Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 291/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--CA
DECIZIA NR. 291/CA/2009-
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentele pârâteDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ - S, Str. -, -. 37, Județ S M șiAGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S- S M, Str. -, -. 49, Județ S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:G -, C,toți cu - cu domiciliul ales - în S M, Str. -, -. 13, Ap. 1, Județ S M, împotriva sentinței nr. 559/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, intimații reclamanți au depus întâmpinare, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 559/CA/2008 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G, C, și - toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului avocat situat în S M, str. -l nr. 13/1, împotriva pârâtelor DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în S M,- și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,- și, în consecință a obligat pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizate în procent de 25% fiecare, din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație calculate în raport cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru perioada 01.01.2004 - 19.12.2008.
A respins restul pretențiilor formulate, fiind respinse și excepțiile formulate în cauză.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de funcționari publici salariați ai DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ și DEZVOLTARE RURALĂ SMp ână la data de 01.03.2005, iar ulterior acestei date, în baza deciziilor de transfer, au căpătat calitatea de funcționari publici salariați ai AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ S
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, " entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate în mod succesiv de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 și prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea <LLNK 12007 6130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se reține că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate pentru perioada 2004-2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestui spor a fost suspendat.
Din analiza acestor acte normative, instanța a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două sporuri, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la sporul privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța constată că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare, după cum, din acest moment reintră în vigoare dreptul la acțiune al reclamantului, suspendat la rândul său pe durata suspendării exercitării dreptului a cărui realizare se solicită pe calea acțiunii în justiție.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte normative de suspendare a aplicării acestora.
În situația dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o normă lipsită de conținut trebuie reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la cele două sporuri, nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora, cât timp existența acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziție legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată de funcționarii publici, în sensul constatării îndreptății acestora la plata retroactivă a celor două sporuri începând cu data nașterii dreptului și până la zi, la valoarea actualizată a acestor drepturi este întemeiată.
În privința cuantumului celor două sporuri cuvenite funcționarilor publici, instanța constată că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ emis în aplicarea legii, reclamanții solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor dispoziții legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin cea a existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune și implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive astfel că este necesar ca titularii unor drepturi (și cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, se constată că, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceștia sunt îndreptățiți la plata retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanța constată că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia.
În practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Cauza Stere împotriva României din 26.02.2006).
De asemenea, în practica aceleiași instanțe europene, Cauza Beian împotriva României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Față de existența unei jurisprudențe majoritare în sensul admiterii acțiunilor reclamanților, instanța a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, cuantum care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru recunoașterea acestui bun este necesară aplicarea cu prioritate a Convenției Europene privind Drepturile Omului și a practicii anterior amintite Curții Europene privind Drepturile Omului în această materie în sensul recunoașterii dreptului funcționarilor publici la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari publici aflați în situații juridice identice.
Cu privire la cererea reclamanților pentru acordarea drepturilor pretinse și pentru viitor, instanța a constatat că pretenția este nefondată, nefiind întrunit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, care să-i îndreptățească să obțină prin constrângere realizarea dreptului; în consecință Tribunalul respins acest capăt de cerere conform dispozitivului hotărârii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M, se constată a fi nefondată având în vedere calitatea de ordonator de credite întrunită în persoana juridică față de care a fost îndreptată acțiunea; Împrejurarea că bugetul necesar plății drepturilor de natură salarială ale angajaților Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală se aprobă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu poate determina lipsa calității procesuale pasive a pârâtei față de care a fost promovată cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de aceeași pârâtă, instanța a motivat în cuprinsul prezentelor considerente rațiunea pentru care a apreciat că doar de la data încetării suspendării aplicării prevederilor prin care au fost stabilite drepturile salariale s-a născut dreptul reclamanților de a pretinde plata sumelor; așa fiind excepția este considerată ca nefondată, fiind respinsă corespunzător.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M și Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - centru Județean S M, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S se invocă faptul că în mod nelegal instanța de fond a reținut că reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, acestea constituind un drept născut din raporturile de muncă.
Potrivit articolului 3 din OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. Așadar, funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, iar drepturile lor salariale prevăzute de dispozițiile articolului 31 alineat 3 din Legea nr.188/1999 se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, astfel că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, respectiv sistemul de salarizare reglementat de OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea articolului 29 alineat 1 lit. c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie Guvernului.
În drept se invocă dispozițiile articolul 304 punct 8 și 9 și articolul 3041cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - centru Județean S M, se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive. Prin OUG 6/2007 este reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici, iar în secțiunea a II- a primului capitol sunt enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare neregăsindu-se printre acestea. De asemenea conform articolului 4 din OG 6/2007 " salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de calasă care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și după caz de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local". Prin urmare salarizarea funcționarilor publici este în funcție de postul ocupat și de treaptă, grila de salarizare reflectând acest lucru.
