Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 280/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 280/CA
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții, -, -, și, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - recurs împotriva sentinței civile nr.59/CA din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.05.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 59/ca din 23.01.2009 Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei
În motivarea sentinței reține instanța că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu al pârâtului și al Consiliului Local și prin cererea de chemare în judecată au solicitat obligarea pârâtului, pentru perioadele de timp expres indicate, la plata sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază sau a diferenței de 10% ce nu a fost plătită de pârât în lunile ianuarie și februarie 2008, fiind fundamentată acțiunea pe dispozițiile HCL nr.12/2004 și pe prevederile Ordinului MAI nr.496/28.07.2003.
Salarizarea funcționarilor publici începând cu anul 2005 fost guvernată de OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 și în nici unul dintre aceste acte normative nu este reglementat dreptul funcționarilor publici la a încasa sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
Actele normative invocate de către reclamanți, în speță Ordinul MAI nr.275/05.06.2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul MIRA nr. 496/28.07.2003, nu sunt aplicabile în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici din administrația publică locală, ca de altfel nici unui funcționar public a cărui salarizare se face în baza OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 sfera de aplicare a actelor normative fiind diferită.
Persoanele care nu au fost și nu sunt salarizate conform Legii nr. 138/1999 de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu sunt vizate de către Ordinul nr. 496/2003 invocat de către funcționarii reclamanți în prezenta cauză astfel încât aceștia din urmă nu au o vocație concretă la încasarea sporului de dispozitiv solicitat.
Ordinul MAI nr.275/05.06.2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul MIRA nr. 496/28.07.2003, se aplică doar persoanelor civile care sunt salarizate conform Legii nr. 138/1999, din această categorie nefăcând parte și reclamanții.
De altfel, printr-un Ordin al ministrului de interne și al reformei administrative nu se poate adăuga la lege, chiar și ordonanță de guvern, astfel încât să se procedeze la o modificare nelegală a actelor normative incidente în materia salarizării funcționarilor publici din categoria celor din care fac parte și reclamanții.
Faptul că prin Hotărârea Consiliului Local nr.12/2004 pârâtul a fost mandat la plata sporului de dispozitiv în coeficient de 25% din salariul de bază către funcționarii publici din aparatul propriu nu dă naștere unei vocații concrete a reclamanților la a încasa sporul de dispozitiv întrucât hotărârea CL nu poate și nu constituie izvor de drept în ceea ce privește salarizarea reclamanților, situația juridică rămânând aceeași chiar dacă pârâtul a procedat la plata unui astfel de spor.
Întrucât actele normative invocate de către reclamanți în ceea ce privește sporul de dispozitiv vizează o altă categorie de personal civil, având în vedere că dispozițiile legale incidente în materia salarizării funcționarilor publici nu reglementează sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți, iar aceștia nu au vocație concretă la încasarea acestui spor, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a fost investită să analizeze legalitatea actului normativ reprezentând hotărâre de Consiliu local deoarece exista deja avizul de legalitate dat de către biroul de control al legalității actului juridic al prefecturii iar recurenții nu aveau ca obiect anularea hotărârii nr. 12/2004.
Cu toate acestea, în mod nejustificat, instanța s-a aplecat excesiv doar la aspecte pentru care nu fusese investită, respectiv la cercetarea în exces a legislației care a la baza emiterii hotărârii aducătoare de drepturi bănești în detrimentul obiectului acestora.
Faptul că hotărârea Consiliului local reprezintă un act juridic administrativ de forță care devine obligatorie la nivelul unității administrative după emitere, nu a făcut obiectul preocupărilor instanței.
