Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 290/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--CA
DECIZIA NR. 290/CA/2009-
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantăCAMERA FEDERATIVĂ AB( SINDICATUL) - O, - -, Nr. 37, Cod Poștal -, Județ și recurenta pârâtăDIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR- O, - -, Nr. 37, Cod Poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 607/22.12.2008 pronunțată de tribunalul Bihor, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta reclamantă - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 23/2009 emisă de Societatea Civilă de Avocați - Baroul Bihor, pentru recurenta pârâtă se prezintă consilier juridic în baza delegației nr. 5546/13.05.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, recurenta DSVSA a depus întâmpinare față de recursul declarat de recurenta reclamantă, după care.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinarea și actele aferente acesteia cu reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită acordare unui termen pentru a studia materialul depus în anexă la întâmpinare, depune la dosar Ordinul nr. 56232/11.06.2007.
Reprezentanta recurentei pârâte lasă la aprecierea instanței cererea de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei reclamante ca neîntemeiată și lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei, reprezentantul recurentei reclamante susține recursul formulat așa cum a fost motivat, solicită admiterea lui, casarea în parte sentinței și modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei la plata sporului de condiții de stres pentru angajații intimatei.
Arată că sporul solicitat a fost aprobat prin ordine emise de către ministerele de resort, acest spor se pune în plată în baza unei buletin de expertiză emis anual, deci acest drept există prin lege, nu s-a solicitat constatarea existentei acestui drept.
Instanța de fond în considerentele sentinței atacate face referire la faptul că nu s-ar fi nominalizat exact persoanele îndreptățite la acest spor în buletinele de expertizare, ori aceasta nominalizare s-a făcut, fapt dovedit prin tabelele care au emanat însuși de la pârâtă, aceste tabele fiind depuse la dosar. Mai mult, s-a întocmit și o expertiză în cauză.
Față de recursul declarat de pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei conform chitanței anexate împuternicirii avocațiale.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită respingerea recursului formulat de reclamantă, conform motivelor din întâmpinare, solicită admiterea recursului formulat de pârâtă astfel cum a fost motivat, modificarea sentinței în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală a acțiunii formulată de camera federativă a veterinarilor Fără cheltuieli de judecată.
Instanțapune în discuția părților - componența completului de judecată, referitor la faptul că între persoanele pârâte - sunt și funcționari publici și personal contractual - cauza având și natura unui litigiu de muncă.
Reprezentantul recurentei reclamante apreciază că este legal constituit completul de judecată, deoarece chiar dacă printre pârâți sunt și persoane angajate pa baza unui contract de muncă și aceștia au lucrat în aceleași condiții de muncă ca și funcționarii publici deci beneficiază de același drept. În caz contrat solicită înlăturarea celor persoană din acțiune, deși nu rezultă concret care sunt persoanele angajate pe baza unui contract individual de muncă.
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că personalul contractul este în număr mic respectiv pozițiile 98-128 din tabelul anexă. Lasă la aprecierea instanței hotărârea asupra acestei probleme supusă discuțiilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 607/2008, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta CAMERA FEDERATIVĂ AB( SINDICATUL ), cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, cu sediul în loc.O,-, jud.B, și în consecință a obligat pârâta la plata în favoarea fiecăruia dintre salariații trecuți în anexa I ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a tichetelor de masă consemnate în anexă aferente perioadei decembrie 2006-decembrie 2007;
A obligat pârâta la plata în favoarea fiecăruia dintre salariați trecuți în anexa II ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, corespunzător timpului efectiv lucrat, a sporului pentru condiții deosebit de periculoase, prevăzut de art.14 alin.1 lit.d din Legea 435/2006, aferent perioadei 09.12.2006-31.12.2007.
A fost respins capătul de cerere privind sporul de stres solicitat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta Camera Federativă a B(Sindicatul ), a solicitat acordarea pentru membrii de sindicat consemnați în anexele acțiunii a drepturilor reprezentând tichetele de masă aferente perioadei decembrie 2006-decembrie 2007, sporului de stres și a sporului pentru condiții deosebit de periculoase.
Conform art.23 din L 435/2006, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi(07.12.2006), personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor. Din examinarea acestui text de lege rezultă indubitabil că membrii de sindicat consemnați în anexa I la acțiune, sunt îndreptățiți la tichetele de masă solicitate prin acțiune, legiuitorul prevăzând o obligație pentru unitatea angajatoare de a acorda aceste drepturi salariale. Susținerile pârâtei că în conformitate cu dispozițiile Legii 142/1998, acordarea tichetelor de masă constituie o facultate și nu o obligație, nu pot fi reținute întrucât membrilor de sindicat ai reclamantei l-i se aplică Legea 435/2006, care reprezintă o lege specială raportat la Legea 142/1998. Ori, legea specială care are prioritate instituie o obligație și nu o facultate în acordarea tichetelor de masă.
