Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2594/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2594
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței nr. 1354 din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului M și Consiliul Local
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant, lipsind pârâții Primarului Orașului M și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se depunerea la dosar a adresei nr. 27927/25.11.2008 reprezentând relațiile solicitate către Tribunalul Gorj.
Curtea, avându-se în vedere relațiile înaintate cu adresă de către Tribunalul Gorj, constată că recursul a fost declarat în termenul legal.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, se apreciază cauza în stare de soluționare sens în care se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1354 din 04 iunie 2008 a admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local M și Primăria Municipiului
A obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 114 lei drepturi bănești și 250 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Poliției Comunitare M și cererea sa vizează plata orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale și a orelor suplimentare, neachitate în perioada 1 2006 și pe toată perioada existenței raporturilor de serviciu.
Cu privire la excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată de pârâți, prima instanță a apreciat că nu este întemeiată întrucât acțiunea este formulată în baza Legii nr. 188/1999 (statutul funcționarului public) ce este o lege specială și care are prioritate față de Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 neimpunând funcționarului public să se adreseze instituției publice înainte de a formula o acțiune în instanță.
Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prevăd că durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este de regulă de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperări sau la plata majorată cu spor de 100% din salariul de bază, numărul orelor plătite neputând fi mai mare de 360 ore pe an.
Cu 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare OG 6/2007 care în art. 13 prevede că pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata unui spor de 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru și 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în acele zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. Sporurile din al. 1 se pot plăti doar dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă și aprobată de superiorul ierarhic, fără a se depăși 360 ore anual.
Conform specificului activității, fiecare agent comunitar desfășoară activitate în cadrul programului normal de lucru, dar și ore suplimentare (cele ce depășesc durata normală de lucru), prestează activitate în zilele de sărbători legale sau în cele declarate nelucrătoare. Și pârâta arată că datorită specificului muncii reclamantului, repausul săptămânal este acordat în condițiile stabilite prin Regulamentul intern, făcându-se o repartizare inegală a timpului de muncă, însă cu respectarea durate normale a timpului de 40 ore săptămânal, cu acordul angajaților.
Din pontajele atașate întâmpinării s-a reținut că reclamantului i-au fost acordate zile libere corespunzătoare pentru cele prestate în perioadele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Din aceleași pontaje s-a reținut și că nu se poate diferenția cu certitudine numărul de ore lucrate suplimentar peste regimul normal de lucru, însă la nivelul unei luni se poate lua în calcul cumulat munca suplimentară, prima instanță însușindu-și punctul de vedere al pârâtei exprimat prin concluziile scrise în sensul că se datorează suma de 114 lei ce reprezintă suma actualizată a orelor suplimentare efectuate în perioada 1 2006 - 30 aprilie 2008.
Concluziile raportului de expertiză, refăcut au fost însușite de instanță în sensul că acesta apreciat că în perioada 1 dec. 2006 - 1 februarie 2008 reclamantului i se cuvine suma de 117 lei, însă în mod corect pârâta a calculat suma actualizată pentru orele suplimentare în perioada 1 dec. 2006 - 30 aprilie 2008.
Prin urmare s-a apreciat că pârâta datorează doar orele suplimentare pentru orele prestate sâmbăta și duminica, precum și în zilele declarate nelucrătoare, aceasta beneficiind de recuperări, nefiind posibilă cumularea recuperărilor cu cea a plății în cuantum de 100%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis numai în parte cererea formulată de aceasta, că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece conform dispozițiilor art. 13 din OG 6/2007 recuperare se acordă numai pentru orele suplimentare, iar pentru munca prestată în zilele nelucrătoare se acordă sporul de 100%.
S-a susținut și că prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a arătat că în foile de prezență nu apare noțiunea de recuperare iar Primăria M nu a prezentat documente care să ateste că au fost acordate recuperări.
S-a arătat și că instanța de fond a făcut și o aplicare greșită a art. 33 alin. 1 din Legea 188/1999 acordând reclamantului doar drepturile cuvenite pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru nu și pentru orele pe care le-a lucrat în zilele de repaus săptămânal și în cele declarate nelucrătoare.
S-a făcut referire și la concluziile raportului de expertiză ce arată că în statul de plată zilele de sărbători legale și de repaus săptămânal au fost evidențiate dar au fost plătite ca zile lucrate în regim normal fără a se acorda sporul de 100%.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă.
Consiliul Local Mad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului arătând în esență că pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal petentul a beneficiat de recuperări iar legislația incidentă în speță prevede că pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal se acordă recuperări sau spor neputând fi interpretate în sensul că reclamantul ar beneficia de recuperări dar și de plata sporului de 100%.
S-a susținut că și expertul a recunoscut eroarea de calcul cât și faptul că pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale reclamantul a beneficiat de recuperare în zilele imediat următoare iar orele supimentareau fost plătite corespunzător.
Examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu în baza art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs este obligată să verifice și din oficiu temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare din motivele prevăzute de lege pentru a exercita controlul judiciar.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În consecință, avându-se în vedere cele reținute anterior cât și dispozițiile art. 312, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să rețină cauza pentru rejudecare pe fond întrucât este necesară o corectă stabilire a situației de fapt în ceea ce privește solicitările ce fac obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamant. În această situație, se impune ca expertiza efectuată în cauză să stabilească, respectiv, să verifice dacă în funcție de pontajul lunar munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul reclamantului a fost plătită cu sporul prevăzut de lege sau i s-au acordat recuperări pentru perioada menționată de reclamant în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este necesar a se verifica în mod real în funcție de pontaj sau alte documente, dacă munca desfășurată în zilele nelucrătoare a fost remunerată în vreun fel sau i s-au acordat reclamantului alte compensări, ținându-se seama și de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, dispozițiile OG 6/2007 și OG 10/2007.
În acest sens se va acorda termenul la 4 februarie 2009, termen pentru care se va dispune citarea părților și completarea raportului de expertiză în sensul celor menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței nr. 1354 din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului M și Consiliul Local
Casează sentința și reține cauza pentru completarea probatoriilor.
Stabilește termen la data de 04 februarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Tehnored. SI 2 ex.05.01.2009
Jud. fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