Instanța nu s-a aplecat nici asupra obiectului acțiunii. Faptul că Hotărârea Consiliului local - apreciată legală de instituțiile care au avizat-o - se pune în aplicare în mod greșit sau că nu s-a pus în aplicare la momentul potrivit nu a atras vreo analiză juridică din partea instanței de fond.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii și pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturile bănești cuvenite.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamanții au solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv prev. de art. 13 din Legea 138/1999 coroborat cu prevederile pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul 498/2003, în cuantum de 25% din salariul de bază, funcționari publici ce-și desfășoară activitatea în cadrul Consiliului local, aducând în sprijinul solicitării lor și hotărârea nr. 12 din 22.07.2004 a Cons. loc., prin care se dispune includerea in salariul funcționarilor instituției și a indemnizației de dispozitiv de 25%.
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 prin salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de venit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Prin OUG63/2003 s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne, luând ființă Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în prezent Ministerul Administrației și Internelor.
Din interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează plata acestei indemnizații și având în vedere însăși rațiunea legiuitorului în momentul creării normei, rezultă că de aceasta beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prevăzute la art. 1 din Legea 138/1999, iar extinderea sferei de aplicare și altor categorii de salariați civili nu poate fi justificată doar de comasarea instituită prin OUG63/2003.
Indemnizația de dispozitiv a fost acordată în considerarea specificului activității categoriilor de personal prevăzut la art. 1 din Legea 138/1999 în timp ce activitatea reclamanților din prezenta cauză, funcționari publici, în cadrul aparatului Primăriei nu se subscrie acestui specific.
Nu în ultimul rând se impune a fi subliniat că Ordinul 496/28.07.2003 emis de, prin care s-a modificat Ordinul 275/2002, are caracterul unei norme metodologice de aplicare a Legii 138/1999, este un act ce a fost comunicat doar instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României.
Acesta este un act clarificat individual, vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice arătate mai sus.
Prin Ordinul 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului ce beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, dar s-au avut în vedere acele categorii din cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, preluat în urma reorganizării, în scopul evitării unei discriminări între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Sistemul de salarizare aplicabil domeniului de activitate al reclamanților nu prevede acordarea sporului solicitat, iar extinderea sferei beneficiarilor ar echivala cu admiterea posibilității de acordare a unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Astfel precum s-a mai arătat, trebuie avut în vedere rațiunea legiuitorului la momentul emiterii actului ce prevede acordarea sporului în discuție, acesta încadrându-se între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana se află în regim comandat, în permanență la dispoziția unității, cu obligativitatea de a anunța, pe bază de raport, când părăsește localitatea, motivația părăsirii localității, întrucât conform raportului de serviciu, este obligat să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Ca atare, este de arătat că, având în vedere regimul special evidențiat, condițiile specifice, acordarea sporului de dispozitiv doar unor categorii de personal nu contravin prevederilor Constituției și CEDO, nu evidențiază o discriminare între diferite categorii de personal ce desfășoară același tip de activitate, iar faptul că el ar fi acordat personalului civil din ale instituții, centrale, prin dispoziții interne, nu conduce la altă interpretare a dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, faptul că în cadrul instituției pârâte se acordă acest spor de 25%, în baza unor ordine/hotărâri emise de conducerea instituției, nu constituie nici izvor de drept pentru instanță și nici vreo obligație pozitivă pentru aceasta, în sensul acordării sporului solicitat, câtă vreme așa cum am argumentat, reclamanții nu au vocație la acest spor, nici din perspectiva categoriei de personal prevăzută de lege, nici din perspectiva sferei de activitate avută în vedere de textele legale menționate.
Mai mult, instanța de fond nu a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii Consiliul local care își poate produce efectele independent de hotărârea instanței, ci doar temeinicia cererii reclamanților în raport de dispozițiile normative incidente în cauză și obiectul acesteia - acordarea de către instanța de judecată a indemnizației de dispozitiv de 25%. Cercetarea "excesivă a legislației", critică adusă de către recurenți hotărârii instanței de fond, constituie tocmai temeiul pe care se sprijină soluția instanței, și nicidecum un motiv de nelegalitate care să atragă casarea hotărârii.
În consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, pronunțată ca urmare a unei corecte interpretări și aprecieri a legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 59/ca din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
Tehnored.
13.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
