Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 230/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.230
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.942/10.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată R, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art.242 aliniat ultim Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru dezbateri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.942/10.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge excepția prescripției acțiunii privitor la anii 2001 - 2003.
Admite acțiunea formulată de reclamanta R în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice.
Anulează adresa nr.45905/18.10.2007 și obligă pârâtele T și B, să calculeze și să achite reclamantei, drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, reprezentând c/v primelor de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, tribunalul reține:
Prin cererea înregistrată la această instanța sub nr.7617/30/22.10.2007 reclamanta Ras olicitat în contradictoriu cu pârâții T și, plata primei de concediu pentru anii 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plații efective și anularea adresei nr.45905/18.10.2007, prin care pârâta i-a refuzat acordarea acestui drept recunoscut de lege.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată ca este funcționar public, în cadrul T, iar potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste prevederi legale nu au fost aplicate deoarece au fost suspendate prin fiecare lege a bugetului de stat până la data de 31.12.2006. Arată că suspendarea dreptului privind prima de vacanță este neconstituțională și nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art.38 Codul Muncii, art.41 al.2 și art.53 al.1 și al.2 din Constituția României, iar în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau nivel superior, situație în care se vor prevedea în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată, urmând ca la expirarea datei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare să reintre de drept in vigoare.
Pârâta T și F B, prin întâmpinare invocă excepția prescripției acțiunii în ceea ce privește perioada 2001 - 2003, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată pentru drepturile bănești reprezentând prime de concediu pentru anii 2001 - 2006, în considerarea faptului ca dispozițiile art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, care reglementează plata primelor de concediu au fost suspendate în mod succesiv până la data de 31.12.2006 prin legile anuale ale bugetului de stat.
Excepția de prescripție cu privire la pretențiile pentru anul 2001 - 2003, reține instanța de fond, este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.7 al.1 din. nr.167/1958, prescripția începe sa curgă din momentul în care se naște dreptul la acțiune.
Or, aplicarea dispozițiilor referitoare la prima de concediu a funcționarilor publici a fost suspendata succesiv atât pentru anul 2001 cât și pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 prin prelungirea termenului inițial de suspendare, astfel că, fiind suspendată plata dreptului, termenul de prescripție nu începe să curgă de la data plecării în concediu a reclamanților ci de la data încetării efectelor actului juridic de suspendare, situație în care, acțiunea trebuie considerată introdusă înlăuntrul termenului de prescripție și pentru prima de concediu aferentă anului 2001, 2002 și 2003 inclusiv.
Pe fondul cauzei tribunalul, apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Reclamanta, și-a desfășurat activitatea profesională ca funcționar public la pârâta T, fiind încadrată în funcția de șef serviciu, consilier superior clasa I, treapta
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așadar, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularului prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv a raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Apoi, raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanta și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Aplicarea prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, republicată, a fost suspendata succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din nr.OUG33/2001, art.12 al.4 din Legea nr. 743/ 2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 al.5 din Legea nr.379/2005.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", reiese că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede ca dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universala a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din Codul Muncii, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza de naționalitate, etnie, limba religie, categorie socială ori apartenență la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța concluzionează că, suspendarea în cinci rânduri succesive, aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative: Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantei la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001 - 2006.
În termenul legal, în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâta T recurează soluția suscitată, solicitând modificarea sentinței civile nr.942/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în sensul menținerii ca temeinică și legală a adresei T nr.45.905/18.10.2007; în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca prescrisă pentru drepturile bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001 - 2003; în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru drepturile bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001 - 2006; iar referitor la perioada 16.02.2006 - 31.12.2006, în sensul respingerii acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că reclamanta nu mai avea calitatea de funcționar public în cadrul T, iar plata primei de concediu este nedatorată pentru perioada anterior menționată, pentru următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescrierii acțiunii în ceea ce privește primele de concediu pentru anii 2001 - 2003, încălcând astfel dispozițiile art.283 alin.1 pct. c) din Codul Muncii: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: - c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate -".
Referitor la fondul cauzei, consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât se impunea respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată pentru perioada anilor 2001 - 2006, având în vedere că aplicarea prevederilor art.34 alin. 2 (fost art.24 alin.2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la primele de concediu, și implicit plata acestor prime de concediu, a fost suspendată, printr-o serie de acte normative ulterioare.
În considerarea faptului că legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, în vederea finanțării și realizării obiectivelor de către autoritățile publice, precum și a celui conform căruia dispozițiile referitoare la primele de vacanță au fost suspendate prin legile anuale ale bugetului de stat până l sfârșitul anului 2006, reclamanta nu poate beneficia de aceste prevederi (art.34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 care nu își produc efectele pe perioada suspendării 2001 - 2006.
Ordonatorul principal de credite, ministrul economiei și finanțelor, are obligația să se încadreze în cheltuielile stabilite prin lege, în conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, astfel ca urmare a suspendării aplicării prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și ale celor din art.32 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru perioada anilor 2001 - 2006, nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor prime de concediu, drept pentru care nu există posibilitatea concretă să fie plătite.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs susredate și în baza prevederilor art.304 pct.9 pe care s-a întemeiat recursul, fiindu-i aplicabile și prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, ceea ce determină respingerea recursului ca nefondat, potrivit considerentelor următoare:
Rezolvarea dată excepției prescripției dreptului la acțiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001 - 2003 este în concordanță cu reglementările asupra prescripției extinctive, din art.7 alin.1 al Decretului nr.167/1958 și cu cele din Codul Muncii, art.283, termenul de 3 ani raportându-se la momentul nașterii dreptului la acțiune, or, în speță, dreptul la acțiune a devenit actual după încetarea suspendării lui succesive.
Faptul că suspendarea nu echivalează cu înlăturarea dreptului rezultă din interpretarea prevederilor legale care au acordat primele de concediu și a principiilor aplicabile raportului de serviciu al funcționarului public, din legea privind tehnica de elaborare a actelor normative și din normele constituționale, astfel cum s-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile pronunțate și celelalte instanțe în jurisprudența în materie.
De altfel, executarea drepturilor cuprinzând primele de concediu aferente anilor 2001 - 2006 fost consacrată legislativ, prin nr.OUG146/2007.
Acordarea de către tribunal reclamantei și a primei de concediu pe anul 2006 cu toate că aceasta și-a încetat activitatea la data de 16.02.2006, nu va fi înlăturată, pe motiv că suma cuvenită nu a fost cuantificată, urmând ca în faza execuțională, dreptul pentru anul 2006 să fie stabilit proporțional cu timpul lucrat.
Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul considerentelor redate, recursul declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și de T va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și T, împotriva sentinței civile nr.942/10.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/28.03.08
TEHNORED:/31.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