Se mai invocă faptul că prin hotărârea pronunțată, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece s-a subrogat atât legiuitorului cât și voinței părților stabilind un cuantum fix pentru aceste suplimente.
În drept se invocă dispozițiile articolului 304 punct 4 și 9 și articolul 3041cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimații reclamanți se solicită respingerea recursurilor, deoarece hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, drepturile salariale solicitate fiind prevăzute de dispozițiile articolului 31 alineat 1 lit. c și d din Legea 188/1999 rep. Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii aparținând conținutului complex al dreptului fundamental la muncă, astfel încât acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit articolului 53 din Constituție.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor articolului 3041cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea atacată este nelegală pentru următoarele considerente:
Prevederile articolului 31 alineat 1 din Legea 188/1999 republicată, respectiv dispozițiile articolului 29 alineat 1 din reglementarea anterioară republicării acestei legi, prevăd că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 au fost modificate prin Legea 251/2006, modificări care au intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că pe perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2007, dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 prevedeau la lit. c șisuplimentul postului și suplimentul gradului, ceea ce înseamnă că pentru această perioadă nu era prevăzut dreptul la suplimentul pentru treapta de salarizare, situație în care acordarea acestuia de către prima instanță pe această perioadă nu are temei de drept.Doar de la 01.01.2007 era prevăzut în Legea 188/1999 dreptul la suplimentul treptei de salarizare.
Prin dispozițiile articolului 29 alineat 3 din Legea 188/1999 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că stabilirea efectivă salariului, a sporurilor, a premiilor, a suplimentelor și a altor drepturi salariale, adică a cuantumului acestora trebuie prevăzută prin dispoziții speciale cuprinse în alte acte normative, Legea 188/1999 reglementând doar regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publicii și stat sau administrația publică locală.
Pe perioada în litigiu 01.2004-12.2008, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici au fost reglementate prin dispozițiile speciale cuprinse în: OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008
Din cuprinsul normelor prevăzute în aceste acte normative se deduce faptul că atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare sau suplimentul gradului sunt incluse în salariul de bază prevăzut pentru fiecare funcție publică, potrivit anexelor care fac parte integrantă din aceste acte normative.
Astfel, la articolul 1 alineat 2 lit. b din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2004 și 2005, se prevede că sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere "crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale."
Dispozițiile articolului 4 din aceeași ordonanță prevăd că salariul de bază se stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice șiîn raport cu categoriași, după caz,cu gradul profesionalal funcției publice, potrivit anexelor. Aceste grade profesionale sunt următoarele: debutant, asistent, principal și superior, astfel cum sunt structurate prin dispozițiile articolului 14 din Legea 188/1999 și cum sunt trecute în anexele la ordonanțele de urgență privind salarizare funcționarilor publici.
Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesctrei trepte de salarizare, conform dispozițiilor articolului 5 alineat1 din OUG 92/2004.
Prin urmare, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare este reprezentat de diferența de salarizare dintre cele trei trepte prevăzute pentru fiecare grad profesional în parte, diferență care se reflectă în salariile de bază prevăzute în anexe și care au un cuantum diferit în funcție de fiecare treaptă de salarizare și de fiecare grad.
În ceea ce privește suplimentul postului, instanța constată că și acesta este inclus în salariul de bază, suplimentul postului reprezentând diferența dintre salariile de bază prevăzute pentru fiecare funcție publică, în raport de categorie și clasă, evidențiate în anexele la ordonanțele privind salarizarea funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor cuprinse în Legea 188/1999, funcțiile publice se împart în 3 clase în funcție de nivelul de studii necesar pentru ocuparea funcției publice, funcționarii publici sunt: debutanți sau definitivi, funcțiile publice sunt: de conducere, de execuție și pentru înalți funcționari publici, iar funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, respectiv: debutant, asistent, principal și superior (articolele 8,9, 10 și 14 ). Prin urmare fiecare funcție publică are 3 clase, fiecare clasă are 4 grade profesionale și fiecare grad profesional are trei trepte de salarizare. Anexele la actele normative privind salariul funcționarilor publici prevăd câte un salariu de bază pentru fiecare funcție publică, salariu diferit în funcție de clasă, grad profesional și treaptă.
Conform dispozițiilor articolului 55 din Legea 188/1999, funcționarul public poate promova în funcția publică prin promovarea într-o altă clasă și alt grad profesional și poate avansa în treptele de salarizare. Promovarea în clasă, în grad profesional și avansarea în treptele de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant, deoarece dispozițiile articolului 56 alineat 2 prevăd că promovarea se face printransformarea postuluiocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului.
