Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 279/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 279/CA
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Prefectul Județului I, cu sediul în I, str.-,nr.60, județul I,în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 1120/CA/12.12.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.05.2009.
În termenul de pronunțare s-au depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față.
Prin sentința civilă nr. 1120/CA din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul județului I,
Au fost anulate Ordinele nr.387/09.05.2008 și nr.397/15.05.2008 emise de pârâtul Prefectul jud.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5000 de lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1543,3 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Institutului Prefecturii în calitate de manager.
Prin Ordinul 387/9.05.2008, pârâtul a constituit o comisie de cercetare prealabilă a faptei săvârșite de reclamantă în afara cadrului legal reglementat de art.79 alin.1 și 2 din Legea nr.188/1999, art.2, 3, 4 și 9 din HG nr.1344/2007, comisia constituită( înființată ad hoc) de pârât neavând statutul și rolul comisiei de disciplină ce funcționa în cadrul Instituției Prefectului județului
Dispozițiile legale anterior menționate precizează în mod clar procedura de constituire și componența comisiilor de disciplină astfel încât comisia constituită de pârât prin ordinul contestat s-a făcut cu nerespectarea și în afara cadrului legal, fapt recunoscut expres și de către pârât prin întâmpinare ["Precizăm că în cazul de față comisia de disciplină care funcționează în cadrul instituției noastre nu a fost sesizată-; Subliniem că această comisie nu a fost constituită în temeiul art.31 din HG nr.1344/13.10.2007 și prin urmare nu era necesar ca membrii acestei comisii de cercetare prealabilă să facă parte din comisia de disciplină sau să fie funcționari publici așa cum susține reclamanta" ].
Faptul că pârâtul avea posibilitatea legală de aplicare directă a sancțiunii "mustrării scrise" în temeiul art.78 alin.1 din Legea nr.188/1999, în lipsa unei propuneri a comisiei de disciplină, nu este de natură a valida ca legal Ordinul nr.387/2008 emis de pârât.
Atâta timp cât pârâtul a apreciat că este necesară cercetarea administrativă prealabilă acesta trebuia să sesizeze comisia de disciplină din cadrul Instituției prefectului jud. I și nu să constituie o comisie paralelă ce să desfășoare o cercetare prealabilă ( anchetă ) privitoare la anumite fapte imputate reclamantei.
Deși aparent sancțiunea mustrării scrise poate fi aplicată direct de pârât fără existența unei cercetări disciplinare prealabile tribunalul constată că din interpretarea prevederilor art.79 alin.1 din Legea nr.188/1999 rezultă că faza cercetării prealabile este obligatorie indiferent de natura sancțiunii abaterii disciplinare ce va fi aplicată, întrucât legiuitorul nu distinge competența și atribuțiile comisiei de disciplină în raport de eventuala sancțiune disciplinară ce urmează a fi aplicată.
Interpretarea sistematică și logică a prevederilor art.78 alin.1 și art.79 alin.1, art.77 alin.4,5,7 din Legea nr.188/1999 conduc la concluzia că pârâtul poate aplica sancțiunea "mustrării scrise" fără a avea sau a ține cont de propunerea comisiei de disciplină, nereieșind din interpretarea textelor incidente că în cazul acestei sancțiuni disciplinare nu ar fi necesară sesizarea comisiei de disciplină și desfășurarea unei proceduri disciplinare prealabile.
A interpreta într-o altă manieră dispozițiile legale anterior indicate ar conduce la concluzia că funcționarului public nu i se poate da posibilitatea de a se apăra față de acuzațiile formulate împotriva sa, acesta fiind lipsit de cadrul legal în care poate proba nevinovăția sa, ceea ce de altfel a dorit legiuitorul să evite prin reglementarea activității comisiilor de disciplină.
Întrucât prin ordinul contestat pârâtul a constituit o comisie în afara cadrului legal, având în vedere și considerentele anterior expuse, se va dispune anularea acestuia, fără a mai cerceta și celelalte aspecte de nelegalitate invocate cu privire la componența respectivei comisii.
În ceea ce privește Ordinul nr.397/15.05.2008 emis de pârât se constată că este nelegal pentru următoarele motive:
- inexistența unei sesizări privitoare la săvârșirea de către reclamantă a unor fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare în condițiile art.27 din HG nr.1344/2007;
- nerespectarea procedurii prealabile privitoare la sesizarea comisiei de disciplină și la desfășurarea unei cercetări disciplinare prealabile de către comisia de disciplină din cadrul Instituției prefectului jud. I;
- aplicarea unei sancțiuni disciplinare pe baza unei cercetări administrative efectuate de către o comisie constituită nelegal prin Ordinul nr.387/2008;
- faptele imputate reclamantei nu constituie abateri disciplinare.
