Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2510/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2510/2009

Ședința publică de la 15 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 2: Radu Dusa

JUDECĂTOR 3: Monica Diaconescu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 244/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în nume propriu și în reprezentarea celorlalți reclamanți-recurenți, lipsă fiind partea adversă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de 08.10.2009, pârâta-intimată a depus la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acoprdă cuvântul reclamantului-recurent prezent, învederându-i acestuia - în temeiul art. 68 și 69. Pr. Civ. - să susțină recursul în nume personal.

Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.244/CA din 8 mai 2009 Tribunalul Bistrița -N, a espins ca neîntemeiată acțiunea intentată de reclamanții domiciliată în com. nr.1, .în com. nr.163, .în com. nr. 126, .în com. nr.180 și . în mun. B, str.- -, jud.B-năsăud în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI prin primar, cu sediul în com. nr.150, jud.B-

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus la acest tribunal - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI prin primar, solicitând obligarea acesteia să le plătească sporul privind suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază calculate începând cu data de 0l.0l.2004 și pentru viitor, până la cuantificarea acestora de către legiuitor, în raport cu rata inflației la data plății, precum și obligarea pârâtei la înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă în conformitate cu Decretul nr. 92/l976.

In motivarea cererii lor, reclamanții au arătat, în esență, că sporurile solicitate sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu precizarea că anterior republicării din anul 2007 când s-a dat textelor o nouă numerotare, cele două sporuri erau prevpzute la art.29 alin.1 lit.c,și lit. d din același act normativ.

S-a mai arătat că prin OG nr. 92/2004 (art.44), s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2006 aplicarea prev.art.29 alin.1 lit. c și d) devenit art.31 alin.1 lit.c și d din l88/l999) însă relevant este faptul că potrivit art. XIII din nr. 251/2006, prevederile menționate din nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007, menționându-se expres că prevederile art.29 (alături de alte texte) intră în vigoare la l ianuarie 2007.

S- apreciat de către reclamanți că sunt îndreptățiți la cele două sporuri solicitate care constituie drepturi de remunerare a muncii și care nu s-au pierdut chiar dacă au fost suspendate pentru o perioadă cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Prin scriptul depus la fila l7 din dosar, pârâta Primăria Comunei - prin primar, s-a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că nici un act normativ nu prevede acordarea suplimentelor prev.de l88/l999 rep. iar bugetul local pe anii 2004-2008 nu a avut sume alocate pentru acoperirea acestor sporuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp.art. 3l alin.l din Legea nr. l88/l999 privind Statutul funcționarilor publici modificată, salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. l3 din Titlul III - Reglementări privind funcia publică și funcționarii publici din nr. l6l/2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp.art.29 din l88/l999 și care, prin art.25 din aceași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 0l.0l.2004.

Pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.

Or, pentru cuantificarea celor două suplimente este necesar existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.3l alin.l lit.c și d din nr.l88/l999 rep. privind statutul funcționarilor publici, atribuție ce revine, fie legiuitorului în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din l88/l999 rep.

In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanța de judecată în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiească cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", (decizia fiind general obligatorie), astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului or executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

In același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni, în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele -, și solicitând instantei de recurs in baza disp. Art. 312 alin. 1 si 3 p1 admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii acțiunii reclamantelor pentru motivele prevazute de arte 304 pct.9 si potrivit art 3041.proc.civ.

În motivarea recursului reclamantele arată că, în dosarul nr- a promovat actiune care a chemat in judecată Primaria comunei prin primar, pentru a fi obligat acest parat la plata sporului privind suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din saIriul de baza calculate incepand cu data de - si pentru viitor, până cuantificarea acestora de catre legiuitor, in raport cu rata inflatiei la data plății, precum si obligarea paratei la inscrierea acestor drepturi in carnetele de munca conformitate cu Decretul 92/1976.

Reclamantele recurente aveau calitatea de functionar public in cadrul Primariei comunei si in aceasta calitate suntem indreptațite să beneficieze de sporul privind suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza calculate incepand cu data de - si pe viitor, in raport cu rata inflatiei la data platii, precum si obligarea paratei la inscrierea acestor drepturi in carnetele de munca in conformitate cu Decretul 92/1976 si prevederile art.31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata cu precizarea ca anterior republicarii din anul 2007 cands-a dat textelor o noua numerotare, cele doua sporuri erau prevazute la art. 29 alin 1 lit. c și lit. d din acelasi act normative.

