Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2873/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2873/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1875/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, R, și cu pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de 11.11.2009 s-a depus la dosar, de către recurent note de ședință, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1875/19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, R, în contradictoriu cu pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici, salariați ai Comunei. Aceștia au solicitat drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu 1.01.2004 până la plata efectivă și în viitor actualizate cu rata inflației, în conformitate cu art.31 alin.1 din Legea 188/1999.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din același act normativ, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anula care stabileau salariile acestora.
Analizându-se dispozițiile legale invocate de reclamanți, tribunalul a constatat că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Or, pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat nefondată cererea reclamanților, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că, prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea formulată împreună cu ceilalți reclamanți, motivând această soluție prin faptul că legile invocate, respectiv art.31 din Legea nr.188/1999 prevede generic cele două sporuri solicitate - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără insa a le cuantifica in vreun fel.
De asemenea, instanța, prin referire la Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, din care citează: "instanțele judecătorești nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiască cu norme judiciare.", motivează respingerea acțiunii prin susținerea ca "instanța nu are competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege.
Consideră aceasta motivare nereala si fără aplicabilitate in cazul de fata.
Astfel, cu toate ca face referire la Decizia Curții, chiar instanța a omis sa o interpreteze corect. Astfel, nu retine pasajul in care, clar, se specifica: "instanțele judecătorești nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege.". Ori, prin acțiunea introductiva, tocmai acest aspect l-a solicitat si anume obligarea pârâților la aplicarea unor prevederi legale in vigoare in momentul de fata.
Împrejurarea ca nu a fost adoptata o lege speciala privind cuantificarea dreptului este lipsita de relevanta si nu se poate constitui intr-un impediment in aplicarea prevederilor art. 31 din Legea 188/1999.
Prin nr.OG 6/2007 (modificata prin OG 9/2008) au fost reglementate drepturile salariale si alte drepturi ale funcționarilor publici, pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare si a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum si drepturile salariale care se acorda funcționarilor publici in anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007 sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi.
Suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezulta din prevederile art. 31 alin.1 din Legea 188/1999. Astfel ca devin aplicabile prevederile art. 37 din OG6/2007, text in temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plata ale autoritarii sau instituției publice si ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
In arte 37 alin. 3 teza ultima din OG 6/2007 se prevede expres ca orice limitare sau renunțare efectuata cu încălcarea acestui principiu este lovita de nulitate absoluta.
Daca s-ar admite teza îmbrățișata de instanța de fond, conform căreia neadoptarea unei reglementari subsidiare ulterioare, pentru concretizarea dreptului, ar conduce la imposibilitatea acordării acestuia de către autoritățile angajatoare sau de către instanțele judecătorești sesizate, ar înseamnă ca reglementarea privind cele doua categorii de drepturi salariale sa fie in întregime iluzorii si teoretice.
In concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, in dreptul intern intr-o mare măsura statului, astfel încât, refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute intr-o lege se constituie in încălcarea art. 1 din Protocolul I si art. 6 din Convenție, daca nu poate fi justificata printr-una din excepțiile prevăzute in acest articol.
Partea a doua a art.1 din Protocolul 1 prevede trei condiții in care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie expres prevăzuta de lege, adică de normele interne aplicabile in materie, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica, sa fie conforma cu principiile generale ale dreptului internațional.
In aceasta cauza, niciuna dintre condițiile enunțate in acest text nu se regăsește, cu atât mai mult cu cat este necesar ca toate cele trei condiții sa fie îndeplinite cumulativ.
In prezenta speța reclamantul a avut o legitima, consacrata de însuși legiuitorul R privind plata celor doua suplimente salariale, fiind titularul unor interese patrimoniale care intra sub protecția instituita de art.1 din Protocolul 1, dreptul meu de a primi aceste sporuri având o baza legala.
Aceasta legitima s-a întemeiat pe prev. art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciata ca o simpla, intre cele doua noțiuni existând o diferențiere consacrata de asemenea in practica CEDO.
Curtea arata ca in conformitate cu prevederile art. 3 din Codul civil, judecătorul care va refuza sa judece pentru ca legea nu prevede sau ca este neîndestulătoare este susceptibil de denigrare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv ca dreptul consacrat intr-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de ulterior.
Prin soluția de admitere a acțiunii, Curtea nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea naționala, precum si normele din Convenția Europeana
Drepturilor Omului si a protocoalelor adiționale, care fac parte din dreptul intern.
Analizând recursul formulat de reclamantul, Curtea constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de funcționar public, iar drepturile salariale acordate nu au cuprins și suplimentele solicitate prin obiectul cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anual care stabileau salariile acestora.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamant, Curtea constată că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
De altfel, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 20/12.09.2009, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea va aprecia că recursul formulat de reclamant este nefondat și în conformitate cu prevederile art.312 pr.civ.îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1875/19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex/16.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Delia Marusciac