Conform art.14 lit.b și d din Legea 435/2006, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății Publice, un spor pentru activități care se desfășoară în condiții de stres sau în condiții deosebite, un spor maximum de 15% din salariul de bază pentru activitățile de morfopatologie, TBC, bruceloză bovină, ovină și porcină, medicină legală, epizootii sau zoonoze deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Conform art.4 din Regulamentul privind acordarea sporului la salariile de bază prevăzute de art.14 din L 435/2006, (filele 31-39 dosar) sporul pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă, condiții de stres sau în condiții deosebite de muncă, condiții grele de muncă, se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.
Potrivit buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.9 din 27.07.2007 aflat la fila 41 dosar, coroborat cu adresa nr.12.058 din 15.12.2008 a Direcției Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, aflată la dosar rezultă că salariații trecuți în anexa II la acțiune și-au desfășurat activitatea în condiții deosebit de periculoase astfel cum sunt definite în art.14 alin.1 lit.d din L 435/2006 în perioada 09.12.2006-31.12.2007. Față de aceste considerente instanța a admis și acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de stres prev.de art.14 al.1 lit.b din L 435/2006, instanța a constatat că, în conformitate cu art.4 din regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază sporul de stres se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. Potrivit anexei 4 la regulament (fila 38 dosar), beneficiază de un spor pentru condiții de stres de până la 15% din salariul de bază, personalul din sistemul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în condiții de stres, determinat de riscul de a se accidenta sau îmbolnăvi, stabilite cu avizul organelor competente din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice. Prin buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.9 din 27.07.2007, nu se determină în concret care sunt activitățile desfășurate în condiții de stres, făcându-se doar trimitere la avizul organelor competente din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice. De asemenea, art.14 al.1 lit.b din Legea 435/2006, condiționează acordarea sporului de stres de același aviz. Ori, în lipsa avizului celor două ministere este imposibil stabilirea activităților care se desfășoară în condiții de stres și care dintre salariații trecuți în anexa la acțiune își desfășoară activitatea în aceste sectoare de activitate.
Mai mult, art.14 alin.1 Legea 435/2006, instituie o facultate și nu o obligație în sarcina pârâtei de acordare a sporului de stres, fapt desprins din sintagma,pot fi acordate,
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile Legii 435/2006, instanța a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de stres.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurentele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Camera Federativă a
În susținerea recursului său, recurenta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond în mod netemeinic a pronunțat hotărârea atacată, aceasta nu a ținut cont de dispozițiileLegii 142/1998privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare, care precizează în mod foarte clar faptul că "salariații din sectorul bugetar,. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă, se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Așadar, salariații din sectorul bugetar pot primi tichete de masă, nefiind obligatorie acordarea acestora. Salariații din sectorul bugetar putând beneficia de aceste tichete doar în cazul în care cheltuielile cu aceste tichete sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, ori în cazul, salariaților funcționari publici și personal contractual angajați ai DSVSA B aceste cheltuieli nu au fost incluse în bugetul aprobat.
Mai mult decât atât, conform articolului 48 din OG 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, DSVSA B este finanțată atât din venituri proprii cât și din fonduri publice. "Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale autorității și ale unităților din subordinea sa, prevăzute în anexa 2 (unde se regăsesc și direcțiile sanitar veterinare județene), se asigură din venituri proprii și din fonduri publice."
Or, potrivit articolului III dinOUG 88/20.11.2006pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, se prevede foarte clar faptul că instituțiile publice centrale și locale, . indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
În legătură cu plata drepturilor reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase menționează căarticolul 14 din Legea 435/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, prevede faptul că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat cu avizul Ministerului Muncii, solidarității Sociale și familiei și al Ministerului Sănătății Publice un spot de 50 - 75 % din salariul de bază, pentru condiții deosebit de periculoase, morfopatologice, TBC, bruceloza bovină, ovină și porcină, medicina legală, epizootii sau zoonoze deosebit de grave stabilite prin Ordin al președintelui.
Prin ordinul președintelui nr. 56.232 din 11.06.2007 modificat de ordinul 56.507/18.12.2007 s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile articolului 24 din Legea 435/2006, regulament în care la anexa 1 lit. sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de un spor pentru condiții deosebit de periculoase de 75%, categoriile de personal care beneficiază de un spor pentru condiții deosebit de periculoase de 50 %, precum și modalitățile efective de acordare a acestora.
Acordarea acestor sporuri la care fac referire reclamanții nu putea fi pusă în discuție în cursul anului 2007, decât după ce a primit cu adresa de înaintare nr.7180/16.07.2007 emisă de, ordinul de aprobare a regulamentului privind acordarea sporurilor, dată după care DSVSA Baf ăcut demersuri pentru obținerea Buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, înregistrate la DSVSA cu nr. 7816/03.08.2007, respectiv 1480/14.02.2008.
Așadar, aceste sporuri pot fi acordate, însă luând în calcul prevederile articolul33 din Legea 435/2006, prin care se prevede că " sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli."
În drept a invocat prevederile articolului 304 punct 9 cod procedură civilă.
