Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 232/ Dosar nr-
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - -președinte de secție
- - - -JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.86/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, recurentului pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și a intimatului pârât Inspectoratul de Poliție al Județului B, prezentă fiind avocat - pentru intimații reclamanți, -, G, -, -G, -, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, ambii recurenți solicitând în cuprinsul cererilor judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu - Direcția Generală a Finanțelor Publice B este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.146/1997.
Recurentului declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE nu este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar deși a fost citat cu această mențiune conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 12 dosar.
Se constată că intimații reclamanți au depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare ce nu a fost comunicată către recurenți.
Avocat - depune la dosar în ședință publică împuternicire avocațială pentru intimații reclamanți și întrebată fiind arată că în cuprinsul întâmpinării nu s-au invocat chestiuni noi și nu mai are alte cereri sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți solicită respingerea recursului formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice ca nefundat. Instanța de fond a apreciat corect că restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării dreptului care, în fapt, anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însăși existenței acestui drept, încălcând flagrant dispozițiile art.53 din Constituție.
Față de netimbrarea cererii de recurs de către recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicită anularea recursului ca netimbrat dacă până la pronunțarea hotărârii nu se depun taxele judiciare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.86/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilitătii cererii de chemare în garanție. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, G, -, -G, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI Au fost obligați pârâții să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacantă pe perioada 2005- 1.08.2007, sume actualizate cu rata inflației la data plății, în raport cu activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant. Au fost obligați pârâții să achite reclamantilor drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, in raport de activitatea efectiv desfășurată de fiecare reclamant, actualizată cu rata inflației. S-au respins pretențiile reprezentând sporul de fidelitate pe perioada 2006-1.08.2007. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Administrației si Internelor și a obligat pe chematul în garanție Ministerul Finantelor Publice să aloce fondurile necesare achitării drepturilor mai susmenționate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Art.6 din același act normativ stipulează că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006, în ceea ce privește prima de vacanță, iar sporul de fidelitate a fost suspendat în anul 2005, potrivit art.2 alin.1 din OUG 118/2004.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților si a obligat pe pârâții IPJ B si MAI să plătească reclamantilor pe perioada 2005-1.08.2007, drepturile bănești reprezentând prima de concediu si sporul de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu rata inflației si plătibile în raport de perioada în care fiecare reclamant a îndeplinit funcția de polițist. A respins pretentiile reclamantilor constând în sporul de fidelitate pe perioada 2004, 2006 și 2007, având în vedere că aceste drepturi au fost achitate de pârâți, iar reclamantii nu au produs probe, în sensul că susținerile pârâtilor nu sunt reale. A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare. A admis cererea de chemare în garanței a Ministerului Finanțelor Publice și a obligat pe chematul în garanței să aloce fondurile necesare achitării drepturilor mai sus menționate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție deoarece nu sunt întrunite condițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă, iar între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție, iar chemarea în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în cazul litigiilor de muncă.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în motivele de recurs arată că drepturile solicitate de reclamant sunt necuvenite întrucât au fost suspendate prin legile bugetului, iar pe anii 2004, 2006 și 2007, reclamantul a primit sporul de fidelitate.
Recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Prima instanță în mod corect a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare îndeplinindu - și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei se constată că potrivit art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea, conform art.6 din aceeași ordonanță a guvernului, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor și se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
În ceea ce privește dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, acesta a fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Prima de concediu și sporul de fidelitate reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
În consecință, instanța va respinge recursul chematului în garanție, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative se constată că acesta este netimbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel că, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, Curtea va anula ca netimbrat recursul acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.86/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative declarat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 04.04.2008/dact.Vp 09.04.2008/2 ex
Judecători fond Gh.;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