În ceea ce privește inexistența abaterilor disciplinare imputate reclamantei trebuie avute în vedere următoarele:
a)manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ( art.77 alin.2 lit. g) din Legea nr.188/1999);
"Manifestările" imputate reclamantei vizează neînștiințarea pârâtului cu privire la prezența echipei de evaluatori a activității profesionale a reclamantei în incinta prefecturii jud. I, utilizarea fără aprobarea pârâtului a unei locații din sediul prefecturii, precum și oferirea de documente și informații către echipa de evaluatori fără acordul pârâtului.
Aspectele concrete imputate reclamantei, în lipsa unor dispoziții legale care să impună reclamantei să aibă conduita impusă de pârât și comisia de anchetă, nu constituie manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
De altfel, reclamanta nu avea obligația legală de a informa pârâtul cu privire la corespondența sa privată ( fila 42 dosar ) purtată cu Secretariatul Comisiei pentru Manageri Publici, acestei din urmă instituții revenindu-i obligația protocolară de informare a pârâtului cu privire la vizita de lucru efectuată în cadrul prefecturii jud. I, mai mult nu reiese din nici un mijloc de probă care ar fi fost acele documente și informații pe care reclamanta nu avea voie să le aducă la cunoștința echipei de evaluatori.
În consecință fapta imputată nu a fost săvârșită.
b) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici (art.77 alin.2 lit. j) din Legea nr.188/1999);
Reclamanta nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare imputate întrucât îndatorirea pretins nerespectată nu este prevăzută de lege (condiție impusă expres de legiuitor) ci de un ordin emis de pârâtul prefectul jud. I, iar voința legiuitorului se referă strict la lege ca act normativ și nu la alte acte emise în aplicarea legii.
În consecință, reclamanta nu a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art.77 alin.2 lit. j) din Legea nr.188/1999.
Față de considerentele anterior expuse tribunalul reține că în mod nelegal și neîntemeiat s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei, motiv pentru care se va dispune anularea ordinului contestat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale tribunalul apreciază că este întemeiat, fiind prejudiciată imaginea reclamantei prin imputarea acesteia a unor fapte ce nici măcar nu au fost săvârșite.
De asemenea, din însăși documentația depusă de pârât și ce a stat la baza sancționării nelegale a reclamantei rezultă existența unei relații tensionate între reclamantă și pârât, stare conflictuală întreținută de acesta din urmă prin emiterea de ordine de sancționare a reclamantei.
La data pronunțării prezentei hotărâri un alt ordin din cele 4 prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar a fost anulat de către instanța de judecată - Ordinul nr. 844/2008 emis de pârât.
Întrucât reclamantei i-au fost imputate săvârșirea a două abateri disciplinare ce nu au fost comise, cercetarea disciplinară a acesteia a fost una nelegală, tendențioasă și lipsită de obiectivitate și imparțialitate, iar sancționarea acesteia este rezultatul unei încălcări flagrante a dispozițiilor legale incidente tribunalul apreciază că reclamantei i-a fost produs un prejudiciu de imagine prin conduita pârâtului -reliefată de nerespectarea procedurii de sesizare a comisiei de disciplină, de constituirea unei comisii de anchetă proprie în afara cadrului legal și de sancționare disciplinară pentru fapte ce nu au fost săvârșite- astfel încât în lumina art.998-999 cod civil (fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie) coroborat cu art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 se consideră că suma de 5000 de lei solicitată de reclamantă cu titlu de daune morale este suficientă și echitabilă și de natură a compensa prejudiciul moral suferit de reclamantă.
În consecință, pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 5000 de lei cu titlu de daune morale.
Față de aspectele anterior expuse se constată că apărările pârâtului sunt nefondate, inclusiv față de capătul de cerere având ca obiect daunele morale solicitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale inclusiv sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre actele ilicite emise de pârât și prejudiciul moral cauzat reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Instituția Prefectului care consideră că sancțiunea prev. de art. 77 alin. 3 lit. a din Legea 188/1999, republicată, fiind aplicată reclamantei în temeiul art. 78 alin.(1) din același act normativ "direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal în mod corect prefectul, care are competența legală de numire în funcție în cazul reclamantei, a dispus, prin ordin, constituirea comisiei de cercetare prealabilă a faptei săvârșite de acesta, astfel că Ordinul nr. 387/09.05.2008 al Prefectului județului I prin care a fost constituită, în temeiul art. 78 alin.(3) din Legea nr. 188/1999, republicată, comisia de cercetare prealabilă a faptei săvârșită de managerul public a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Cu privire la Ordinul nr. 397/15.05.2008 al Prefectului județului I reclamanta a fost sancționată cu "mustrare scrisă".
