Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 257/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.257
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1004/07.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâții - intimați INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C-S, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, DIRECȚIA GENERALĂ A POLIȚIEI MUNICIPIULUI B ȘI SECȚIA REGIONALĂ DE POLIȚIE TRANSPORTURI T, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul - intimat T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților - intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - intimat T pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pârâții pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Direcția Generală a Poliției Municipiului B și Secția Regională a Poliției Transporturi T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în raport cu perioada în care a funcționat ca polițist la aceste instituții (conform înscrierilor din adeverințele comunicate de pârâți), să calculeze, să actualizeze și să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din salarul de bază lunar, cuvenit și neachitat, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării integrale a hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii se arată că: - în perioada 15.10.2004 - 15.04.2006, reclamantul a activat ca ofițer operativ de poliție, îndeplinind mai multe funcții, în cadrul C-S; - în perioada 16.04.2006 - 31.07.2007 a îndeplinit funcții operative ca ofițer de poliție în cadrul T; - în perioada 01.08.2007-14.02.2008 a activat ca ofițer de cercetare penală în cadrul B; - din 15.02.2008 și până în prezent a funcționat ca ofițer de poliție judiciară în cadrul
Reclamantul a învederat totodată că a avut și are calitatea de lucrător de poliție judiciară în cadrul în întreaga perioadă neprescrisă, așa cum rezultă din adeverința nr.40660 din 16.02.3009, eliberată de Secția Regională de Poliție Transporturi.
Reclamantul a susținut în cererea sa că ofițerii și agenții de poliție din cadrul serviciilor operative nedetașați în structurile, din cadrul și, deși execută activități operative similare pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor, specifice liniilor proprii de muncă, nu beneficiază de acest spor, astfel că este vădită discriminarea între polițiștii judiciari detașați la. și polițiștii judiciari care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.16 al.1, 2 din Constituție, nr.OG137/2000, nr.OUG177/2002, Legea nr.601/2004, nr.OUG24/2004, Legea nr.508/2004, nr.OUG120/2005, nr.OUG43/2002.
Pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin Deciziile nr.818-821/2008 Curtea Constituțională, a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai arătat că dispozițiile prin care se acordă sporul de 30% nu sunt discriminatorii, având în vedere că ofițerii de poliție detașați la. au instrumentat și instrumentează, sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului din cadrul acestor instituții, o categorie aparte de infracțiuni, de o gravitate mult mai mare, ceea ce atrage și o răspundere mai mare și o anumită presiune psihologice pe care o resimt acești ofițeri, astfel că nu există discriminare între respectivele categorii de ofițeri de poliție.
Inspectoratul de Poliție al Județului Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantul nu face parte din categoria polițiștilor detașați în cadrul și nu poate fi asimilat nici magistraților.
De asemenea, situația polițiștilor din structurile nu este identică cu cea a polițiștilor detașați la. diferențe rezultând din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate, de gradul de dificultate și complexitate a acestora.
Jurisprudența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, consemnată în hotărârile nr.271/05.09.2007, 418/28.11.2007, 419/27.11.2007, este în sensul că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, între polițiștii detașați/mutați în cadrul / și ceilalți polițiști, din cadrul poliției judiciare.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru aceleași considerente, avute în vedere și celelalte două pârâte.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tas olicitat prin întâmpinare introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acestei instituții, în locul Direcției de Poliție de Frontieră T, având în vedere Dispoziția nr. -/28.04.2009, prin care T se în drepturile și obligațiile Direcției Poliției de Frontieră
Pe cale de excepție, solicită respingerea acțiunii ca prescrisă, raportat la data introducerii acțiunii.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru aceleași considerente, avute în vedere și de celelalte pârâte.
Prin sentința civilă nr.1004/07.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins, ca prescrise, pretențiile reclamantului în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Direcția Generală a Poliției Municipiului B și Secția Regională a Poliției Transporturi T, privitoare la sporul de 30%, solicitate pentru perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și până la data de 27.02.2006.
