Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2371
Ședința publică din 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Vasile Bîcu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2153/09.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului București, reclamantul Bac hemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Municipiului B, cu sediul în B, pentru obligarea acesteia la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactive, respective din data de 01.01.2004 și până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății efective. De asemenea reclamantul a mai solicitat să se facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, pentru a fi recunoscut la dreptul de pensie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat ca funcționar public la pârâtă în perioada 2005, iar suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, care prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Se mai arată în motivarea cererii că acest drept a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2006 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, dar care nu este echivalent cu pierderea acestuia așa cum prevede art. 16 alin. 1 din Constituția României. Tot în motivarea cererii
se mai arată că potrivit art. 41 și 53 din Constituția României restrângerea unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu situația care a determinat-o și doar prin lege. În cazul de față pârâta nu a făcut dovada unei asemenea situații care să impună restrângerea acestui drept.
Prin sentința civilă nr. 2153/09.06.2009, Tribunalul Bucureștia admis cererea, a obligat pe pârâtă către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând sporul suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 1.01.2004 și până la plata efectivă a acestora, actualizate în raport de rata inflației.
În motivare, prima instanță a arătat că reclamantul este funcționar public la pârâtă, iar conform actelor depuse la dosar care atestă această calitate și în raport de dispozițiile legale, respectiv potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu modificările ulterioare, acesta avea dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin modificările aduse acestui articol potrivit art. 13 din legea nr. 251/2006 aceste drepturi trebuiau să fie acordate de către pârâtă cel târziu începând cu data de 1 ianuarie 2007, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, pârâta refuzând în mod abuziv acordarea acestui drept.
Dar acest drept prevăzut în legea privind statutul funcționarilor publici a fost suspendat prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
Dar potrivit art. 41 și 53 din Constituția României acest drept poate fi restrâns numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și numai prin lege.
Dar acest caz de suspendare a plății acestui drept salarial au încetat fără ca acesta să ducă și la pierderea lui, ci are ca efect continuarea curgerii termenului de prescripție pentru a cere plata acestuia, ținându-se cont și de data angajării acestuia ca funcționar public.
În cazul de față instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata acestor drepturi salariale începând cu anul 2004 când avea dreptul să-l ceară conform art. 13 din legea nr. 251/2006 și până în anul 2009, actualizat cu indicele de inflație de la data când el a luat naștere și până la plata efectivă a acestuia.
În ce privește înscrierea acestei mențiuni în carnetul de muncă, instanța apreciază că această solicitare este întemeiată, deoarece fiind un drept recunoscut de lege, iar pentru sumele acordate se rețin și asigurările sociale este firesc ca la deschiderea dreptului la pensie să beneficieze de aceste drepturi bănești la calculul pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că instanța de fond a fost învestită pentru aplicarea legii și corecta interpretare a acesteia, aceasta neputând să se substituie voinței legiuitorului și să acorde suplimente salariale, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce astfel principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Prin cererea introductivă reclamantul Bas olicitat instanței să dispună obligarea DADR a Mun. B la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente perioadei 2004-2008, actualizate
cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cum obiectul cererii îl constituie nu recunoașterea dreptului în perioada solicitată ci, fără nici un temei de drept, a cuantumului acestor drepturi, respectiv 25%, solicităm onoratei instanțe de recurs să constate că sentința atacată a fost dată cu depășirea atribuțiilor ce îi reveneau instanței de fond, obligând pe cale judiciară o instituție publică la încălcarea legii, respectiv a prevederilor alin. 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora,salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În aplicarea art. 29 din legea 188/1999 devenit în urma renumerotării art. 31, Agenția Națională a Funcționarilor publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa un mod unic de stabilire a salarizării funcționarilor publici și mecanismul de stabilire a salariului, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de bază cât și suplimentul postului se calculau în puncte. Acest proiect nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru acordarea suplimentelor salariale solicitate și determinarea cuantumului acestora.
