Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 237/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 237/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier: -ta
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial d e pe lângă I împotriva sentinței civile nr. 68/ din 27.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 68/CA/27.01.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră
Admite în parte acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din I, cu sediul în B,- A, sector 6 în numele lui și în contradictoriu cu pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I, cu sediul în I,--5.
Obligă pârâtul la plata către a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
Respinge cererea de obligarea pârâtei la plata acelorași drepturi către.
Respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A reținut instanța de fond că, pârâta are calitatea de angajator față de cei doi membri pe care Sindicatul îi reprezintă și în numele cărora a formulat prezenta acțiune. Stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. Un raport de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. În speță, calitatea de angajator, respectiv subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății revine pârâtei. Atât Ministerul Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerul Economiei și Finanțelor nu aveau obligații directe față de reclamant de plata sporului solicitat. De asemenea simpla împrejurare că Ministerul Economiei și Finanțelor are competență de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să îi confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză, raporturi directe existând doar între pârâta și cei doi membri de sindicat.
Faptul că prin HG208/2005, se prevede că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice și că în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie, în baza atribuțiilor pe care le are să vireze pârâtei sumele necesare efectuării acestor plăți nu este un motiv pentru a considera că pârâta nu are calitate procesuală.
Faptul că potrivit art. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat - se face numai în limita creditelor bugetare aprobate - sumele aprobate la partea de cheltuieli prin buget, în cadrul cărora se angajează se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, cu atât mai mult cu cât hotărârile judecătorești irevocabile, mai ales în domeniul drepturilor salariale sunt executorii iar neexecutarea acestora constituie infracțiune. Nici împrejurarea că în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 nu a fost angajat al pârâtei, fiind mutat la Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I nu este de natură a duce la concluzia că aceasta nu are calitate procesuală pasivă față de acțiunea formulată de acest reclamant, întrucât în cauză acțiunea este formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din I pentru cei doi angajați și nu direct de către cei doi polițiști, situația în care s-ar fi impus admiterea excepției în raport de acțiunea formulată de. Prin urmare în raport de acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din I și întrucât între și și Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I există raporturi de serviciu, pârâta are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța analizând întreg materialul probator administrat în cauza reține următoarele:
în numele și pentru care reclamanta a formulat acțiunea a avut calitatea de polițist în cadrul Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I, în anul 2005.
De asemenea instanța reține și faptul că nu a beneficiat de sporul de fidelitate de până la 20% pe perioada 01.--31.05.2005.
Potrivit articolului art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/30.01.2003 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003: " Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, în anul 2005, aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003 a fost suspendat.
Totodată conform art. 64 din Legea nr. 24/2000, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea perioadei de suspendare actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare intrând, de drept, în vigoare. Suspendarea exercitării dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui și nu se poate considera că dreptul nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, obligația de plată fiind doar amânată temporar, pe considerente de ordin bugetar. Prin urmare nu mai există nici o rațiune în prezent pentru ca aceste drepturi să nu fie acordate.
Măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, abrogare care în speță nu s-a produs până la data introducerii prezentei cereri.
În acest sens a statuat într-o speță similară și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XII din 05.02.2007 prin care a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României și a stabilit că polițiștii au dreptul la prima de vacanță pentru anii 2004-2006, prevederile legale care prevăd acest drept fiind la rândul lor suspendate prin acte normative succesive.
În consecință drepturile bănești ale lui care au existat pe toată această perioadă, dar a căror acordare a fost suspendată trebuie acordate, dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/30.01.2003 fiind reactivate. Fiind vorba de lipsa de folosință a unei sume de bani, o reparație integrală a prejudiciului suportat nu se poate realiza decât prin reactualizarea conform indicelui de inflație, motiv pentru care instanța va obliga pârâta la plata acestor sume actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din I în contradictoriu cu pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I pe care o va obliga să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate pe perioada 01.01.2005-31.05.2005.