Arată faptul ca OG92/2004(art.44), s-a suspendat pala la data de 31 decembrie 2006 aplicarea prevederilor art. 29 alin.l lit.c si d (devenit art.31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999), insa relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile mentionate din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de -, mentionanduse expres ca prevedterile art. 29 (alaturi de alte texte) intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.

Sustinem faptul ca anterior introducerii actiunii am solicitat pârâtului, acordarea acestor drepturi, insa s-a refuzat plata cu justificarea ca nu exista sume cu aceasta destinatie in bugetul propriu al institutiei. Noi consideram ca suntem indreptatita la cele doua sporuri solicitate care constituie drepturi de renumerare a muncii si care nu s-au pierdut chiar daca au fost suspendate pentru o perioadă cu incalcarea dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza drepturile persoanelor încadrate in munca, dar nu au fost abrogate (abrogarea unor acte normative se realizeaza doar in conditiile prev. de art.62din Legean nr. 24/2000, respectiv printr-un act normative de acelasi nivel sau superior), reintrand de drept in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare, conform disp. Art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativa.

Tribunalul B-N prin sentinta acum atacata a respins acțiunea cu motivarea ca bugetul local pe anii 2004-2008 nu a avut sume alocate pentru acoperirea acestor sporuri si care in prezent nu este posibil de exercitare efectivă.

Subsemnatele recurrente apreciem sentinta ca fiind nelegala si netemeinica invocand urmatorule motive:

Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art.13 din Titlul III- Reglementari privind finctia publica si functionarii publici din Legea nr161/2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. Art.29 din Legea nr. 188/1999 si care, prin art. 25 din aceeasi lege, a prevazut data aplicarii acestui text de lege, respective data de -.

Am intrat in relatii de serviciu cu intimatul Primaria comunei începand cu anul.2001-2002, prin urmare anterior datei de -, data la care au intrat in vigoare dispozițiile legale mai sus aratate.

Asadar de aceste considerente, speram ca instanta sa aprecieze ca solicitarea noastra este intemeiata pentru perioada urmatoare intrării in vigoare a disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999, in forma modificata și pana la data pronuntarii prezentei hotarari, intrucat legiuitorul a prevăzut in mod expres in lege, nefiind lasata la aprecierea ordonatorilor de credite si trebuind a fi aplicate direct in baza legii.

Dreptul la cele doua componente ale salariului functionarilor publici, s-a nascut din lege, ca drept subiectiv care confera titularilor prerogativele în virtutea carora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic nascut, sa efectueze o anumita prestatie subiectiva, respectiv de a plati suma de bani ce reprezinta cele doua sporuri, in conditiile legii.

Referitor la procentul propriu-zis solicitatam a fi acordat asa cum am solicitat si va rugam sa constatati ca nu exista vreo dispozitie legală care sa individualizeze continutul concret al drepturilor pretinse.

In virtutea textelor constitutionale aratate, Parlamentul si prin delegarea legislativa in conditiile art. 115 din Constitutie, Guvernul are competenta de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală. Instantele judecatoresti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constitutionala fiind aceea de a solutiona litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exrecitarea drepturilor lor subiective, facand aplicarea legii.

Prin Decizia nr. 1325 din - Ca C onstitutionala s-a pronuntat în sensul ca dispozitiile nr.OG 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstitutionale in masura in care, din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori aprecierea autoritatii administrative cuantificarea acestor drepturi.

Astfel consideram ca se va putea admite actiunea ca intemeiata si va obliga paratul sa recunoaca reclamantelor dreptul la plata privind suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza calculate incepand cu data de - si pe viitor, in raport cu rata inflatiei la data platii, precum și obligarea paratei la inscrierea acestor drepturi in carnetele de mu conformitate cu Decretul 92/1976, motivata de faptul ca alte Primarii din județul B-N au avut castig de cauza, avand acelasi obiect.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantulcare a solicitatin temeiul disp.art.312 cod pr.civ. in principal admiterea recursului si raportat la disp.art.304 pct.7 si 9 si disp.art 304 ind.1 cod.pr.civ si admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii formulate de catre reclamant.

