Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 235/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Lg.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 235
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.1708 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 4462/E/40/2007).
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursurile în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. 4462/E/40/2007 din 3 oct. 2007 reclamanții:, toți funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Botoșani în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al ÎCCJ B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1 nov. 2004 - 1 nov. 2007, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; obligarea acordării în continuare către reclamanți a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în lege pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al ÎCCJ B, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare, precum și obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate reclamanților.
Prin sentința nr.1708 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, față de care a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor
Pe fond, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții: Tribunalul Botoșani, C de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției să plătească acestora drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al ÎCCJ B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 1 nov. 2004 - 1 nov. 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și drepturile salariale precizate mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare a funcționarilor publici. Totodată, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
În motivarea soluției, pe fondul cauzei, în principal instanța a reținut că funcționarii din cadrul departamentului ÎCCJ B, salariați conform Anexei 1 din OUG 82/2004, au un nivel de salarizare superior funcționarilor din cadrul departamentelor tribunalelor și curților de apel - salarizați conform Anexei 3 din același act normativ. Stabilind astfel că această diferențiere, perpetuată prin OUG 92/2004 (pentru anul 2005), OG 2/2006 (pentru anul 2006) și OG 6/2007 (pentru anul 2007) încalcă prev. art. 6 al.2 din Codul muncii ca și normele comunitare în materie (Declarația Universală a Drepturilor Omului - art. 14 din CEDO), instanța a admis acțiunea. S-a avut în vedere și Hot. nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (6 ds.), hotărâre prin care salarizarea diferențiată ce face obiectul cauzei, a fost catalogată ca fiind "un tratament diferențiat". Reactualizarea sumei s-a făcut în considerarea prev. art. 2 al.11 - OG 137/2000 și art. 161 al.4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin DGFP B și Ministerul Justiției
DGFP B, în recursul formulat, a criticat greșita obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor B, la punerea la dispoziție a fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, prin încălcarea prev. Lg.21/2001, Lg.743/2001, Lg.631/2002, Lg.507/2003, Lg.511/2004, Lg.1151/2005 - toate statuând că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor de salarizare, obligația de asigurare a sumelor necesare revine ordonatorului principal de credite bugetare și nu ministerului.
Recursul pârâtei, cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod proc. civ. nu este fondat:
În conformitate cu prev. art. 15 - HG 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat; art. 118 din Lg.304/2004, Lg.500/2002 conțin de asemenea prevederi de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor, de a coordona sistemul bugetar cu referire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, la elaborarea normelor rectificative ca și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
De urmare, recursul acestei pârâte va fi respins ca nefondat, conform art. 316, 296 Cod proc. civ.
Pârâtul Ministerul Justiției B, în recursul formulat, a invocat în drept prev. art. 304 pct.4 și 9 Cod proc. civ. În explicitare, cu referire la incidența în cauză a art. 304 pct.4 Cod proc. civ. s-a susținut că prin sentința pronunțată instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, în acest fel aducându-se atingere principiului separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 din Constituția României. S-a făcut astfel precizarea că instanța nu a justificat existența unui caz de discriminare în aplicarea legii în cazul de speță, ci a acordat drepturi neprevăzute de lege, modificând sub acest aspect actul normativ, situație inadmisibilă.
Cu referire la incidența art. 304 (9) Cod proc. civ. recurentul a precizat încălcarea la pronunțarea sentinței, a prevederilor legale în materie, sub aspectul neluării în seamă a conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, a complexității acestora și al responsabilității funcției. A fost criticată de asemenea, greșita reținere în motivarea soluției, a încălcării prin neacordarea drepturilor, a prev. art. 14 din CEDO, ca și stabilirea obligațiilor de plată pentru viitor, deși în discuție nu sunt drepturi născute și actuale.
Recursul nu este fondat:
Nu este dat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.4 Cod proc. civ. - respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Aceasta, deoarece instanța a stabilit concret existența unui caz de discriminare în aplicarea legii, pentru persoanele salariate prin același act normativ, pentru aceeași muncă și pregătire profesională, ceea ce vine în contradicție cu prev. art. 6 al.2 Codul muncii și cu art. 14 din CEDO. O dovadă în plus a acestui tratament diferențiat în salarizare o reprezintă Hot. 262/21.06.2007 a CNCD care a catalogat astfel salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale instanțelor de judecată - situația de speță.
Față de considerentele expuse, cum în speță s-a făcut aplicarea art. 6 al.2 Codul muncii; a art. 14 - CEDO, a art. 4 din Carta Social Europeană Revizuită, adoptată la Strasbourg la 01.05.1906 (ratificată de România prin Lg. 74/1999); a art. 7 al.1 lit. b - 212/1974 pentru Ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, nu este dat nici motivul de modificare a sentinței prev. de art. 304 (9) Cod proc. civ.
De urmare, și recursul acestui pârât va fi respins ca nefondat, conform art. 316, 296 Cod proc. civ.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. B și Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.1708 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GC
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 25.02.08
Președinte:Tofan AuricaJudecători:Tofan Aurica, Hîncu Cezar, Grapini Carmen
