Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 283/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 283/ Dosar Nr-
Sedința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - JUDECĂTOR 3: Lorența
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G împotriva sentinței civile nr. 1852 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile au fost lipsă, iar cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009, apoi pentru 15 aprilie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1852 /18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, G, -, și în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C pentru acordarea procentului de 25% din salariul de bază reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, o parte din reclamanți sunt funcționari publici în cadrul instituției parate, iar o parte au deținut această calitate pe perioada precizată în petitul acțiunii.
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 - republicată în anul 2007- pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin.3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdusă prima dată prin art.29 al Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.75/2005, art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În Legea nr.251/2006, la art.XIII s- prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
De asemenea, art.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevede că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr.188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În fine, s-a mai arătat că dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Este evident din cele expuse mai sus că dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.
Prin suspendarea repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
În actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s- dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi
impus- Ca urmare, nu se poate trage o altă concluzie decât aceea că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului poate fi apreciată în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
Cu toate considerentele mai sus menționate, în ce privește acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - pe perioada suspendării acestor drepturi și ulterior, cu începere de la 01.01.2007 - instanța a fost pusă în situația de analiza în ce măsură procentul solicitat de reclamanți, de 25%, este fondat sau nu.
Deși a fost legiferat ca parte componentă salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare nu fost cuantificat (calculat) în nici una din legile ori ordonanțele de completare și modificare a Legii nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d (actualmente art.31) din Legea nr.188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu forță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr.1257 din 28.02.2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, cuantificarea de către instanță - indiferent de criteriile abordate- ar reprezenta nesocotire a Deciziei nr.820/2008 a Curții constituționale.
Prin decizia respectivă - cu toate că a fost pronunțată într-o altă materie - s-a reținut în mod expres că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Decizia curții constituționale este obligatorie potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 republicată.
Prin decizie se stabilește o regulă de principiu și anume aceea că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerațiunile generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25%.
În speță nu se poate face analogie nici cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de vacanță deoarece există o deosebire fundamentală. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 sunt fără echivoc: "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ca o concluzie, față de cele expuse, instanța a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a uni act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă, astfel că, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, -, -, G, -, și, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare recurenții au arătat că suplimentul postului cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999. Aceste dispoziții legale trebuie interpretate în sensul în care trebuie să se aplice dar nu în sensul neaplicării acestora.
Recurenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că fără existența unui act normativ dat de legiuitor sau guvern, ori a unui act administrativ dat de ordonatorul de credite prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă.
Recurenții au susținut că aceste suplimente constituie un drept de remunerare a muncii și fac parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Recurenții au invocat prevederile art. 38 din Codul Muncii susținând că din interpretarea sistematică și logică a textelor care reglementează aceste suplimente rezultă că plata acestora li se cuvine întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau abroga acest drept.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1852 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
Curtea constată că recurenta reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Prevederile art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1000 republicată, nu prevăd un cuantum de 25% astfel cum au solicitat recurenții reclamanți și nici o grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri. Astfel că, instanța nu va putea indica un procent deoarece s-ar substitui legiuitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de reclamanții, -, -, G, -, și împotriva sentinței civile nr. 1852/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanților, -, -, G, -, și în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și va obliga pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data numirii acestora în funcția publică dar nu mai devreme de data de 01.01.2004 la zi precum și în continuare până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, respingând restul pretențiilor reclamanților privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenții, -, -, G, -, și, împotriva sentinței civile nr. 38/15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanților, -, -, G, -, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul comunei.
Obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data numirii acestora în funcția publică dar nu mai devreme de data de 01.01.2004 la zi precum și în continuare până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. Respinge restul pretențiilor reclamanților privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /15.04.2009
Dact./21.05.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
