Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2556/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2556
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier:
*******
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței nr. 1425 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MEF PRIN
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.1425 din 12 iunie 2008, Tribunalul Dolja respins cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și MEF
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât are calitate de angajator al reclamantei, instituție cu care aceasta are raporturi specifice funcției publice în care a fost numită prin ordin al Președintelui Curții de Conturi. Aceste raporturi justifică calitatea procesuală a pârâtei într-un litigiu ce privește calcularea drepturilor salariale cuvenite.
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 30 din OG 10/2007, instanța a apreciat că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, întrucât cererea reclamantei nu este o contestație în legătură cu stabilirea salariului, ci privește acordarea unor drepturi bănești ca urmare a situației discriminatorii în care pretinde că se află.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Curții de Conturi a României, fiind numită prin Ordinul nr.96/27.05.1993 al Președintelui Curții de Conturi în funcția de referent treapta I de salarizare, prin urmare intră în categoria personalului ce desfășoară activitate de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire ce funcționează în cadrul acestei instituții, iar salarizarea reclamantei intră sub incidența Legii nr. 154/1998, 477/2004, OG 10/2008, OUG 24/2000.
Referitor la dispozițiile legale invocate de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, tribunalul a constatat că nu îi sunt aplicabile, întrucât acestea vizează salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari, angajați în structura centrală a Curții de Conturi, camerele de conturi județene și în cadrul Autorității de Audit. Astfel dispozițiile art. 31alin. 1 din OG 27/2007 privesc o majorare a indemnizației de care beneficiază această categorie de angajați, respectiv controlorii financiari, pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi a României.
A apreciat prima instanță că în cauză nu poate fi reținută o situație discriminatorie, întrucât principiul egalității în fața legii și a egalității de tratament între angajații unei instituții, presupune ca aceștia să se afle în situații similare pentru a beneficia de același tratament, inclusiv în ce privește salarizarea, ori reclamantei, numită în funcția publică de referent, nu-i revin aceleași atribuții de serviciu pe care le îndeplinesc controlorii financiari, atribuții ce presupun verificarea utilizării resurselor bugetului de stat, gestionarea datoriei publice, administrarea patrimoniului public și privat al statului, etc.
Astfel, s-a constatat că atribuțiunile de serviciu ale reclamantei nu sunt similare cu celei a categoriei de controlori financiari și deci în cauză nu poate fi vorba de o recunoaștere legală a drepturilor pretinse, atâta timp cât dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile, ele profitând exclusiv acestei ultime categorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că dispozițiile art.1 din OG 137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantată în exercitarea drepturilor economice, iar exercitarea lor privește persoanele aflate în situații comparabile, iar transpunerea în practică a acestui principiu impune obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și șanse, având în vedere și faptul că toți angajații, indiferent de funcția îndeplinită trebuie să-și îndeplinească cu profesionalism și imparțialitate îndatoririle de serviciu.
A apreciat reclamanta că prin acordarea acestor majorări nu numai funcționarilor publici care au calitatea de controlori financiari, dar și celorlalți funcționari publici, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
S-a mai arătat că înlăturarea acestui drept funcționarilor publici ai Curții de Conturi a României contravine Cartei de la, publicată în MO nr.181/1991, prevederilor art.41 și 53 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
A precizat recurenta că legile care reglementează salarizarea funcționarilor publici, respectiv Legea 188/1999 R, OUG 92/2004, Ordonanța nr.2/2006 și Ordinul 6/2007 prevăd dreptul funcționarilor publici de a beneficia și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art.31din Legea 219/2007, pentru aprobarea OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, prevăd pentru această categorie de funcționari publici dreptul de a beneficia de o majorare a indemnizației cuprinsă între 10% și 30%, stabilită prin hotărârea Plenului Curții de Conturi, pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul acestei instituții.
În speță, reclamanta deține funcția de referent în cadrul Curții de Conturi, salarizarea sa făcându-se în conformitate cu dispozițiile OUG 82/2004, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG nr.6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea anumitor aspecte care țin de statutul profesional al acestora, nu reprezintă o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000, avându-se în vedere și faptul că eventualele neconcordanțe cuprinse într-o lege sau ordonanță de guvern pot fi înlăturate prin invocarea excepției de neconstituționalitate a acestora.
Cum majorarea salarială cerută de reclamantă este reglementată expres doar pentru controlorii financiari, ea nu poate fi acordată și celorlalți funcționari publici din cadrul Curții de Conturi, deoarece atribuțiile de serviciu ale acestora din urmă nu pot fi comparabile cu cele ale controlorilor financiari, pe de o parte, iar pe de altă parte acest drept nu poate face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006, la art.1 consacră expres că " exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare", ori în speță majorarea salarială cerută nu are o reglementare legală.
Este adevărat că prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, prevăd pentru activitatea desfășurată dreptul funcționarilor publici de a beneficia de un salariu care se compune din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, însă majorarea salarială solicitată de reclamantă nu este datorată de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzută expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
În consecință, dispozițiile legale invocate de recurenta reclamantă nu sunt aplicabile în speță și în mod corect tribunalul a apreciat că în cauză nu poate fi reținută o situație discriminatorie a acesteia în raport de controlorii financiari, atâta timp cât activitățile pe care le desfășoară nu sunt similare pentru a se beneficia de același tratament în ce privește salarizarea și atâta timp cât nu există o prevedere legală expresă în acest sens.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței nr. 1425 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/05.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
