judecat începute sub legea veche "
Consider c se afl în momentul sesizrii instanței conform art.27 din Legea nr.554/2004.
Se arat c dispozițiile legii contenciosului se completeaz cu prevederile Codului d e procedur civil. În același sens sunt și prevederile art.29 din Legea nr.554/2004.
Pârâta Sad epus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
În considerentele întâmpinrii, se invoc excepția lipsei de competenț material în ceea ce privește solicitarea reclamantei de recunoaștere a calitții de proprietar tabular asupra parcelelor revendicate, considerând competent instanța de drept comun în soluționarea acestui capt de cerere.
Totodat invoc excepția lipsei calitții procesuale a Austria.
În conformitate cu prevederile art.109 alin.2 Cod procedur civil, solicit dovada îndeplinirii procedurii prealabile care trebuia anexat la cererea de chemare în judecat. În acest sens, art.8 din Legea nr.29/1990, norm imperativ, prevede obligativitatea anexrii dovezii îndeplinirii plângerii prealabile. Aceste dovezi se refer la copii de pe cererea adresat organului emitent al actului administrativ a crui anulare se cere și de pe rspunsul adresat petiționarului de ctre acesta, în termenul legal. Aceste copii trebuie certificate pentru conformitate cu originalul, așa cum prevede art.8 din Legea nr.29/1990.
Solicit instanței respingerea acțiunii în anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.3066/1996, deoarece actul s-a emis în temeiul dispozițiilor art.1 din nr.HG834/1991, care a prevzut o anumit procedur și obținerea de aprobri în emiterea lui. Se menționeaz c toate aceste cerințe legale au fost îndeplinite de ctre - Sucursala S iar certificatul în cauz nu încalc în nici un fel vreun drept recunoscut de lege reclamantei, în condițiile art.1 din Legea nr.29/1990, conchide pârâta.
Reclamanta -, pentru termenul de judecat din 21.06.2005 a depus rspuns la întâmpinarea S cu mențiunea c dorește s fac trimiteri la Dosar pentru acte din dosarul instanței de fond nr.3679/2003, Dosar II pentru acte din dosarul nr.4032/2003 și Dosar III pentru acte din dosarul de judecare dup casare nr.1884/2005.
În baza art.108 (4), 140 (1), 168 (3) Cod procedur civil privind administrarea înscrisurilor aparținând judecții, formuleaz obiecții de respingere a susținerilor deoarece nu au nici un indiciu probator viabil, fiind toate afirmații false care prin efectele lor sunt fals în declarații și fals în înscrisuri oficiale și au o relevanț penal și nicidecum relevanț topo-cadastral.
Arat c înscrisul depus la instanț intitulat "Întâmpinare" (nr.3981 din 23.05.2005) este o încropire de considerații teoretic-generale despre cum trebuia procedat în materie cadastral și nu cum a procedat în aceast materie, fiind lipsit total de o coerenț logic, amestecând despgubirile cu criteriile, legile cu HG, daunele morale cu norme cadastrale, care la o privire atent arat c nu au nici o legtur cu concretețea cauzei.
Susținerile din acest înscris arat c știa cum s procedeze corect, invocând acte normative pe care nu le-a respectat, așadar nu poate invoca c a fost în necunoștinț de cauz, sau eroare uman. Consider c actul abund de cinism și rea-credinț.
Precizeaz c afectarea bugetului de stat sau a celui local este de interes public. Se menționeaz ca este perfect aplicabil prevederea art.8 (2) din Legea nr.554/2004 ca instanța s oblige s cumpere, la valoarea potrivit prețului practicat în zon, terenul în suprafaț de 7181 mp deoarece pe lâng terenul ocupat, întreaga suprafaț a fost supus unei contaminri de durat.
Se arat c întâmpinarea este scris mai mult ca prob a unei "diligențe" procedurale deoarece generalitțile menționate nu ofer absolut nici un indiciu concludent.
Pentru termenul din 13.09.2005, pârâta - Sucursala S, depune un înscris prin care invoc excepția de tardivitate a introducerii cererii în anulare formulat de reclamant, în conformitate cu art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990.
În cuprinsul înscrisului se arat c, în fapt, prin adresa nr.-/11.04.2003 a, depus la dosarul de fond 3679/CA/2003, fila 58, acesta comunic reclamantei rspunsul la recursul grațios formulat în temeiul Legii nr.29/1990. Deși rspunsul ajunge la destinație în data de 17.04.2003 (fila 59 dos. 3679/CA/2003), reclamantul formuleaz acțiunea în anulare împotriva certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 20.05.2003. Se menționeaz c deși reclamanta susține c a depus acțiunea la oficiul poștal la data de 15.05.2003, nu administreaz nici o dovad în acest sens. Se precizeaz c odat cu acțiunea introductiv, în conformitate cu art.109 alin.2 Cod procedur civil, trebuia anexat dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în acest sens fiind și prevederile art.8 din Legea nr.29/1990.
Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru termenul de judecat din data de 18.08.2008 a depus Note scrise și arat c, acțiunea reclamantei este tardiv introduc faț de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, deoarece a fost formulat cu depșirea termenului de 1 an de la data emiterii actului, și chiar de când reclamanta a luat cunoștinț de existența actului administrativ a crui anulare o solicit, având în vedere c nu este un act administrativ cu caracter normativ, pentru a crui anulare instanța se poate pronunța oricând.
Se arat c certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în anul 1996, astfel încât, cererea de chemare în judecat introdus în anul 2003, apare ca fiind formulat cu depșirea termenului de decdere de 1 an prevzut de art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Mai arat c actul administrativ dedus judecții a devenit opozabil "erga omnes" în condițiile prevzute de Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicitții imobiliare, prin intabularea dreptului de proprietate pentru în Cartea funciar.
Se menționeaz c certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca act administrativ, atest dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societții comerciale la data înființrii acesteia prin hotrâre a Guvernului.
Se arat c certificatul nu reprezint titlu de proprietate ca și în cazul celor emise în baza Legii nr.18/1991, ci atest o anumit situație patrimonial existent la un moment dat, respectiv la data înființrii societții comerciale prin hotrâre de Guvern.
Se învedereaz c dreptul de proprietate al societții comerciale a fost dobândit prin efectul legii (art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitților economice de stat ca regii autonome și societți comerciale, cu modificrile și completrile ulterioare), și nu prin actul administrativ a crui rectificare se solicit, astfel c rectificarea acestui act administrativ în prezent nu are nici o relevanț asupra dreptului de proprietate asupra terenului intrat în circuitul civil.
Pentru termenul de judecat din data de 27.10.2008, pârâta România Mineraloel B, a depus note de ședinț prin care, pe cale de excepție invoc lipsa calitții procesuale pasive iar pe fond solicit respingerea cererii de chemare în garanție.
Privitor la lipsa calitții procesuale pasive, susține c, calitatea procesual este una din condițiile esențial pentru ca o persoan s devin parte în procesul civil. Reclamanta este obligat s arate împrejurrile de fapt din care rezult pretinsa înclcare a dreptului subiectiv, precum și împrejurrile din care rezult îndreptțirea de a-l chema în judecat pe pârât. Reclamanta, prin cererea de chemare în judecat este totodat obligat s justifice și calitatea procesual pasiv a pârâtului, iar sarcina justificrii calitții procesuale pasive (și active), aparține neîndoielnic persoanei care sesizeaz instanța cu o pretenție.
Arata c în speț, chemarea în judecat (în calitate de garant) este total abuziv, între reclamant, prțile acestui litigiu și neexistând nici un raport juridic care s motiveze capacitatea procesual pasiv în prezentul litigiu.
Mai menționeaz c, din Certificatul constatator emis de ctre Oficiul Național al Registrului Comerțului rezult în mod evident c România Mineraloel nu are calitatea de acționar al și nici nu are o alt calitate care s justifice chemarea acesteia în garanție, respectiv calitatea procesual a în prezentul litigiu.
Privitor la cererea de chemare în garanție, învedereaz c, instituția chemrii în garanție se întemeiaz pe existența unei obligații de garanție sau despgubire. Prin chemarea în garanție se urmrește tocmai realizarea unei asemenea obligații în cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul su de ctre o alt persoan.
Deci, pentru promovarea chemrii în garanție, partea interesat trebuie s afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție ori a unei obligații de despgubire. În speț nici unul din aceste motive nu subzist. (Austria) nu a încheiat nici un act convențional, nu are nici o obligație legal și nici una de despgubire faț de nici o persoan fizic sau juridic, parte a prezentului litigiu. În calitatea sa de simplu acționar al, (Austria) nu are calitatea de garant.
În probațiune instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiza specialitatea topografie, conform dispozițiilor instanței de control judiciar.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza topografic refcut.
În ședința din data de 11.05.2009 instanța a invocat disjungerea petitelor având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, conform precizrii de acțiune și pe cale de consecinț și petitul având ca obiect anularea operațiunilor tehnice materiale care nu corespund realitții, captul din cererea precizat având ca obiect obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei, precum și petitul având ca obiect obligarea S s achiziționeze terenul care nu poate fi folosit potrivit destinației inițiale, fiind inoperant prorogarea de competenț, cererile neavând caracter incidental sau accesoriu, în raport cu cele principale.
