Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 304/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 304/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 860/ca din 02.10.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/19999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții și și consilier juridic pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție I, lipsă fiind intimații Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul ales al recurenților arată că a solicitat cauza la amânări, deoarece la fila 56 din dosarul Curții de APEL IAȘI se află acea adresă cu caracter nesecret cu nr. 170/ din 13.04.2009, prin care se fac două mențiuni și faptul că se trimit două dispoziții. Când a analizat dispoziția nr. 928/09.04.2009, a constatat că este o dispoziție ulterioară promovării acestei acțiuni și care vizează pe recurentul. În ceea ce privește dispoziția nr. S/1385/12.12.2005, aceasta nu este atașată. că această dispoziție este în acel plic sigilat cu caracter secret. Precizează că nu are posibilitatea ca apărător să știe ce anume cuprinde acea dispoziție, motiv pentru care solicită fie să i se dea posibilitatea părții să vină la grefă și să vadă acel înscris sau să se pună intimatei în vedere să depună la dosar dispoziția nr. S/1385/12.12.2005. La dosar este atașată în fizic ca și document dosar decizia din 2009. Adresa instanței viza ca intimatul să depună "actul prin care au fost stabilite drepturile salariale ale funcționarilor publici" și să precizeze "dacă în acel act se regăsește și sporul de 30 %, în caz contrar, dacă actul a fost contestat și, în ipoteza în care nu s-a atacat, dacă se pot formula pretenții bănești în lipsa unui act modificator al raportului de serviciu". Nu știe ce cuprinde acea dispoziție nr. S/1385/2005, care crede că se află în acel plic sigilat cu caracter secret. Nu știe dacă o vizează pe recurenta sau nu, dacă este vorba de un act în care să fi fost cuprinse acele drepturi bănești și în care să nu figureze sporul de 30 %, pentru că problema care s-a pus la termenul trecut a fost dacă s-a contestat sau nu actul or nu știe ce anume cuprinde.
Consilier juridic, pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție I, precizează că nu este vorba de sporul de fidelitate, ci este vorba de cu totul altceva - un spor anticorupție. Acea dispoziție nr. S/1385/2005, așa cum rezultă și din adresa de înaintare, are caracter clasificat. Această dispoziție este pusă la dispoziția instanței pentru consultare, urmând ca la finalizarea dosarului să se dispună restituirea sau păstrarea acestuia într-un plic sigilat așa cum prevede Legea nr. 282/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Avocat, pentru recurenți, solicită acordarea unui termen și să i se permită părții direct implicate să ia cunoștință de conținutul acelei dispoziții din 2005.
Consilier juridic, pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție I, menționează că acel spor de 30 % nu este trecut în acea dispoziție.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurenților și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenții și, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței primei instanțe, să se constate că în mod greșit Tribunalul Iași nu a dispus acordarea acestui spor de 30 % din 2002, dată când s-a pus în aplicare OUG nr. 43/2002. Cu privire la obligarea de a le fi acordate aceste drepturi salariale până la data de 31.03.2006, precizează că Tribunalul Iașia ignorat faptul că acea dată reprezintă ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006.
Pe de o parte, Tribunalul Iași recunoaște calitatea reclamanților de organe de cercetare penală ale Poliției judiciare, începând cu data de 11.04.2005, conform adresei nr. -/05.02.2008, respectiv dispoziției și Avizului Procurorului General al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, eronat reține instanța de fond că sporul de 30 % din salariul de bază lunar nu poate fi prevăzut în favoarea reclamanților-recurenți.
Consideră că această soluție care a fost dată de către Tribunalul Iași în sensul că nu s-a acordat sporul de 30 % încalcă nu numai reglementările dispozițiilor legale pe care reclamanții le-au invocat.
Acțiunea este întemeiată, dovedită.