A respins, ca nefondată, acțiunea pentru acordarea sporului de 30% începând cu data de 27.02.2006 și până la data executării hotărârii judecătorești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Procedând la soluționarea, cu prioritate a excepțiilor de fond care fac de prisos analizarea fondului cauzei, potrivit dispozițiilor art.137 al.1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că excepția invocată de pârâta T este întemeiată și a admis-o, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege - de 3 ani de la nașterea acestuia. Același termen de 3 ani este prevăzut și de legea specială - art. 47 din nr.OG38/2003, privind salarizarea polițiștilor, care prevede că drepturile neachitate și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătit, se prescriu.
Raportat la data introducerii acțiunii - 27.02.2009 - instanța a constatat că sporul solicitat pentru perioada cuprinsă între data nașterii acestuia și data de 27.02.2006, este prescris.
Pe fond, instanța a constatat că reclamantul a solicitat să se constate că există o discriminare în ce privește salarizarea, între polițiștii judiciari ce își desfășoară activitatea în cadrul și, pe de o parte, și polițiștii judiciari care în desfășoară activitatea în cadrul structurilor în care reclamantul a funcționat, pe criteriul categoriei sociale, în sensul că prima categorie beneficiază de un spor de 30% din salariul de bază, în timp ce a doua categorie nu beneficiază de acest spor, întemeindu-și în drept acțiunea pe dispozițiile nr.OUG43/2002, privind înființarea, modificată și completată prin nr.OUG134/2005, și pe dispozițiile nr.OG137/2000, privind prevenirea și înlăturarea tuturor formelor de discriminare.
Tribunalul a constatat că, potrivit art.28 al.5 teza finală, din nr.OUG43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, în forma în vigoare în octombrie 2005, personalul din Departamentul Național Anticorupție prevăzut la alin.2 și 3(adică specialiștii, ofițerii de poliție judiciară și agenții de poliție judiciară din cadrul ) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară.
Dispoziția legală care conferea sporul de 30% acestei categorii de personal (ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul ), respectiv art. 28 din nr.OUG43/2002, a fost abrogată prin articolul 41 din nr.OUG27/2006, publicată în din 07.04.2006.
Așadar, de la data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006, nici una din categoriile de personal față de care reclamantul se consideră discriminat, nu mai beneficiază de respectivele sporuri.
Instanța a reținut că nr.OUG43/2002, ca și Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sau nr.OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, mai precis elaborarea acestora a fost determinată de luarea unor măsuri de prevenire și combatere a corupției în acord și cu legislația europeană în vigoare, măsuri ce s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al polițiștilor și specialiștilor detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
La acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Instanța a reținut că, în speță, criteriul de discriminare invocat de reclamant, întemeiat pe prevederile art.1 alin.2 lit. e) pct. i) din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
Nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Chiar autoritatea competentă, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a pronunțat în spețe similare, stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul / și cei din cadrul poliției judiciare.
Astfel, a reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie să fie susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al (Hotărârea nr.271/5.09.2007).
În speță, situația polițiștilor din structura nu este identică cu cea a polițiștilor detașați la. diferențierea rezultând din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate."
Prin urmare, solicitarea reclamantului de a i se acorda sporul prevăzut de art.28 al 5 din nr.OG43/2002, pe motiv de discriminare, este neîntemeiată.
În ce privește polițiștii din cadrul, actul normativ de înființare a acestei structuri (Legea nr.508/2004) nu a prevăzut și nu prevede acordarea vreunui spor pentru polițiști. La articolul 24 al.4 teza finală din Legea nr. 508/2004 se prevedea acordarea unui spor de 30%, însă numai pentru specialiștii din cadrul, dispoziție legală ce a fost, de asemenea, abrogată prin nr.OUG27/2006.