În privința recurentei Camera Federativă a B, aceasta a solicitat casarea în parte a sentinței și în consecință acordarea sporului de stres prevăzut de art. 14 alin. 1 lit. b) din Legea 435/2006.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit nu a acordat sporul de stres prevăzut de textul de mai sus, pe motiv că Buletinul de determinare prin expertiză locurilor de muncă unde se aplică sporul de-/27.07.2007, nu se determină concret care sunt activitățile desfășurate în condiții de stres.
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită, deși la dosar există buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă în discuție, nr. 9/27.07.2007, eliberat de Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea de sănătate publică cu nr. 247 din care în anexa 4 la regulament rezultă în mod neechivoc sporul pentru condiții de stres până la 15 % din salariul de bază pentru personalul DSV B ce își desfășoară activitatea în condiții de stres determinat de riscul de a se accidenta sau îmbolnăvi, stabilite cu avizul organelor competente. Stabilirea persoanelor care beneficiază de acest spor pe locurile de muncă se face de Consiliul director cu consultarea Sindicatului.
Instanța de fond nu avea nici un motiv temeinic să nu facă aplicarea articolului 14 din Legea 435/2006 cu privire la acordarea sporului de stres, deoarece există la dosar întreaga documentație care reglementează domeniul în speță, avizul nr. 247 al Ministerului Sănătății Publice precum și Avizul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr. 1060/PP/2007. Conform adresei nr. 10/13.02.2009 rezultă că pe anul 2008 s- aprobat statutul de funcție și s-a acordat sporul de stres de 15 % din salariu în baza articolului 14 lit. b din Legea 435/2006 completată și modificată. Deci pe anul 2007 în baza aceluiași temei de drept a Buletinului de determinare prin expertiză nr.9/2007 s-a stabilit că acordarea sporului de stres personalului care-și desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar în locuri periculoase, vătămătoare și condiții grele de muncă pe compartimente de activitate și persoanele care ocupă funcții ce se încadrează în aceste norme, s-a făcut legal, iar sporul a fost calculat corect potrivit anexei 4 din regulament, 15 % din salariul de bază proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Au fost invocate în drept prevederile articolului 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta Camera Federativă a B( Sindicatul ) a solicitat obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă, a sporului de stres și a sporului pentru condiții deosebit de periculoase.
În probațiune, au fost depuse la dosar anexa I cuprinzând numele și prenumele persoanelor îndreptățite la acordarea tichetelor de masa, anexa II, cuprinzând persoanele îndreptățite la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, precum și un tabel cu salariații îndreptățiți la acordarea sporului de stres.
Deși din cuprinsul acestor înscrisuri nu rezultă calitatea persoanelor respective de funcționari publici sau salariați încadrați pe bază de contract individual de muncă, din confruntarea acestor tabele cu situațiile centralizate depuse de pârâta recurentă Direcția sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B la filele 23-25 din dosarul de fond, reiese că nu toate persoanele pentru care s-a solicitat și acordat plata tichetelor de masă și a sporului pentru condiții deosebit de periculoase au calitatea de funcționari publici, unele persoane făcând parte din personalul contractual salariat.
Or, diferențele de regim juridic dintre cele două categorii sunt semnificative. Pe când în cazul funcționarului public, raporturile de serviciu se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică este încadrat pe baza de contract individual de muncă. Prin urmare, acestuia nu i se aplică prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, persoanele care ocupă aceste funcții neavând calitatea de funcționar public (art. 6 lit. a) din Legea 188/1999) și în consecință li se aplică legislația muncii.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 109 din Legea 188/1999, sunt de competența instanței de contencios administrativ doar cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, nu și al personalului contractual salariat, iar instanța de fond a soluționat acțiunea având ca obiect drepturile unor funcționari publici, cât și al unor salariați contractuali, se impune ca, în baza art. 312 alin. 2 și 3, raportat la art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, să se dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța să verifice și să pună în discuția părților calitatea de funcționari publici și respectiv de salariați a persoanelor pentru care s-a exercitat acțiunea și în consecință să se ia măsurile procedurale care se impun față de acțiunea exercitată de personalul contractual salariat, față de care nu este competentă instanța de contencios administrativ.
De asemenea, la rejudecare urmează ca instanța de fond să analizeze și toate celelalte aspecte invocate în apărare de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, cu privire la incidența prevederilor art. III din OUG 88/2006, cât și cu privire la apariția ordinului președintelui nr. 56.232, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate și casată sentința nr. 607/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ținând cont de considerentele prezentei decizii, precum și de înscrisurile depuse în fața instanței de recurs.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile formulate de: recurenta reclamantăCAMERA FEDERATIVĂ AB( SINDICATUL) - O, - -, Nr. 37, Cod Poștal -, Județ și recurenta pârâtăDIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR- O, - -, Nr. 37, Cod Poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 607/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță.
Cheltuielile de judecată în recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/25.05.2009
Jud fonf
Dact./ 26.05.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Băltărete Savina, Filimon Marcela