La data de 11.04.2008 reclamanta a primit în timpul serviciului, ora 9,59 AM, un e-mail de la Secretariatul Comisiei pentru Manageri Publici, pentru aoî nștiința că la data de 22.04.2008, în cadrul instituției unde își desfășoară activitatea, va avea loc interviul pentru evaluarea performanțelor profesionale. Acest e-mail nu a fost înregistrat sau adus în vreun fel la cunoștința conducerii instituției.
Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat pentru Instituția Prefectului județului I, toate documentele care intră în instituție se înregistrează la registratura generală și se aduc la cunoștință conducerii instituției care le repartizează compartimentelor de specialitate, în funcție de domeniul de activitate al acestora.
Prin adresa nr. 9871/29.04.2008, Prefectul, în calitate de superior ierarhic, a solicitat doamnei o Notă explicativă cu privire la activitatea de evaluare din data de 22 aprilie 2008. Prin adresa nr. 10588/09.05.2008 a fost formulată Nota explicativă solicitată.
Prin adresa nr. 10631/12.05.2008 doamna a fost invitată pentru efectuarea cercetării de către comisia constituită în acest sens prin Ordinul nr.387/2008 al Prefectului județului
Comisia de cercetare prealabilă a consemnat în procesul verbal nr. 10679/12.05.2008 faptul că managerul public, la data de 11.04.2008, în timpul serviciului, ora 9,47 AM, a primit un e-mail de la Secretariatul Comisiei pentru Manageri Publici prin care era înștiințată că la data de 22.04.2008, în cadrul instituției, va avea loc interviul pentru evaluarea performanțelor profesionale, document pe care nu l-a înregistrat în cadrul Instituției Prefectului județului I, încălcând astfel Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 1000/01.11.2005 privind redactarea, gestionarea documentelor neclasificate și activitatea de secretariat în Ministerul Administrației și Internelor, Prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare și Regulamentului de Ordine Internă ale instituției. După cum rezultă din e-mail și din Nota explicativă nr. 10588/09.05.2008, evaluarea s-a desfășurat în cadrul Instituției Prefectului județului I ceea ce presupunea utilizarea unei locații din cadrul instituției, aspect pe care managerul public nu l-a adus la cunoștința conducerii instituției.
Reclamanta avea obligația de a aduce la cunoștința conducerii instituției programarea pentru evaluarea din ziua de 22.04.2004, prezența evaluatorilor din cadrul Comisiei pentru Manageri Publici în sediul Instituției Prefectului județului I, locația din cadrul instituției unde urma să se desfășoare evaluarea, precum și documentele ce urmau a fi prezentate evaluatorilor.
Comisia de cercetare prealabilă menționează și faptul că reclamanta nu s-a prezentat la ora stabilită de comisie pentru audieri, iar până la sfârșitul programului nu a prezentat nici o motivație scrisă sau verbală față de adresa nr. 9871/29.04.2008.
Prin același proces -verbal s-a constatat de către comisia de cercetare prealabilă nerespectarea de către doamna a reglementărilor cuprinse în Regulamentul de Ordine Internă, Regulamentul de Organizare și Funcționare, Legea nr. 7/2004, republicată, Legea nr. 188/1999, republicată, Instrucțiunile nr. 1000/2005 și încălcarea cu vinovăție de către aceasta a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice deținute și a normelor de conduită profesională prevăzute de lege, fapt ce constituie abateri disciplinare.
În mod corect instanța de fond a apreciat îndreptățită cererea reclamantei de acordare a daunelor morale în sumă de 5000 lei, reținând că a fost prejudiciată imaginea reclamantei prin imputarea acesteia a unor fapte ce nici măcar nu au fost săvârșite, în condițiile în care reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada prejudiciului invocat.
Precizează recurentul că nu poate fi primită motivația instanței de fond că la data pronunțării hotărârii un alt ordin din cele 4 prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar a fost anulat de către instanța de judecată - Ordinul nr. 844/2008 emis de pârât în condițiile în care același complet de judecată care a pronunțat această sentință, a dispus, în aceeași zi, și anularea ordinului nr. 844/2008, menționat mai sus (sentința civilă nr. 1123/CA/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-).
În recurs nu au fost solicitate noi probatorii.
Curtea examinând dosarul de fond și cererea de recurs urmează a reține următoarele.
Prin obligațiile pe care le are intimata -reclamantă este și aceea de a fi supusă periodic unor evaluări făcute de către o comisie pentru manageri publici, comisii ce au caracter independent față de instituția unde reclamanta lucrează, respectiv Prefectura Din acest motiv, în luna aprilie 2007, intimata a fost informată prin poșta sa electronică, nu printr-o informare oficială primită pe adresa instituției unde lucrează, că urmează a participa la un interviu în data de 22.04.2008, orele 10,15.
Prin aceeași scrisoare, intimata era anunțată că superiorul său ierarhic va fi informat despre acest interviu printr-o invitație separată.