Pentru a fi posibilă acordarea și cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și al gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Lg. 188/1999, atribuție ce revine exclusiv legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie executivului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor de mai sus.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de acordare și de determinare a cuantumului suplimentului postului și gradului și cuantumul acestora, acordarea acestor sporuri și stabilirea cuantumului acestora presupune, pe de o parte, atât obligarea fără temei legal, a angajatorului la plata unor sume de bani necuantificate prin lege,iar, pe de altă parte, o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că,instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege. și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării elective a unui drept prevăzut de lege ce nu este pasibil de exercitare efectivă și, cu atât mai mult de a stabili cuantumul acestuia.
Posibilitatea acordării, de către instanțele de judecată, a unor drepturi neprevăzute în legislația specifică unei categorii profesionale, reprezintă o ingerință puterii legislative și ale puterii executive.
Astfel, considerăm că instanța de fond nu se poate subroga în atribuțiile conferite exclusiv legiuitorului și să dispună astfel cuantificarea și plata sporurilor solicitate decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat instituit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
2. Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
2.1 În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementările drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin G nr. 417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
De asemenea, dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate pe parcursul anului 2005 și de Legea nr.164/2004 pentru aprobarea OUG nr.123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar.
Potrivit dispozițiilor art.48 din OG nr.2/2006 modificată și completată, la data intrării în vigoare a ordonanței,se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 până la 31 decembrie 2006".
Din cuprinsul OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 modificată prin OG 9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008 nu rezultă dreptul funcționarilor publici de a primi aceste suplimente.
Deși această suspendare a încetat la 1 ianuarie 2007, nici unul din actele normative reținute de instanța de fond nu cuprinde reglementări cu privire la aceste sporuri și cuantumul lor (25% sau alt procent).
Din interpretarea acestor dispoziții de salarizare a funcționarilor publici, rezultă că pot fi acordate funcționarilor publici din cadrul instituțiilor și autorităților publice numai sporurile salariale expres și limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Art. 3 din OG 6/2007 prevede că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În speță recurenta, în calitate de ordonator secundar de credite, nu poate efectua cheltuieli care nu au fost aprobate în bugetul instituției sau cheltuieli care le depășesc pe cele bugetare, ori în raport de dispozitivul sentinței atacate, rezultă că am fost obligați la încălcarea legii, de lipsa determinării prin lege a obligației angajatorului.
În concluzie, având în vedere prevederile legale mai sus expuse, subliniem că nu există temei legal în vigoare pentru plata și cuantumul suplimentului postului și al treptei de salarizare în perioada stabilită de către instanță.
2.2 Legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la sporurile solicitate au fost suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care, aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Astfel, în condițiile în care ordonatorului de credite îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata sporurilor impuse de instanță este nelegală și imposibil de efectuat.
Până în prezent nu au fost emise norme de aplicare a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 republicată în sensul acordării efective și precizării cuantumului
procentului din salariul de bază pentru suplimentul postului și pentru suplimentul treptei de salarizare, acestea neavând astfel corespondent legal.
Cum toate celelalte indemnizații și sporuri sunt prevăzute expres de legiuitor și determinate ca denumire și cuantum, este nelegală decizia instanței de a acorda și a obliga angajatorul la plata a două sporuri salariale de atât timp cât acestea nu sunt expres reglementate de legiuitor.
Instanța de fond încalcă prevederile art. 31 din legea 188/1999 întrucât legea nu reglementează modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
De asemeni, dispozițiile instanței de fond sunt contrare principiului anualității și specializării execuției bugetare instituit prin art. 11 și 12 din Legea 500/2002 potrivit cărora toate operațiunile de plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget se aprobă prin lege, pe o perioadă de un an, pe categorii de cheltuieli.
În Anexa 2 Legii bugetului de stat pe anul 2009 nr. 18/2009 sunt evidențiate cheltuielile bugetare pe surse de finanțare, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole și alineate pe anul 2009, cheltuieli în cadrul cărora nu se regăsesc suplimentele salariale prevăzute în dispozitivul sentinței supuse cenzurii.
