Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 242/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 242/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, nganu, naru, langea, arbacea, upulet, oponeci p. uliana, alerica, umedrea, uminita, avala idina, și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 88/CA din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Constată că la data de 11.11.2008, reclamanții, Intimat, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin care a solicitat instanței de judecată că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1) anularea actului administrativ emis de pârâtă - respectiv adresa nr. 5232/13.10.2008,
2) obligarea pârâtei să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, de cât 25 % fiecare din salariul de bază începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflației până la data plății efective, și cu dobânda legală.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a fond a pronunțat Sentința civilă nr. 88/CA/28.01.2009 a Tribunalului Brașov, prin care a dispus următoarele:
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004 invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Intimat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, și în consecință:
Pârâta a fost obligată să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2004 - 28.01.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor acordate până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru viitor, până la schimbarea situației juridice de fapt și, sau de drept, s-au respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, instanța de fond apreciat că dispozițiile art. 31 din nr.OG 6/2007 nefiind aplicabile în speța de față atâta vreme cât dispozițiile legale prevăzute de acest text de lege privesc contestații în legătură cu stabilirea sporurilor, or sporurile solicitate prin prezenta acțiune nu numai că nu au fost stabilite de pârâta, ci nu au fost acordate deloc.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice, aspect necontestat de pârâtă, și rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, în afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2004-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea a fost admisă în parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, urmând a fi obligați pârâții în acest sens, având în vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
De asemenea, este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferente anului 2004, atâta timp cât s-a dispus suspendarea acordării drepturilor și pentru anul 2004 prin art.44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004.
În ceea ce privește perioada 01.01.2005 -11.11.2005, deși acțiunea a fost promovată la data de 11.11.2008, urmare a suspendării acordării acestor drepturi pe anul 2005 s-a suspendat și dreptul la acțiune, motiv pentru care pentru această perioadă nu operează prescripția.
Este întemeiată pretenția reclamanților de acordare a drepturilor pentru viitor cât timp sunt în vigoare dispozițiile legale care reglementează suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt în vigoare.
Deși reclamanții au solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor, instanța de fond nu a acordat procentual aceste drepturi având în vedere că procentul nefiind stabilit de legiuitor, iar practica judecătorească invocată de reclamanți nu constituie izvor de drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, atât reclamanții, Intimat, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor declarate și modificarea sentinței civile atacate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingeri în totalitate a acțiunii formulate de reclamanți.
Reclamanții au solicitat prin recursul declarat modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii reclamanților în sensul acordării procentelor de 25% pentru fiecare supliment din salariu de bază, fără cheltuieli de judecată.
I În dezvoltarea criticilor din recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B se arată, următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală deoarece în mod greșit a respins instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune, deși acest lucru a fost invocat și în față instanța de fond, aspect reiterat și în recurs.
O altă critică adusă sentinței atacate se referă la fondul cauzei, în sensul că în mod greșit a admis acțiunea formulată de reclamanți, începând cu 1.01.2004 și în continuare, cu privire la acordarea sporurilor pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, deoarece Legea nr. 188/1999 și a Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 nu prevăd acordarea suplimentelor solicitate de către reclamanți.
Se critică și faptul că hotărârea atacată este nelegală nu numai pentru că s-au acordat aceste sporuri pentru trecut, ci și în continuare, adăugindu-se prin aceasta la lege.
Se critică faptul că instanța nu poate să stabilească aceste suplimente, deoarece prin aceasta se depășește puterea judecătorească, și se intră în domeniul legislativului.
O altă critică, se referă la acordarea sumelor la valoarea actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală, ceea ce nu se justifică în cauză.
Ca atare, recurenta a susținut că în mod eronat a admis prin hotărârea instanței de fond și aceste obligații de plată a accesoriilor de către pârâtă.
În concluzie, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a solicitat admiterea recursului, atât în ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune cât și cu privire la cererea de fond, și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
II Prin recursul declarat de reclamanții, Intimat, s-a criticat sentința atacată, în sensul că aceasta este nelegală deoarece instanța nu a acordat cele două suplimente în cuantumul procentual solicitat de câte 25% din salariul de bază.
În acest sens, reclamanții au solicitat instanței de recurs să acorde procentual aceste suplimente, chiar dacă în Legea nr. 188/1999 nu a fost stabilit expres și că reclamanții l-au solicitat luând în calcul modul în care se acordă primele de concediu prin analogie.
S-a invocat în apărare și practica instanțelor din țară care au acordat aceste sporuri în cuantum de 25% din salariul de bază, depunând copii de pe Decizia nr. 679/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava (10-12) și a Deciziei nr. 554/14.04.2008 (13-16) dosar.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței Tribunalului Brașov în sensul arătat.
