Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 26/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. Decizia nr. 26/R din 22.01.2008
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 3574/CA/ din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2008.
CURTEA:
supra recursului de față
Constată că la data de 27.09.2007, reclamanții funcționari publici, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând să fie obligați pârâții la calculul și plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite pe anul 2006 cu titlu de primă de vacanță actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În cauză instanța de fond în urma probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 3574/CA/2.11.2007, prin care s-a respinsexcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR; s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B și în consecință a obligat pârâții la calculul și plata către reclamante a drepturilor bănești cuvenite pe anul 2006, cu titlu de primă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantele funcționari publici în cadrul Tribunalului Brașov, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului 2006.
Temeiul legal al dreptului la primă de vacanță îl constituie art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3, alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31.12. 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță, și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond admis acțiunea reclamantelor și obligat pârâții să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082 - 1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, legal timbrat, Tribunalul Brașov, recurs netimbrat și pârâta GF. B scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, reprezentanta în teritoriu a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin recursurile declarate de cele trei pârâte, s-a criticat hotărârea de fond ca fiind neîntemeiată și nelegală pentru următoarele motive:
Curtea de APEL BRAȘOV, a arătat că prima de vacanță nu a mai fost acordată începând cu anul 2001 fiind suspendată succesiv prin legile bugetului de stat nr. 743/2001 art. 12 alin.5 din Legea nr. 631/2002 art. 10, Legea nr. 507/2003 art.9, Legea nr. 511/2004 art. 8 alin. 3 și Legea nr. 379/2005 art. 5 alin.5.
Măsura suspendării s-a adoptat prin rațiuni de politică economică, financiară și bugetară a statului considerate a se constitui într-o urgență a momentului. Suspendarea aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului ci are ca efect numai imposibilitatea realizării dreptului în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Procedându-se în continuare la suspendarea dispozițiilor care reglementau dreptul la prima de vacanță pentru unele categorii de angajați din sectorul bugetar, din aceleași rațiuni arătate mai sus, consideră că dreptul la prima de vacanță nu poate fi valorificat, având în vedere că măsura suspendării lui s-a menținut până în anul 2007.
Concluzia care se desprinde din precizările de mai sus este că în perioada cuprinsă între anii 2001-2006, dreptul la primă de vacanță nu a fost niciodată scadent, ipoteză în care plata lui nu putea fi făcută numai dacă prin lege se instituia expres o asemenea obligație, dat fiind faptul că drepturile care se plătesc de la bugetul de stat sunt supuse principiului legalității și nu principiului consensualismului, fiind exclusă acordarea acestora în lipsa unui text de lege.
pârâtele la plata drepturilor bănești cu titlu de prime de vacanță tribunalul pentru motivele arătate mai sus a pronunțat, o hotărâre total nelegală și netemeinică și, ca urmare, recursul formulat îl apreciază ca fiind fondat,solicitând admiterea acestuia pentru motivele mai sus arătate.
Tribunalul Brașov, a arătat că măsura suspendării s-a adoptat din rațiuni de politică financiară bugetară a statului considerente a se constitui
într-o urgență a momentului. Suspendarea aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Efectele produse de aceste acte normative ( care prevăd suspendarea acordării primelor de vacanță ) de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândirii trebuie limitate doar la perioada cât este sau a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. Procedându-se în continuare la suspendarea dispozițiilor care reglementau dreptul la prima de concediu pentru unele categorii de personal din sectorul bugetar, din aceleași rațiuni arătate mai sus, consideră că dreptul la prima de concediu nu poate fi valorificat, având în vedere că măsura suspendării acestuia se menține și în prezent prin legea bugetului de stat pe anul 2006, deci perioada suspendării nu cuprinde doar cursul anului 2005 ci întreaga perioadă cuprinsă între anii 2001-2006.
Concluzia care se desprinde din precizările de mai sus este că perioada cuprinsă între anii 2001-2006 dreptul la prima de vacanță nu a fost niciodată scadent, ipoteză în care plata lui nu putea fi făcută numai dacă prin lege se instituia expres o asemenea obligație, deoarece drepturile care se plătesc de la bugetul de stat sunt supuse principiului legalității și nu principiului consensualismului, fiind exclusă astfel acordarea acestora în lipsa unui text de lege.
A admis posibilitatea valorificării dreptului la prima de concediu în condițiile date înseamnă a lipsei de utilitate, substanță și de a nega definirea teoretică a instituției suspendării.
În aceste condiții, având în vedere că pe perioada anilor 2001-2006 fost suspendată acordarea primelor de concediu, Curtea de APEL BRAȘOV nu putea, ca ordonator de credite secundar să le acorde neexistând un temei, o bază legală pentru acordarea sumelor solicitate cu acest titlu.
În ceea ce privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1088 Cod civil. În interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că reclamanții creditori a unei obligații având ca obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânzi legale, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua chemării în judecată. Totodată daunele interese se acordă sub forma dobânzii legale, fără a se pune însă problema indexării deoarece însuși acest tip de dobândă presupune raportarea sa la o dobândă fluctuantă, calculată de în funcție de evoluția pieței economice.