Conform prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din același act normativ stabilesc următoarele:,Cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările cuprinse în legi specifice și în legile bugetare anuale".nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
Potrivit dispozițiilor art. 15 1 din aceeași lege, În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creșterea cheltuielilor. În acest scop, Guvernul, prin ordonatorii principali de credite în domeniul cărora se inițiază proiecte de acte normative și Ministerul Finanțelor, va elabora fișa financiară, care se atașează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului și care va fi actualizată în concordanță cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. În această fișă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:. propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor".
Dispozițiile art. 34 alin.1 și 4 stabilesc următoarele:,Ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate"." Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergență hotărăște Guvernul".
Cum în speța de față nu ne aflăm în situația menționată mai sus, apreciem că singura instituție care putea aproba aceste plăți este Ministerul Finanțelor, instituția
noastră neputând efectua plata sumelor solicitate decât în cazul în care aceste sume ar fi alocate de la ministerul anterior menționat ordonatorului principal de credite, Ministerul Agriculturii, care ulterior să dispună instituției noastre în acest sens.
2.3 Potrivit art. 117 din Legea nr.188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit prevederilor art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din decretul 167/1958, dreptul la acțiune având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de trei ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune s-a născut după încetarea suspendării succesive dispuse de legiuitor prin actele normative invocate. Ori, în raport de data de 07.04.2009 la care reclamanta a învestit instanța, acesta din urmă avea să constate prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile pretinse până la 07.04.2006, fiind solicitate după împlinirea termenului de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În concluzie, în raport de normele legale care reglementează drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici, precum și față de faptul că legiuitorul nu a cuantificat sporurile acordate de către instanța de fond, pentru a se asigura o judecată unitară, solicităm admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Din probele administrate, Curtea reține că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei.
Curtea constată că potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În același articol, la alineatul 3 se prevede,Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Curtea apreciază că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut deoarece:
- legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată;
- Legea nr.188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acesta urmând a fi stabilit prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr. 188/1999 stabilește doar o dispoziție de principiu în privința celor două suplimente, dar dreptul se va naște de-abia după ce se va stabili cuantumul celor două suplimente prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De vreme ce nu putem vorbi de un drept câștigat, nu se poate aplica teoria drepturilor câștigate.
În lipsa unei legi speciale de salarizare, întreg articolul 31 al Legii nr. 188/1999 nu s-a putut aplica. Pentru a se putea acorda salariul funcționarilor publici, în fiecare an a fost
emis un act normativ care stabilea nivelul salariilor. Astfel au fost emise Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționari1or publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008. În lipsa unei legi a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate după aceste acte normative, care nu prevăd și suplimentele solicitate de reclamanți, astfel încât drepturile acestora nu sunt născute.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În ce privește cuantumul drepturilor, legiuitorul nu a prevăzut criteriile de determinare nici în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, nici în legile anuale de stabilire a sistemului de salarizare a funcționarilor publici și nici măcar în cuprinsul unor acte normative cu caracter inferior, cum ar fi hotărârile de guvern.
Prin stabilirea cuantumului suplimentului postului și a suplimentului gradului, instanța de fond a încălcat principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Pentru a fi posibilă calcularea acestor sume, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
În plus, cuantificarea de către instanța de fond a sumelor respective reprezintă o încălcare a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 care arată că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective unui drept prevăzut de lege dar care în acest moment nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, reclamanții nu pot invoca existența unei creanțe ca fiind un bun în sensul art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât creanța lor nu îndeplinește cerințele prevăzute în legislația internă, de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentință civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A MUNICIPIULUI B cu sediul în B,--47, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 2153/09.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant B cu domiciliul ales la la avocat în B,-, - 14,. 3,. 3,. 73, sector 3.
Modifică în tot sentință civilă recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
GREFIER
-
Tribunalul București
Secția a IX-a Contencios
Administrativ și Fiscal
Jud. fond -iu
Red. jud. /4 ex./27.11.2009
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Vasile Bîcu, Doina Ungureanu