Curtea a dispus formarea unui dosar distinct în care se va discuta excepția de necompetenț material a Curții de APEL TIMI ȘOARA în soluționarea capetelor din cererea de chemare în judecat mai sus menționate. Curtea a reținut spre soluționare capetele din acțiune având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.3066 emis la data de 05.08.1996 de Ministerul Industriilor, precum și cererea accesorie a acestui petit având ca obiect daune morale.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției de necompetenț material invocat, Curtea constat urmtoarele:
Curtea reține c prin acțiunea precizat reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotrâri prin care s constate dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, conform precizrii de acțiune și pe cale de consecinț și s dispun anularea operațiunilor tehnice materiale care nu corespund realitții. Totodat a solicitat obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei, precum și obligarea S s achiziționeze terenul care nu poate fi folosit potrivit destinației inițiale, fiind inoperant prorogarea de competenț, cererile neavând caracter incidental sau accesoriu, în raport cu cele principale.
Faț de petitele mai sus menționate Curtea constat c aceste pretenții nu se încadreaz în sfera de reglementare a art.8 din Legea nr.554/2004, care stabilește în mod expres și limitativ obiectul acțiunii în contencios administrativ.
În acord cu prevederile acestui articol se arat c persoana vtmat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumit de rspunsul primit la plângerea prealabil sau care nu a primit nici un rspuns în termenul prevzut de lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competent, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consider vtmat într-un drept sau interes legitim al su prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoc aprarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în msura în care vtmarea interesului legitim public decurge logic din înclcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Instanța de contencios administrativ este competent s soluționeze litigiile care apar în fazele premergtoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Curtea constat c susținerea reclamantei în sensul c petitele mai sus menționate ar fi de competența instanței de contencios administrativ, faț de împrejurarea c sunt în strâns interdependenț nu are nici un fundament legal.
Astfel fiind, Curtea constat c într-adevr anularea ordinului prin care s-a constituit dreptul de proprietate și petitul accesoriu acestuia de obligare a pârâților la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea ordinului sunt petite care cad în competenta de soluționare a instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește îns constatarea dreptului de proprietate asupra unor parcele, anularea operațiunilor materiale care nu corespund realitții, precum și obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei sunt pretenții care nu vizeaz obținerea unei pretenții dintre cele menționate în art.8 din Legea nr.554/2004, ci au în vedere pretenții distincte, competența de soluționare fiind expres statuat de ctre legiuitor în soluționarea acestor cereri.
Competența în soluționarea petitelor mai sus menționate, care au fost disjunse prin sentința civila nr.154/11.05.2009, aparține, faț de dispozițiile exprese ale art.1 raportat la art.13 alin.1 Cod procedur civil, judec toriei d e la locul siturii imobilelor a cror proprietate o invoc reclamanta, și anume Judec toria Zal
În virtutea art.158 și 159 Cod procedur civil, raportat la art.8 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite excepția de necompetenț material a acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotrâri prin care s se constate dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, conform precizrii de acțiune și pe cale de consecinț, s dispun anularea operațiunilor tehnice materiale care nu corespund realitții, obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei, precum și obligarea S s achiziționeze terenul care nu poate fi folosit potrivit destinației inițiale, fiind inoperant prorogarea de competenț, cererile neavând caracter incidental sau accesoriu, în raport cu cele principale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judec toriei Zal
Curtea va lua act c nu s-au solicitat cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTRȘTE:
Admite excepția de necompetenț material a petitelor din acțiunea precizat, formulat de ctre reclamanta domiciliat în - jud. A, cu domiciliul procedural ales în A, B-dul G-ral nr.9,.2 A, jud. A în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului cu sediul în B, Calea nr.153, Sector 1, - Sucursala S, cu sediul în Z,-, jud. S, Primarul Orașului Șimleul S cu sediul în Șimleul S,- jud. S și chemata în garanție România Mineraloel cu sediul în B, str. -. av. nr.85, jud. I și sediul procedural ales în B, B-dul. - nr.30 etaj 4 sector 1, petite având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, conform precizrii de acțiune, anularea operațiunilor tehnice materiale care nu corespund realitții, obligarea pârâtei B - Sucursala S la plata unei chirii în favoarea reclamantei, precum și obligarea S s achiziționeze terenul care nu poate fi folosit potrivit destinației inițiale.
Declin soluționarea acestei cauze în favoarea Judec toriei Zal
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțat în ședinț public, azi 24.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/13.07.09
TEHNORED:/13.07.09
2.ex./SM/
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