În motivarea recursului reclamantul arată că, au inregistrat actiune civila la Tribunalul B-N solicitand obligarea paratei la plata sporului privind suplimentul postului in procent de 25% din salariul d ebaza si suplimentul corespunzator ireptei d esalarizare in procent de 25% din salariul de baza calculat incepand cu data de O 1.1.2004 si. pentru viitor, pana la cuantificarea acestora de catre legiuitor, in raport d erata intlatiei precum si obligarea paratei la inscrierea acestor dreptuir in carnetele de munca.

Instanta de fond a analizat cererea noastra si a hotarat respingerea ei aratand ca potrivit disp.art.31 din L 188/1999 salariul functionarului public este comups din salariul de baza, sporul de vechime, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

respectiva a salariului a fost introdusa prin act.l3 din Titlul III, reglementari cu privire la functia publica si care a modfiicat prevederile anterioare al disp.art.29 si care prin art.25 din acelasi act normativa prevazut data aplicarii acestui exte de lege data de 01.01.2004.

Instanta a apreciat aceasta pentru a fi posibila acordarea aecstor sporuri este absolut necesar ca sa fie posibila cuantificarea lor ca parti componente ale salariului functionarilor publici. Iar pentru a fi posibila cuantificarea este necesara ca sa fie existenet dispozitii privind aplicarea/executarea lor, obligatie ce revien legiuitorului. Dat fiind faptul ca nu este reglementata modalitatea de calculare a sumplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare suntem doar in prezenta unui drept virtual, iar conform deciziei CC nr.820/2008 "instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere d elege considerand ca sunt discriminatorii si s ale inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative". Nu in ultimul rand instanta a apreciat ca daca ar admite asemena actiuni s-ar crea o hotarare judecatorasca nesusceptibila de executare.

de aceasta sentinta aratam urmatoarele:

- chiar daca prin OG 6/2007 privind salarizarea functonarilor publici pentru anul 2007 nu au mai fost prevazute aceste sporuri apreciem ca dispozitiile legale -art.31 alin.1 lit.c di d - nu puteau fi inalaturate intrucat abrogarea unor acte normative se realizeaza doar in conditiile prev.de art.62 din Legea nr. 24/2000, adica un act normativ de acelasi nivel sau supenor.

- prin decizia nr.1325/2008 a CC aceasta instanta s-a pronuntata in sensul ca disp.OG nr.137/2000 privind sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale daca din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa aplice acte normative cu putere d elege, apreciind ca acestea sunt discriminatorii si sa le inclocuiasca cu alte norme create pe cale judecatoreasca sau existente in alte acte normative.

- o instanta judecatoreasca nu are puterea de-a ignora sau desfinta norme juridice infintate prin lege sau de-a le substitui cu alte norme cuprinse in alte acte normative intrucat isi depaseste atributiile si se produce ca atare o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat prev de art.! alin.4 din Constitutie.

- chiar daca in acest moment exista o criza de lichiditate in sistem nu trebuie sa reprezinte un argument pentru a ne fi refuzate drepturile salariale. Un atare tip de argument nu a fost niciodata apreciat de catre instante drept acceptabil. Situatia noastra este sub acest aspect similara cu situatai unui reclamant care solicita de la un parat a i se plati o suma de bani pe care i-o imprumutase. Faptul ca paratul nu dispune in acel moment de acea suma de bani nu este de natura a conduce la respingerea actiunii reclamntului. Dealtfel ar fi si absurd a se proceda in acest mod. In consecinta argumentul cum ca actiunea subsemnatilor ar trebui respinsa pe motivul lipsei momentane de bani din sistem este unul ilogic si invalid.

- practica judiciara este favorabila admiterii actiunii subsemnatilor si in acest sens am anexat o sentinta a Tribunalului B-N cu o situatie similara si mai exista si altele la fel.