Recurenții reclamanți au timbrat legal recursul ( 16-38 dosar)
Față de recursul declarat de recurenții reclamanți, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B (și intimata în raport de recursul declarat de reclamanți) a formulat întâmpinare ( 65-66 dosar) solicitând respingerea recursului reclamanților atât cu privire la acordarea suplimentului, cât și cu privire la procentul de 25% solicitat pentru fiecare spor, ca fiind neîntemeiat și nelegal, iar recursul declarat este nefondat.
La rândul lor recurenții reclamanți, Intimat, au formulat Întâmpinare la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată nr. 88/28.01.2009 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri declarate în cauză constată că recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B este fondat în parte, iar recursul declarat de reclamanți este nefondat.
I În ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată că este întemeiată și legală critica formulată de această pârâtă cu privire la excepția prescripției, respinsă în mod greșit de instanța de fond prin hotărârea dată.
Ca arate, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților pentru perioada 1.01.2004 - 26.11.2004, sens în care se va respinge acțiunea reclamanților ca prescrisă.
Ca urmare, se va modifica în parte și sub acest aspect sentința civilă atacată.
Cât privește celelalte critici privind fondul acțiunii, instanța de recurs constată că aceste critici sunt neîntemeiate și nelegale, atât în ce privește acordarea către reclamanți acelor suplimente, ce li se cuvin pentru perioada neprescrisă, adică începând cu data de 26.11.2004- și până la pronunțare, și în continuare până la schimbarea situației de drept sau de fapt, cât și în ce privește acordarea sumelor actualizate cu indicele de inflație precum și cu acordarea dobânzii legale.
Față de aceste critici ale Direcției Generale a Finanțelor Publice B, instanța constată că în mod corect a reținut instanța de fond legalitatea și temeinicia cererii reclamanților privind aceste sporuri și cu actualizarea cu dobânda legală și pentru viitor, câtă vreme prin lege sunt prevăzute alte drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Ca atare, aceste critici fiind nelegale vor fi înlăturate.
Față de cele reținute mai sus, se constată recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B ca fiind fondat în parte, sens în care se va admite în parte, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Ca urmare, va fi modificată în parte sentința civilă atacată doar cu privire la prescripție, menținând ca legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate ca fiind întemeiate și legale.
II Referitor la recursul declarat de recurenții reclamanți, Intimat, instanța de recurs constată că de fapt aceștia au criticat sentința Tribunalului Brașov, doar pentru faptul că nu s-a acordat procentual (de câte 25% din salariul de bază) cele două suplimente solicitate prin acțiune.
Ori, sub acest aspect în mod corect a soluționat cererea reclamanților, instanța de fond, în sensul că atâta vreme cât prin lege nu se prevede expres acest procent maximal de 25%, desigur că el nu poate fi stabilit, nici acordat de instanța de judecată prin hotărâre.
În esență, criticile recurenților reclamanți vor înlătura ca fiind neîntemeiate și nelegale, urmând a menține dispozițiile instanței de fond fără cuantumul procentual.
De altfel, instanța de recurs apreciază că nici nu s-ar putea acorda pentru toți funcționarii publici același procent de 25% pentru fiecare spor, deoarece nu toți funcționarii publicii au aceeași vechime în funcția publică aceleași atribuții, competențe, complexitate a lucrărilor efectuate, aceeași responsabilitate.
Ori, tocmai aceste aspecte pot constitui criterii pentru stabilirea de către angajator, pentru fiecare funcționar public a procentului sporurilor respective, fără a putea depăși maximul de 25% din salariul de bază, ținând cont și de prevederile art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 (privind tranșele de vechime).
Evident că, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, prin ordin intern sau dispoziție internă angajatorul poate pune în executare hotărârea respectivă astfel încât nu se poate spune că Decizia pronunțată în cauză de Curtea de Apel rămâne fără finalitate juridică sau că dreptul reclamanților privind aceste sporuri ar fi golit de conținut.
Pentru argumentele de drept și de fapt expuse, instanța de recurs constată recursul reclamanților ca nefondat și în consecință în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul reclamanților, menținându-se dispozițiile instanței de fond referitoare la aspectul criticat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 88/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2004-26.11.2004 și respinge acțiunea formulată de reclamanții, Intimat, pe această perioadă ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge recursul formulat de reclamanții sus menționați.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - - -
Grefier
Red. - 24.04.2009
Dact. - 28.04.2009/2 ex.
Jud fond. - A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Lorența Butnaru