Concluzionând, instanța a reținut că nu a existat o discriminare în ce privește salarizarea, între polițiștii detașați în cadrul, respectiv pe de o parte, și polițiștii judiciari din cadrul C-S, T - T, B, respectiv T, motiv pentru care a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Se arată astfel în motivarea recursului că prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului pe perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și 27.02.2006 și ca neîntemeiată începând cu 27.02.2006 și până la data executării hotărârii judecătorești.
Recurentul arată că achiesează la soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada până la 26.02.2006 și înțelege să critice hotărârea primei instanțe numai referitor la soluționarea pe fond a cauzei. Se arată astfel că, prima instanță a reținut în mod corect incidența actelor normative față de sporurile de care beneficiază polițiști detașați la. dar nu și față de polițiști nedetașați, caz în care nu se poate justifica discriminarea suferită de reclamant prin neacordarea sporului de 30 % în condițiile în care dreptul la acțiune este prevăzut de art.21 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare care dispune că persona ce se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situație create prin discriminare potrivit dreptului comun. În acest sens s-au pronunțat și instanțele judecătorești care au admis cereri similare prezentei acțiuni.
Recurentul a mai invocat și incidența dispozițiilor art.21 alin.1 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care stipulează că "Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificarea informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30 % din salariul de bază".
În drept s-au invocat dispozițiile art.3 pct.3 și art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bas olicitat respingerea recursului arătând că pentru intervalul începând cu 01.04.2006 și până în prezent conform art.41 lit. e) din nr.OUG27/2006 s-au abrogat dispozițiile art.28 alin. 1, 5, 7 și 9 din nr.OUG43/2002 și ca atare începând cu 01.04.2006 ofițerii de poliție judiciară detașați la. nu au mai beneficiat de sporul de 30 % și deci nici recurentul nu mai are un temei legal pentru a solicita acest spor.
Pentru intervalul 01.09.2002 - 27.02.2006 se arată de către intimată că însăși recurentul a recunoscut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune având în vedere prevederile art.1 alin.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește perioada 27.02.2006 - 01.04.2006 intimata apreciază că solicitarea recurentului este nefondată întrucât sporul solicitat a avut în vedere natura activității prestate respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție singura condiție ce trebuia respectată fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
Intimata mai invocă totodată deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821/2008 prin care prevederile art.1, 2, 3 și 27 alin.1 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului reiterând considerațiile legate de deciziile Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor nr.OG137/2000.
Intimatul C-S a manifestat aceeași poziție procesuală solicitând respingerea recursului apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală câtă vreme nu există o situație identică în privința polițiștilor din structura cu cei detașați la. diferențierea rezultând din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate.
Se mai arată faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG38/2003 întrucât acestea reglementează un spor de pericol de care reclamantul a beneficiat pe perioada cât a fost angajatul acestei instituții, într-un procent de 15 % și nu se poate realiza o confuzie între cele două sporuri.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs vizează exclusiv soluția instanței în privința respingerii acțiunii ca nefondată pentru perioada începând cu 27.02.2006, reclamantul achiesând la soluția primei instanțe privind prescripția dreptului la acțiune pe perioada 01.09.2002 - 27.02.2006. Recursul astfel formulat este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamantul a pretins acordarea sporului de 30 % prevăzut de art.28 din nr.OUG43/2002 arătând că acest spor a fost prevăzut pentru ofițerii de Poliție Judiciară detașați la Departamentul General de Anticorupție fiind în cuantum de 30% din salariul de bază lunar dar, apreciază că de vreme ce a îndeplinit aceleași atribuții cu ofițerii de poliție detașați în cadrul efectuând acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului, a fost în fapt dezavantajat prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea deși nu existau diferențe de fond în privința atribuțiilor polițiștilor membrii ai Poliției Judiciare prin raportare la polițiștii detașați la.
Curtea reține că dispozițiile legale incidente vizează prevederile art.28 al.4 din nr.OUG43/2002 potrivit cărora personalul prevăzut la al.1-3 procurorii, specialiștii cu înaltă calificare, ofițerii de Poliție Judiciară precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art.29 al.2 din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară respectiv solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară. Aceste dispoziții au fost însă abrogate expres prin art.41 lit. e) din nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției ceea ce înseamnă că începând cu data de 01.04.2006 acest spor nu se mai plătește nici ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și deci recurentul nu mai are nici un temei legal pentru a solicita acest spor.