- CEDO sanctioneaza in mod drastic Statul R pentru divergente jurisprudentiale indiferent de invelul ierarhic al instantelor judecatoresti. Astfel, in cauzaBeianvsRomanias-a apreciat ca divergentele jurisprudentiale existente la nivelul instantelor judecatoresti sunt de natura a afecta in mod grav principiul sigurantei, certitudinii, si securitatii circuitului juridic, Romania fiind condamanata. De asemena s-a mai aratat "incertitudinea, indiferent daca este legislativa, administrativa sau jurisdictionala este un factor important care trebuie luatincalcul pentru a aprecia conduita statului, acesta putand fi tinut culpabil de aceasta"(E vs Romania);

- nu in ultimul rand nu subsmenatul sunt culpabil de situatia creata. Mi sa acordat un drept in mod legal. Chiar daca accept interpretarea cum ca executivul trebuie sa arate modul de calcul al acestora, apreciez ca in acest moment statul Rar ealizat un abuz neacordand drepturile de care vorbeam prin omisiunea de a norma pana la capat raportul juridic.

- in ceea ce priveste afirmatia cum ca hotararea nu este admisibila intrucat nu este susceptibila de executare apreciez ca instanta de fond si-a depasit atributiile. Nu este de competenta ei sa verifice daca este sau nu executabila o sentinta. Dealtfel daca instanta aprecia ca era neexecutabila o atare sentinta putea linistita sa admita actiunea intrucat nu producea consecinte juridice faptice.

- o serie dintre argumentel aratate mai sus nici nu au fost analizate de catre instanta desi au fost aratate la fond.

Împotriva hotărârii a mai declarat recurs și reclamantul, reiterând aceleași motive și stare de fapt reținută în recursul formulat de reclamantul.

Prin întâmpinarea înregistrată la 8 octombrie 2009 pârâtul Primăria comunei, prin primar, solicită respingerea recursurilor, cu motivarea că, pentru calcularea celor două suplimente este necesar existența unor dispoziții date în executarea art.31, alin.1, lit.c și d din Legea nr.188/1999 - republicată, privind statutul funcționarilor publici, atribuțiile ce revin, fie legiuitorului în cazul promovării unor acte normative cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unor hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.

Sumele solicitate nu pot fi identificate și hotărârea judecătorească nu poate fi materializată. Bugetul local pe anul 2009 (și pe anii 2004-2008) nu are alocate sumele pentru acoeprirea acestor suplimente (de post și de treaptă) pentru funcționarii publici.

Examinând recursurile Curtea reține că sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Principala problemă de drept reținută în această cauză și care rezultă din economia recursurilor de față este aceea a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.

Curtea reține dintru` început că este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.

În argumentarea acestei soluții Curtea are în vedere pe de o parte punctul de vedere unitar adoptat la nivelul Secției de profil a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe de altă parte soluția dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, n ședința din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a soluționat un dosar în care a fost declarat recurs în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și drept urmare prin decizia nr. 20, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Raportat la dispozițiile legale consacrate de art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă decizia dată în recursul în interesul legii este opozabilăerga omnes, implicit și instanțelor judecătorești.

Drept urmare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale se poate statua plecând de la soluția dată de Înalta Curte că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.

Însă pentru cuantificarea acestor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea legii, respectiv a art. 31 alin. 1 lit. c) și d)din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine exclusiv fie legiuitorului derivat Parlamentul ori legiuitorului delegat Guvernul, în cazul promovării unui act normativ cu forță de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. Sub acest aspect, s-a decis în practica judecătorească,că în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special ( ase vedea spre pildă, decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, Curtea reține că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o încălcare a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia jurisdicția de contencios constituțional a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor cate normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

Totodată, dacă s-ar admite asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, deoarece nu ar avea cum altfel, suma la care urmează să fie obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.

Toate aceste considerente impun ca să fie considerate nepertinente criticile din recurs și drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. se vor respinge ca nefondate, sentința va fi menținută ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamanții,.în com. sat nr.2, jud.B-N,.în com. nr.126, jud.B-N, ,.în com. nr.163,.în com. nr.80, jud.B- și.în B, B, str.- - nr.jud.B-N, împotriva sentinței civile nr.244/CA/2009 din 8 mai2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

Red.U/Dact./

8 ex./06.11.2009 /Jud.fond:

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur, Radu Dusa, Monica Diaconescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2510/2009. Curtea de Apel Cluj