Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/2008
Ședința publică din 07 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2376 din 21.08.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimata - referent PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul a depus la dosar un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 7 - 8) și a învederat instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea la plata diferenței indemnizației de concediu, având în vedere că, intimata nu a depus întâmpinare nici la fond nici la recurs și solicită acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 160 lei reprezentând cheltuieli de transport și taxe de timbru.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.376 din 21.08.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și referenta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului că reclamantul, funcționar public, a solicitat prin prezenta acțiune să-i fie achitată diferența de 477 lei indemnizație de concediu de odihnă cuvenită pe anul 2006 întrucât la calculul acesteia nu i-au fost luate în considerare toate sporurile de care beneficiază.
A considerat prima instanță că potrivit disp. art. 34 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 modificată, funcționarii au dreptul, în condițiile legii, la concediu e odihnă anual și la o indemnizație de concediu. La calculul indemnizației de concediu se ia în calcul salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, nu și sporurile care se acordă în raport cu timpul efectiv lucrat.
Raportat la cele de mai sus, tribunalul a reținut că pârâta a calculat corect indemnizația de concediu cuvenită reclamantului pe anul 2006, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată, conform dispozitivului citat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece a fost motivată pe un alt temei legal decât pe cel care se susține în realitate, întrucât disp. art. 35 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, reglementează doar cadrul general privind indemnizația de concediu și prima de vacanță și nu modul de calcul al indemnizației pentru concediu de odihnă pentru anul 2006, situație reglementată prin disp. art. 23 alin. 5 din nr.OG 2/2006, astfel încât prima instanță a greșit respingându-i acțiunea.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul declarat în cauză este întemeiat și urmează a fi admis pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Într-adevăr, Curtea observă că prima instanță fiind investită de reclamantul, secretarul comunei, jud. M, în calitatea lui de funcționar public, cu soluționarea unei acțiuni vizând acordarea unor diferențe de drepturi bănești constând în diferențele dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2006 primită și cea cuvenită, întemeiată în drept pe disp. Legii nr. 1888/1999, Codul Muncii și nr.OG 2/2006, i-a respins acțiunea ca neîntemeiată cu o motivare sumară și fără să administreze probele necesare unei juste soluționări a cauzei.
Este bine cunoscut că motivarea hotărârii constă în arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluției, motivare care se face în fapt și în drept.
Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora se stabilește existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza dată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare.
Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau mai multe considerațiuni, printre care și garanția pentru justițiabili care din expunerea sistematică a argumentelor de fapt și de drept ce au condus la soluția dată cauzei, pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate, dar și facilitarea controlului în căile de atac din partea instanțelor superioare.
În cazul de față, hotărârea primei instanțe nu răspunde exigențelor impuse de disp. art. 261 pct. 5.pr.civ. ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Potrivit disp. art. 23 alin. 5 teza finală din nr.OG 2/12.01.2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, "la determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază și sporurile de care beneficiază, potrivit legii".
Simpla afirmație a primei instanțe din finalul considerentelor "că pârâta a calculat corect indemnizația de concediu cuvenită reclamantului pe anul 2006" constituie în realitate o nemotivare și necercetare a fondului cauzei, atâta timp cât nici măcar nu a solicitat pârâtei să i se comunice care au fost sporurile de care a beneficiat reclamantul potrivit legii în anul 2006, modalitatea efectivă de calcul a acestor indemnizații, lipsa acestor probe neputând fi suplinită în recurs.
Drept urmare, față de toate aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont de disp. art. 312 alin. 5 teza I pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs va fi admis, sentința atacată va fi casată în întregime, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care, administrând toate probele necesare, va proceda la analizarea ei pe fond, în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul ,. în comuna, satul, nr. 3. jud. M împotriva sentinței civile nr. 2.376 din 21 august 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./17.01.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