Ulterior, la data de 29.04.2007, intimatei îi este solicitată o notă explicativă prin care să justifice prezența inspectorilor care s-au ocupat de evaluarea acesteia în data de 22.04.2007, fiindu-i reproșat faptul că nu a informat Prefectul Județului I despre prezența acestor persoane.
Documentul prin care intimata a fost anunțată despre organizarea interviului avea un caracter privat, fiind așa cum s-a arătat, pe adresa personală a acesteia. Mai mult, se prevedea faptul că superiorul intimatei va primi o invitație separată, așadar intimata nu a avut nici un moment obligația de a anunța recurentul despre organizarea interviului.
În cadrul acestei evaluări, intimata nu a folosit nici un moment acte aparținând recurentului, mai mult, prin poziția pe care aceasta o ocupa are acces doar la documentele cu caracter public la care poate apela orice persoană.
În mod corect a reținut instanța de fond că atâta timp cât pârâtul -recurent a apreciat că este necesară cercetarea administrativă prealabilă acesta trebuia să sesizeze comisia de disciplină din cadrul Instituției prefectului jud. I și nu să constituie o comisie paralelă ce să desfășoare o cercetare prealabilă (anchetă) privitoare la anumite fapte imputate reclamantei.
Deși aparent sancțiunea mustrării scrise poate fi aplicată direct de pârât fără existența unei cercetări disciplinare prealabile tribunalul constată că din interpretarea prevederilor art.79 alin.1 din Legea nr.188/1999 rezultă că faza cercetării prealabile este obligatorie indiferent de natura sancțiunii abaterii disciplinare ce va fi aplicată, întrucât legiuitorul nu distinge competența și atribuțiile comisiei de disciplină în raport de eventuala sancțiune disciplinară ce urmează a fi aplicată.
Interpretarea sistematică și logică a prevederilor art.78 alin.1 și art.79 alin.1, art.77 alin.4,5,7 din Legea nr.188/1999 conduc la concluzia că pârâtul poate aplica sancțiunea "mustrării scrise" fără a avea sau a ține cont de propunerea comisiei de disciplină, nereieșind din interpretarea textelor incidente că în cazul acestei sancțiuni disciplinare nu ar fi necesară sesizarea comisiei de disciplină și desfășurarea unei proceduri disciplinare prealabile.
A interpreta într-o altă manieră dispozițiile legale anterior indicate ar conduce la concluzia că funcționarului public nu i se poate da posibilitatea de a se apăra față de acuzațiile formulate împotriva sa, acesta fiind lipsit de cadrul legal în care poate proba nevinovăția sa, ceea ce de altfel a dorit legiuitorul să evite prin reglementarea activității comisiilor de disciplină.
Întrucât prin ordinul contestat pârâtul a constituit o comisie în afara cadrului legal, având în vedere și considerentele anterior expuse, se va dispune anularea acestuia, fără a mai cerceta și celelalte aspecte de nelegalitate invocate cu privire la componența respectivei comisii.
De asemeni, în mod corect s-a reținut și că Ordinul nr. 397 din 15.05.2008 este nelegal motivat de faptul că manifestările imputate reclamantei -intimate vizează neînștiințarea pârâtului cu privire la prezența echipei de evaluatori a activității profesionale a reclamantei în incinta prefecturii jud. I, utilizarea fără aprobarea pârâtului a unei locații din sediul prefecturii, precum și oferirea de documente și informații către echipa de evaluatori fără acordul pârâtului.
Aspectele concrete imputate reclamantei, în lipsa unor dispoziții legale care să impună reclamantei să aibă conduita impusă de pârât și comisia de anchetă, nu constituie manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
De altfel, reclamanta nu avea obligația legală de a informa pârâtul cu privire la corespondența sa privată ( fila 42 dosar ) purtată cu Secretariatul Comisiei pentru Manageri Publici, acestei din urmă instituții revenindu-i obligația protocolară de informare a pârâtului cu privire la vizita de lucru efectuată în cadrul prefecturii jud. I, mai mult nu reiese din nici un mijloc de probă care ar fi fost acele documente și informații pe care reclamanta nu avea voie să le aducă la cunoștința echipei de evaluatori.
Reclamanta -intimată nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare imputate întrucât îndatorirea pretins nerespectată nu este prevăzută de lege (condiție impusă expres de legiuitor ) ci de un ordin emis de pârâtul prefectul jud. I, iar voința legiuitorului se referă strict la lege ca act normativ și nu la alte acte emise în aplicarea legii.
Și celelalte mențiuni privind obligarea pârâtului -recurent la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată sunt întemeiate avându-se în vedere disp. art. 998 -999 Cod civil și art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele reținute și având în vedere disp. art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul Prefectul județului I împotriva sentinței civile nr. 1120/CA/12.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