Față de cele expuse, Tribunalul Brașov, solicită ca în raport de dispozițiile legale în vigoare, admiterea recursului, casarea sentinței iar judecând cauza respingerea acțiunii formulate ca nelegală și neîntemeiată.
Recurenta Direcția generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat nelegalitatea hotărârii atacate pentru următoarele motive:
În mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei li Finanțelor susținând că:
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Administrației și Internelor. În situația în care Ministerul Administrației și Internelor nu ar dispune de fondurile necesare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea intimatelor reclamante are numai Ministerul Justiției, raporturile de muncă există între intimatele - reclamante din prezenta cauză și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Având în vedere motivele expuse mai sus, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu poate fi opozabilă Ministerului economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, recurenta a invocat:
Dispozițiile care dispun acordarea primelor de vacanță au fost suspendate inițial prin art. 3 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr. 33/2001, privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, suspendare care a operat succesiv și în anii următori conform legilor bugetului de stat.
Din cele prezentate mai sus rezultă că acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv în această perioadă prin acte normative emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, suspendarea operând și pe anul 2006 prin aplicarea Legii nr. 379/2005 Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Precizează de asemenea că legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a recurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte există o bază legală pentru aceasta, aspect foarte important dar ignorat de instanța, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget.
În baza considerentelor expuse solicită instanței de judecată, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a Sentinței civile nr. 3574/CA/2.11.2007 în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Intimații reclamanți au depus o notă, la termenul din 14.01.2008, prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâte și menținerea sentinței civile nr. 3574/2007 a Tribunalului Brașov.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 3574/2007 a Tribunalului Brașov, atacată în cauză, în raport de criticile formulate prin recursurile declarate de Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, constată recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Dreptul la prima de vacanță este un drept legal, constituțional și trebuie respectat.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici la Tribunalul Brașov, iar conform prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, au dreptul la plata primei de vacanță, înainte de a pleca în concediu.
Ori, faptul că acordarea primei de vacanță s-a suspendat succesiv prin Legile bugetului de stat, începând cu anul 2001 și până în anul 2006, nu conduce la ideea că s-a înlăturat dreptul efectiv la această primă. Ca atare nu pot fi reținute criticile aduse pe fondul hotărârii, formulate de Curtea de APEL BRAȘOV și de Tribunalul Brașov prin recursurile declarate.
În ce privește critica Tribunalului Brașov cu privire la nelegalitatea hotărârii și pe motivul că nu se poate acorda rata inflației, deoarece reclamanții au fost efectiv lipsiți de suma de bani cuvenită cu titlu de prima de vacanță, iar în timp moneda s-a devalorizat astfel încât prin neplata la timp a acestei sume de bani, s-a creat un prejudiciu reclamanților care pentru fi efectiv și integral acoperit, justifică acordarea sumei actualizate la rata de inflație, conform art. 1982 - 1084 Cod civil.
Așa fiind se va înlătura și această critică ca neîntemeiată și nelegală.
În ce privește critica adusă de Direcția generală a Finanțelor Publice B prin Ministerul economiei și Finanțelor, referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei li Finanțelor, instanța urmează aor espinge, constatând că în calitatea sa de ordonator principal de credite, are abilitatea de a vira fondurile necesare efectuării plății, de către Ministerul Justiției și ordonatorul secundar de credite - Curtea de APEL BRAȘOV, respectiv Tribunalul Brașov să poată efectua plata sumelor de bani cu titlu de primă de vacanță către reclamant.
Referitor la criticile de fond a sentinței atacate invocate de B prin recursul declarat, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate atât în ce privește susținerea recurentei că prin dispozițiile legale au fost suspendate acordarea primelor de vacanță, succesiv, cât și în ce privește dispozițiile legilor bugetului potrivit cărora, nici o cheltuială din fonduri publice, nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii, și că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există fonduri.
În esență, se constată că toate criticile formulate de cele două recurente Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice sunt neîntemeiate urmând a fi înlăturate.
Ca atare se constată că recursurile sunt nefondate, sens în care conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse, și în consecință se va menține hotărârea atacată.
Văzând hotărârea atacată și recursurile declarate, raportat la întreg probatoriul de la dosar, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, așa încât hotărârea pronunțată este corectă și legală, motiv pentru care o va menține.
Se reține ca justificată poziția intimaților reclamanți, prin Nota depusă la dosar, cu privire la respingerea recursurilor formulate de cele trei pârâte.
În ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă Tribunalul Brașov se constată că acesta este netimbrat deși pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării, însă nu s-a conformat dispozițiilor legale și nici dispozițiilor instanței.
Pentru acest motiv instanța văzând dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997 referitor la taxele de timbru, constatând că partea nu a timbrat recursul, nici până la pronunțare, urmează ca în baza art. 20 alin.3 din Legea 146/1999 să anuleze recursul declarat de Tribunalul Brașov ca netimbrat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentant în teritoriu al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3574/CA/2 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 3574/CA/2 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red. /23.01.2008
Dact. /4.02.2008/ 2 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
