Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2837/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2837/2008
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 649/CA din 24 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, privind și pe intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) tichete de masă.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 649 din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins acțiunea în contencios administrativ, ulterior precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, ca angajat al Casei Județene de Pensii B-N și de la data angajării până în prezent nu a beneficiat de tichete de masă, așa cum reiese și din întâmpinarea formulată de pârâtă.
Din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, rezultă că funcționarii publici pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, iar în alin. 2 al aceluiași articol de lege, este prevăzut că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, al bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Așa fiind, acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici este stabilită prin norme legale cu caracter dispozitiv, iar nu imperativ și astfel, acordarea tichetelor de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice și nu ca o obligație a acestora.
Așa cum s-a mai arătat tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori, ceea ce înseamnă că Legea nr. 142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații. În acest sens, trebuie menționat că în art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, aprobate prin HG nr. 5/1999, se prevede că angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții sindicatelor, după caz, vor stabili prin contracte colective de muncă clauze privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, în timp ce pentru instituțiile publice, dispozițiile art. 5 din aceleași norme, prevăd că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
În legile bugetului de stat anuale de după intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 nu au fost cuprinse cheltuieli pentru acordarea tichetelor de masă. Mai mult, prin aceleași legi, respectiv art. 49 alin. 3 din Legea nr. 743/2001, art. 39 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 s-a interzis instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, să aprobe sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Prin urmare, pârâta nu putea în mod legal să depună diligențe pentru includerea în bugetul de stat a unor sume destinate tichetelor de masă, astfel că susținerile reclamantului, conform cărora pârâta nu ar fi depus diligențele necesare pentru cuprinderea în bugetul de stat a unor sume destinate tichetelor de masă sunt neîntemeiate.
Este adevărat că potrivit art. 29 alin.2 (devenit ulterior art. 31 alin. 2) din Legea nr. 188/1999, pe lângă salariu, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Conform alin. 3 din același articol de lege, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin OUG nr. 245/2000 a fost reglementată stabilirea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici, inclusiv pentru cei care au statute proprii, aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispun altfel, în art. 20 fiind prevăzut că funcționarii publici beneficiază de tichete de masă potrivit legii, însă această ordonanță s-a putut aplica doar în perioada 1 martie - 13 decembrie 2001 deoarece, prin Legea nr. 725/2001, ordonanța a fost respinsă.
Prin OG nr. 6/2007 s-au stabilit unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, dar nici în acest act normativ nu se prevede acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici.
În concluzie, s-a reținut că în condițiile în care bugetul de stat nu sunt incluse sume destinate tichetelor de masă, iar în actele normative privind salarizarea și alte drepturi salariale ale funcționarilor publici nu se prevede acordarea tichetelor de masă, tichetele de masă nu pot fi acordate și prin urmare, tribunalul a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul de a admite acțiunea și pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând cu data de 26 iulie 2001 și până în prezent, suma actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în conformitate cu prevederile Legii nr. 142/1998, pârâta avea obligația să îi acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii, Solidarității și Familiei, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă și anume:
* Ordinul nr. 25 din 17 ianuarie 2001; Ordinul nr.500 din 18 iulie 2001; Ordinul nr. 46 din 30 ianuarie 2002; Ordinul nr. 344 din 30 august 2002; Ordinul nr. 42 din 7 februarie 2003; Ordinul nr. 346 din 16 iulie 2003; Ordinul nr. 52 din 2 februarie 2004; Ordinul nr. 408 din 27 iulie 2004; Ordinul nr. 89 din 3 februarie 2006; Ordinul nr. 145 din 1 martie 2006 și Ordinul nr. 586 din 31 iulie 2006.
Potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin 1 din Legea nr. 142/9 iulie 1998: " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin 2 din Legea nr. 142/9 iulie 1998: " Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Prevederile art. 29 alin 2 din Legea nr. 188/1999 dispun în sensul că funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii, în afara celor prevăzute la alin 1 din același articol (salariul de bază, spor de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului).
Art. 29 din Legea nr. 188/1999 prevede că:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă: c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În conformitate cu alin 2 al aceluiași articol, funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Cum această lege nu reglementează expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime care pot fi acordate funcționarilor publici, rezultă că legiuitorul, prevăzând aceste adaosuri la salariul de bază a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care aceste drepturi sunt prevăzute.
În baza art. 41 alin 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, alocație suportată integral de angajator.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze potrivit Legii nr. 142/09.07.1998 începând cu data de 16 iulie 2001 și până în prezent suma actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății efective.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea calității de funcționar public iar în drept s-a invocat incidența dispozițiilor art. 1 alin (1) din Legea nr. 142/1998 arătând că pârâta avea obligația a depune diligențele necesare pentru ca drepturile stabilite în textul indicat să devină drepturi efective.
Susținerile recurentului vizând împrejurarea că aplicarea legii a devenit discriminatorie fiind încălcat un drept fundamental respectiv cel al egalității tuturor cetățenilor în fața legii garantat atât de Constituția României cât și de prevederile art. 14 din Cartea Europeană a drepturilor Omului nu pot fi primite.
Dispozițiile art. 1 statuează că (1) Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Textul legal indicat anterior creează doar premisa acordării drepturilor și cadrul legal necesar, subsecvent acestui moment fiind necesară existența unor acte normative distincte care să dispună asupra drepturilor funcționarilor publici în discuție în mod expres.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul dispozitiv al normelor legale invocate de reclamant în favoarea sa iar interpretarea dată dispozițiilor Legii nr. 142/1998 și a art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG nr. 5/1999 s-a realizat în mod corect, condițiile de acordare a tichetelor de masă fiind astfel determinate în conformitate cu scopul pentru care au fost edictate textele invocate.
Curtea Europeană relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.
În cadrul relațiilor de munca funcționează principiul egalității de tratament fata de toți salariați și angajatori și orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicala, este interzisă.
Constituie discriminare directa actele și faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile enunțate anterior, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Constituie discriminare indirecta actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Orice salariat care prestează o munca beneficiază de condiții de munca adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în munca, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru funcționarii publici angajați în diferitele autorități publice.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 649 din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./02.12.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