În ce privește cererea formulată în numele lui Tribunalul va respinge aceasta cerere întrucât în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 nu a fost angajat al pârâtei, fiind mutat la Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I abia în data de 01.10.2006 de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G și prin urmare nu s-a născut drepturi și obligații între cele două părți pe această perioadă.
Tribunalul va respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR. întrucât apărarea pârâtei în sensul că acesta nu a alocat fonduri bugetare și pentru plata acestui spor iar în absența unor prevederi bugetare nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită potrivit art. 14 alin 3 din legea 500/2002 privind finanțele publice nu poate fi reținută. Între chemată în garanție și reclamant nu există raporturi juridice în sensul prev. de art. 60 Cod procedură civilă. În plus fondurile necesare plății pentru astfel de sume nu pot fi asimilate unor "cheltuieli" fiind datorate în baza unui titlu executoriu( hotărârea judecătorească devenită irevocabilă) și sunt asigurate pe calea unei proceduri distincte.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, Biroul Teritorial d e pe lângă I, sub aspectul eronatei respingeri a cererii agentului de poliție, motivat de împrejurarea că Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră I () și I sunt instituții aflate în subordinea, ce are calitate de ordonator secundar de credite. Având în vedere că fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de frontieră aflați în raporturi de serviciu cu ambele instituții sunt asigurate de, consideră recurenta că poate solicita ordonatorului secundar, fondurile necesare plății drepturilor restante cuvenite cu titlu de spor fidelitate pentru agentul.
Arată recurenta că deși sus-numitul nu a avut raporturi de serviciu cu intimata în perioada 2004-2005, cu toate acestea, raportat prev. nr.OUG 146/19.12.2007 i-au fost achitate primele de concediu restante pentru această perioadă, în care nu au existat raporturi de serviciu, astfel încât solicită admiterea recursului,casarea sentinței de fond, iar cu ocazia rejudecării să se dispună admiterea acțiunii și sub aspectul sus-evocat.
Intimata I prin întâmpinare consideră recursul ca nefondat, întrucât faptul că se află în subordinea alături de G, respectiv în finanțarea aceluiași ordonator secundar de credite, nu este de natură să conducă la concluzia că i-ar incumba obligația de plată a drepturilor salariale solicitate de recurentă pentru reclamantul, raportat prev. nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ce limitează acordarea acestor drepturi de încadrarea în fondurile bugetare alocate anual, iar agentul nu figura în evidențele sale de plată a salariului în intervalul 01.01.2005-31.12.2005.
Intimata prin întâmpinare consideră ca fiind legală și temeinică sentința de fond sub aspectul respingerii cererii de chemare a sa în garanție, în lumina prev. Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, nu poate fi reținută susținerea recurentei privind greșita respingere a cererii de acordare a drepturilor bănești în litigiu pentru, din fondurile intimatei I, pentru intervalul 01.01.2005-31.12.2005, cât între acestea nu au existat raporturi de serviciu, deci nu au fost alocate nici fonduri bănești pentru plata de drepturi salariale corespunzătoare acestei instituții.
Împrejurarea că anterior intimata ar mai fi fost obligată de o instanță de judecată la plata către reclamantul, a altor drepturi bănești (prima de vacanță), pentru același interval de timp, - în care părțile nu s-au aflat într-un raport de serviciu -, nu este de natură a conduce și la admiterea acțiunii de față, în condițiile în care pârâta nu poate face plăți salariale decât pentru personalul aflat efectiv în statele sale de funcții și pentru care îi este alocat bugetul corespunzător.
În acest context nu prezintă vreo relevanță faptul că, instituția la care reclamantul a funcționat în acest interval de timp, s-ar afla în subordinea aceluiași ordonator secundar de credite cu pârâta-intimată, atât timp cât bugetele pentru acordarea drepturilor salariale sunt distincte, doar putând opera modificări în distribuirea acestuia către instituțiile din subordine.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 68/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din, Biroul Teritorial d e pe lângă I împotriva sentinței civile nr. 68/CA/27.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- G - -- -
Grefier,
--ta
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
08.05.2009/2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