De asemenea dispozițiile articolului 12 din OUG 92/2004 prevăd că promovarea persoanelor încadrate în funcția de debutant se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, promovarea persoanelor care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, iar funcționarii publici care absolvesc o formă de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestorao creșterede până la 15 % a salariului de bază avut anterior.
Din aceste dispoziții legale, instanța constată că funcția publică pe care o ocupă funcționarul public, reprezintăpostulîn accepțiunea Legii 188/1999, iar suplimentul postului este diferența dintre salariile de bază prevăzute pentru fiecare funcție publică în parte, clasă și gradul profesional aferent, deoarece, prin promovarea în clasă și în gradul profesional imediat superior crește salariul de bază, aspect care rezultă din anexe, ceea ce echivalează cu acordarea unui supliment potrivit noului post ocupat de către funcționarul public prin transformarea vechiului post ocupat ca urmare a promovării.
Prin urmare instanța constată că prin admiterea acțiunii formulate de către reclamanți, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală. Pentru considerentele arătate în baza dispozițiilor articolului 304 punct 9 cod procedură civilă și ale articolului 312 alineat1 cod procedură civilă vor fi admise recursurile declarate de pârâte, modificată în parte sentința, respinsă acțiunea formulată de către reclamanți și respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de aceștia, fiind în culpă procesuală.
Vor fi menținute dispozițiile din sentință cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DADR S M și excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță în mod legal și temeinic constatând că pârâta DPADR are calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv că dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs de către părțile recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile declarate de recurentele pârâteDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ - S, Str. -, -. 37, Județ S M șiAGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S- S M, Str. -, -. 49, Județ S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:G -, C,toți cu - cu domiciliul ales - în S M, Str. -, -. 13, Ap. 1, Județ S M, împotriva sentinței nr. 559/CA/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanțiiG, C,toți cu - cu domiciliul ales - în S M, Str. -, -. 13, Ap. 1, Județ SMî mpotriva pârâtelorDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ - S, Str. -, -. 37, Județ S M și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S - S M, Str. -, -. 49, Județ S
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
Cu opinie separată
- - - - - - - -
Red.dec./28.05.2009
Jud fond.
Dact./ 28.05.2009
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că soluția legală ce putea fi adoptată în cauză era aceea de respingere a recursurilor formulate de recurentele pârâteDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ - S, și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S - și menținerea în întregime dispozițiilor sentinței nr. 559/CA/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare
Este necontestat în cauză textul articolului 31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici care le conferă acestora pentru activitatea desfășurată - dreptul la un salariu compus din:
" a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechimea în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii."
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Câtă vreme între elementele salariului de care beneficiază reclamanții potrivit legii se includ suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, respingerea unei astfel de cereri reprezintă în fapt o încălcare a dreptului.
Dreptul reclamanților chiar necuantificat - există - independent de adoptarea sau nu a proiectelor de acte normative emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Pe de altă parte, Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 și 820/2008, se referă la neconstituționalitatea prevederilor articolului 1 din OG 137/2000, iar reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile articolului 31 alineat 1 lit. și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
În acest context nu sunt aplicabile în cauză prevederile declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale arătate mai sus, deoarece dreptul reclamanților este prevăzut în Legea 188/1999 a Funcționarilor Publici, iar nu creat de judecător prin înlocuirea unor dispoziții legale cu altele.
Modul de calcul al cuantumului cuvenit reclamanților este o problemă care a devenit litigioasă și cu concursul atitudinii procesuale a pârâtei, care nu a făcut demersuri pentru materializarea dreptului și stabilirea cătimii sporului nici după promovarea acțiunilor în instanță.
Pe de altă parte, nu se poate reține că aceste sporuri au fost incluse în salariul de bază al reclamanților potrivit anexelor ce fac parte integrantă din actele normative aplicate perioadei: OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Este adevărat că între treptele de salarizare există o diferențiere prevăzută în actele normative mai sus arătate, dar sporurile la care se referă Legea 188/1999 ca elemente ale salariului funcționarilor publici nu se regăsesc în veniturile lunare.
Prin aplicarea sporului de 15% la salariul de bază al debutanților rezultă un cuantum superior celui prevăzut în anexa 1 la Legea 188/1999.
În ceea ce privește suplimentul postului din aceleași anexe,nu se poate reține existența unei diferențieri între posturile existente(consilier, expert, consilierii juridici - având același grad profesional și aceeași treaptă au același salariu de bază.)
În condițiile în care funcționarii publici aflați în situații similare cu reclamanții au avut câștig de cauză (aspect dovedit cu deciziile depuse în probațiune), este pertinentă motivarea instanței de fond în sensul că statul trebuie să asigure punerea în practică a legilor de o manieră în care să evite insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați (cauza Beian împotriva României și împotriva României ) astfel că recursul este nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Red.M/04.06.2009
Dact./04.06.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
