Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2593/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2593
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții DGFP G, în numele și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva sentinței nr. 1444 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți PACHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții pârâți DGFP G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, intimații reclamanți, și intimații pârâți PACHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat întâmpinarea depusă de către intimații reclamanți, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1444 din data de 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost respinsă în acest temei acțiunea față de această pârâtă.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.2005- 18.04.2005, invocată de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a respins excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, invocată de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea principală formulată de către reclamanții, și.
Au fost obligă pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative al parchetelor de pe lângă tribunale, pentru perioada 18 aprilie 2005 - 1 martie 2008, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective și în continuare.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în proiectul de rectificare a bugetului de stat, pe baza proiectului de rectificare a bugetului propus de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apreciat că instanța de drept comun în ceea ce privește drepturile salariale ale funcționarilor publici este instanța de contencios administrativ din cadrul tribunalului
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 coroborate cu dispozițiile art.3 alin. 1 ale aceluiași act normativ, precum și cu art. 27 alin2 din OG nr. 137/2000, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, termenul pentru introducerea cererii fiind de 3 ani, astfel că în raport de data introducerii acțiunii, 21.04.2008, s-a considerat ca fiind prescrise drepturile solicitate de reclamanți pentru perioada 01.03.2005-18.04.2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a apreciat că aceasta este de asemenea întemeiată, deoarece potrivit prevederilor art.27 alin. (3) din OG 137/2000, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, iar potrivit alin.6, hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Aceasta nu înseamnă însă că este conferită calitate procesuală pasivă Consiliului, Consiliul fiind citat numai pentru opozabilitate, deoarece nu există raport obligațional între reclamanți și pârât, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că legea nu face nici o distincție între funcționarii care activează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cei din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel ori tribunale, toate departamentele îndeplinind același atribuții prevăzute unitar la art. 127 și 130 alin.2 din Legea nr.304/2004, oricând un funcționar public de la oricare instanță sau parchet putându-se transfera într-un post similar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a i se solicita îndeplinirea mai multor condiții decât cele pe care deja le îndeplinea pentru funcția publică deținută anterior.
Din data de 01.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost stabilită în Anexa 1 OUG nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, în timp ce funcționarii publici in cadrul departamentelor celorlalte parchete au fost salarizate conform Anexei 3.
S-a apreciat că în această situație a intervenit o discriminare prin tratarea în mod diferit a persoanelor aflate în situații analoage, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, în speța de față criteriul care a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamanților fiind cel al categoriei profesionale, motiv pentru care au fost restrânse drepturile salariale ale reclamanților fiind încălcat și art.6 alin.2 din Codul Muncii prin care este garantată retribuția egală pentru muncă și pregătire profesională egală.
Mai mult decât atât, prin Legea nr.97/15.04.2008 s-a aprobat OUG nr.100/2007 prin care funcționarii publici din cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunale sunt salarizați conform Anexei nr.1( art.902), ceea ce dovedește cu prisosință faptul că nu se justifica nici pe perioada anterioară salarizarea diferențiată a acestei categorii de personal, pe nivelul -central și local- iar motivul combaterii corupției era de fapt invocat pro causa.
Cu privire la cererea privind actualizarea sumelor solicitate prima instanță a reținut admisibilitatea cererii, cu motivarea că prin neplata către reclamanți din momentul rămânerii definitive și executorii a sentinței, se poate crea acestora un prejudiciu material care urmează să fie acoperit prin actualizarea sumelor conform indicelui de inflație care face ca în perioada de timp scursă între cele două momente, cel al nașterii obligației de plată și cel al plății efective, sumele să se devalorizeze continuu.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată, întrucât deși între reclamanți și persoana chemată în garanție nu există un raport juridic, totuși partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva acestuia, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.60-63 din Codul d e Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții DGFP G, în numele și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, în motivele de recurs a arătat că, hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât instanța de fond, adăugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici.
Al doilea motiv de recurs îl reprezintă faptul că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului și pentru perioada 01.11.2007 - 01.03.2008, întrucât acesta, potrivit Ordinului 124/2007 al Parchetului Curții de apel Craiova, începând cu data de 01.11.2007 a fost încadrat ca personal auxiliar de specialitate, respectiv grefier informatician, pierzând astfel calitatea de funcționar public deținută anterior.
În recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a arătat că această autoritate nu are competențe în plata salariile funcționarilor altor instituții, invocându-se în acest sens prevederile Legii 500/2002.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în motivele de recurs că prin decizia nr.821/2008 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 sunt neconstituționale, în măsura în care lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în sensul în care instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu norme de aplicare generală.
S-a mai arătat că în cauză nu a avut loc o discriminare, funcționarii fiind retribuiți în raport de nivelul autorități în care prestează activitatea.
Examinând motivele de recurs și legislația aplicabilă în speță, Curtea reține următoarele:
Reclamanții intimați sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și au solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul acordat aceleiași categorii de funcționari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și salariul care li se acordă acestora efectiv.
Curtea arată că salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare ale parchetelor a fost reglementată prin OUG 92/2004, apoi prin OG 2/2006 și OG 6/2007.
Ordonanța 6/2007 a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cuprinsul acestei ordonanțe, la art.4 s-a instituit principiul salarizării funcționarilor publici, în sensul că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, nivelul studiilor, gradul profesional al funcției, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor 1- 6.
Se constată din enunțul textului că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea salariului de bază, între alte elemente, și nivelul central sau local la care se prestează activitatea.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate să acorde funcționarilor publici alte drepturi decât cele prevăzute în lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art.147 alin.4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării funcționarilor publici din cadrul Parchetelor teritoriale se aplică prevederile OG 6/2007 conform anexei corespunzătoare acestor categorii de funcționari.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 6/2007 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu implică aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării presupune egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza, atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Ori, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de salariați care funcționează la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că de asemenea nu se mai poate pune în discuție aplicarea grilelor de salarizare consacrate în legislația română pentru alte categorii de funcționari ținând seama și de prevederile Deciziei 821 /3 iulie 2008 Curții Constituționale, cu aplicabilitate la data pronunțării prezentei hotărâri.
În raport de considerentele enunțate în prezenta hotărâre, motivele de recurs sunt întemeiate, așa încât în baza art.312 Cod pr.civilă se vor admite recursurile, se va modifica sentința și se va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții DGFP G, în numele și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva sentinței nr. 1444 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
LF/ 4 ex/09.01.2009
Jud. fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