Pentru intervalul cuprins între 27.02.2006 - 01.04.2006 Curtea reține că în speță cererea de chemare în judecată este motivată în principal pe dispozițiile art.27 din nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care permit oricărei persoane ce se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Situația de față presupune existența a doua categorii de polițiști dintre care doar una beneficiază de sporul de 30 % din salariul de baza dar aceasta pentru că îndeplinesc o condiție esențială (care nu se regăsește în persoana reclamantului) și anume aceea de a fi detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție. Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. a avut la baza mai multe criterii obiective si anume: acela al detașării acestora la o instituție ce nu face parte din structura, complexitatea activității desfășurate în instituția respectivă, responsabilitate diferită și pregătirea profesională specializată.
În condițiile în care reclamantul nu a fost detașat în cadrul pentru a beneficia de prevederile nr.OUG43/2002, salarizarea acestuia nu se poate realiza decât potrivit legii salarizării polițiștilor respectiv nr.OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat. Este adevărat că art.21 alin.1 din acest act normativ prevede acordarea unui spor pentru exercitarea activității în condiții de pericol deosebit, în cuantum de până la 30 % din salariul de bază, dar Curtea reține că acest spor nu se identifică cu cel prevăzut la art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002 și nu poate constitui un temei juridic în prezenta acțiune. Aceasta întrucât obiectul cererii de chemare în judecată la constitui acordarea sporului de 30 % de care au beneficiat ofițerii de poliție judiciară detașați la. în baza nr.OUG43/2002 acțiunea ce avea ca și cauză discriminarea invocată de reclamant prin raportarea dedusă de acesta iar obiectul acțiunii nu l-a constituit acordarea sporului de 30 % prevăzut de art.21 alin.1 din nr.OG38/2003 ce nu a fost invocat în fața primei instanțe astfel încât apare ca reprezentând o cerere nouă formulată în recurs, inadmisibilă conform art.316 Cod procedură civilă cu raportare la art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Susținerile reclamantului privind discriminarea în acordarea sporului de 30% reglementat de nr.OUG43/2002 nu pot fi reținute în condițiile în care prin decizia Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008 s-a reținut că prevederile nr.OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea deciziei Curții Constituționale se arată că prevederile nr.OG137/2000 contravin dispozițiilor art.1 al.4 Constituția României privind principiul separației puterilor și art. 61 al.1 potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării deoarece numai Parlamentul și prin delegare legislativă și Guvernul au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală iar instanțele judecătorești au misiunea constituțională de a realiza justiția, adică de a soluționa aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pe de altă parte, în aprecierea admisibilității acțiunii reclamantului instanța nu va lua în considerare hotărârile judecătorești depuse la dosar în acest sens întrucât practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios administrativ și fiscal este în sensul că beneficiază de sporul de 30 % prevăzut de art.28 al.4 din nr.OUG43/2002 numai ofițerii de poliție judiciară detașați la. și nu toți polițiștii de poliție judiciară. Astfel prin Decizia nr.22287/4.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acordarea sporului de 30% prevăzut de nr.OUG43/2002 a avut la bază natura activității prestate de polițiștii detașați la. respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice. Criteriul de discriminare invocat de reclamant nu este relevant deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii în care își desfășoară activitatea.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că însăși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în spețe similare stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul și cei din cadrul Poliției Judiciare, sens în care sunt și hotărârile Consiliului pentru Combaterea Discriminării nr.419/27.11.2007, 418/28.11.2007, 271/05.09.2007 și 164/11.03.2008.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1004/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Direcția Generală a Poliției Municipiului B și Secția Regională de Poliție Transporturi
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.03.10
TEHNORED:/09.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