Conchizând, solicită admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii.
termen pentru a depune concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție I, solicită a se observa că actul normativ, respectiv OUG nr. 43/2002, face referire la lucrătorii care au calitatea de organe de poliție judiciară, dar care sunt detașați la Direcția Națională Anticorupție. Or, reclamanții-recurenți fac parte din cadrul Poliției Municipiului P - I, și în nici un caz din cadrul Direcției Anticorupție. Așa cum spune și Curtea Constituțională nu se poate face aplicarea unui act normativ unei alte categorii profesionale decât cele care sunt strict prevăzute în actul normativ respectiv.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de4 fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 860/CA/2.10.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.-10.01.2005 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții și domiciliați în municipiul P, str. - nr. 5, -. A,.3,. 9 cu domiciliul ales la cabinet Avocat, orașul P, str. - cel M și nr 20, - tr.1. ar.12, județul I în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului Județean de Poliție I, cu sediul în I, str. - nr. 6.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, str. - -, 1A, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I cu sediul procedural ales la. a Județului I, din I,-, Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Inspectoratul General al Poliției României cu sediul în B, st. nr. 6, sector 5 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții și domiciliați în municipiul P, str. - nr. 5, -. A,.3,. 9 cu domiciliul ales la cabinet Avocat, orașul P, str. - cel M și nr 20, - tr.1. ar.12, județul I în contradictoriu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și domiciliați în municipiul P, str. - nr. 5, -. A,.3,. 9 cu domiciliul ales la cabinet Avocat, orașul P, str. - cel M și nr 20, - tr.1. ar.12, județul I în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului Județean de Poliție I, cu sediul în I, str. - nr. 6.( pentru perioada 10.01.2005-31.03.2006).
Disjunge și declină competența de soluționare a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă în favoarea Judecătoriei Pașcani.
A reținut instanța de fond că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție I, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice I și au solicitat, ca pe baza probelor care se vor administra, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții să plătească reclamanților despăgubirile constând în drepturile salariale reprezentând 30 % din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 -31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate aceste drepturi și până la data plății efective; Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative precum și celor 2 inspectorate fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Examinând excepțiile de procedură potrivit disp. art. 137 din Codul d e procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Este neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și va fi respinsă. Litigiile de muncă ale funcționarilor publici, inclusiv ale celor cu statut special, cum sunt polițiștii, sunt de competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar împrejurarea că au fost chemate în judecată și autorități centrale, nu determină obligatoriu, competența materială a Curții de Apel, în condițiile în care raporturile de muncă ale reclamanților sunt cu Inspectoratul Județean de Poliție I și nu cu autoritățile centrale.
De asemenea, motivat de faptul că reclamanții se află raporturi de serviciu cu Inspectoratul Județean de Poliție I, acesta având calitatea de angajator, urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice I cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
Excepția prescripției dreptului la acțiune va fi admisă pentru perioada 01.09.2002-10.01.2005, fiind depășit termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958, în cauză nefiind probate situații care să ducă la întreruperea sau nerespectarea sensului prescripției.
Rezultă că pentru perioada 01.09.2002-10.01.2005 acțiunea de față a fost tardiv formulată, urmând a fi respinsă pe excepția prescripției capătului de cerere în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție
Pe fond, pentru perioada 10.01.2005 -10.01.2008, în ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța constată că acesta este neîntemeiat și va fi respins.
Reclamanții și sunt ofițeri angajați ai Ministerul Internelor și Reformei Administrative de la data de 23.08.1989 și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ I de la data de 01.07.2000. Reclamanții au, potrivit adresei nr. - din 05.02.2008, calitatea de organ de cercetare penală al Poliției Judiciare de la data de 11.04.2005, conform Dispoziției IGPR nr. 4140/11.04.2005 și a avizului Procurorului General al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nr. 1030/C/2005.
În perioada 01.09.2002-31.03.2006 reclamanții nu au beneficiat de sporul de 30 % din salariul de bază lunar, conform OUG nr. 43/2002.
Salarizarea reclamantelor s-a făcut în baza OG nr. 38/2003 și nu în baza OG nr. 43/2002, sporul menționat nefiind prevăzut în favoarea reclamanților.
Este evident că există o diferențiere de tratament în ceea ce privește salarizarea comparativ cu polițiștii care formează poliția judiciară a Departamentului Național Anticorupție pentru perioada 03.01.2005 -03.01.2008, însă acest aspect nu poate fi asimilat unei situații discriminatorii între cele două categorii de polițiști.
După cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din CEDO interzice tratamentul în mod diferit, fără justificare obiectivă și rezonabilă a persoanelor aflate în situații comparabile( cauza Hoffman contra Austriei par. 31).
Raportat la specificul atribuțiilor de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție așa cum sunt prevăzute de OG nr. 43/2002, de schimbarea temporară a locului de muncă urmare a detașării la DNA, fapt care implică o responsabilitate profesională distinctă și modificarea raporturilor de serviciu, se constată că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA nu se află într-o situație similară cu cea a celorlalte categorii de polițiști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor de poliție și sunt salarizați în funcție de criteriile expres prevăzute de ar. 3 al. 1 din OUG nr. 38/2003
De asemenea, Consiliul Național pentru Cobaterea Discriminării, și-a exprimat punctul de vedere și a susținut că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 al 1 din OUG nr. 137/2000, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute de acest articol.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În acest sens, OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum criteriile de discriminare.
Pentru considerentele expuse, se constată că primele 2 capete de cerere sunt neîntemeiate, nefiind identificată existența unei situații discriminatorii care să justifice intervenția instanței pentru anularea sa.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă, instanța va disjunge și va declina acest capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Pașcani, conform art. 158 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit dispoziției art. 8 din Decretul nr. 92/1976, competența să efectueze mențiuni în carnetul de muncă este judecătoria.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs reclamanții, în motivarea căreia arată ca fii d eronat respinsă acțiunea pe care au promovat-o în contradictoriu cu pârâtul I pentru perioada 10.01.2005 -31.03.2006, întrucât în considerentele sentinței -pag. 7 - se referă doar la intervalul 10.01.2005 -10.01.2008 în ce privește primul capă de cerere, pentru ca în dispozitiv să facă vorbire de perioada 10.01.2005 -31.03.2006.
Pe de altă parte, deși se recunoaște calitatea recurenților de organe de cercetare penală al Poliției judiciare începând cu 11.04.2005, consideră totuși că nu le poate fi acordat sporul de 30% din salariul de bază în litigiu, cu toate că începând cu data de 1.02.2002 -evocată în acțiune -, aceste drepturi se aplicau în baza OUG 43/2002, respectiv până la 31.o3.2006 când a intrat în vigoare OUG 27/2006.
Consideră recurenții că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a ignorat dispozițiile art. 28 din OUG 43/2002 ce prevede acest spor în favoarea ofițerilor din poliția judiciară, menținut și ulterior apariției OUG 24/2004
Privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcției publice, neacordarea acestui drept salarial constituindu-se și ca o discriminare a reclamanților față de ofițerii de poliție ce l-au încasat, în condițiile OG37/2000.
Eronat instanța de fond a procedat la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a și a, fără a motiva în vreun fel această soluție, așa cum în mod greșit la declinarea către Judecătoria Pașcania competenței de soluționare a capătului de acțiune privind efectuarea operațiunilor corespunzătoare acordării acestui spor în carnetele lor de muncă, astfel că solicită admiterea recursului promovat și pe fond admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată.
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare consideră că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind operantă excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere faptul că recurenții se află în raporturi de serviciu cu I, șeful acestei instituții având calitatea de ordonator terțiar de credite, conform anexei 8 la nr. S/263/8.08.2007.
Și intimata prin întâmpinare solicită respingerea recursului, corect instanța de fond reținând excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, având în vedere că nu se află în raporturi juridice cu reclamanții, iar în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile în domeniul salarizării funcționarilor publici, devin operante prin Legea 500/2002 privind finanțele publice.
Intimatul B prin întâmpinare consideră de asemenea recursul formulat în cauză ca fiind nefondat, salarizarea acestora, cu angajați ai I fiind reglementată de prevederile OG38/2003 iar nu de OUG43/2002 privind, iar potrivit deciziei Curții Constituționale 818/2008, 821/2008, instanțele judecătorești nu au competența de a înlocui normele aplicabile unor categorii de salariați și altor categorii, pe motiv de discriminare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților, constată recursul promovat de reclamanți, ca nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în esență, cererea reclamanților implică în fapt ca instanța de fond să procedeze la extinderea drepturilor salariale prevăzute în favoarea unei categorii de salariați (polițiști detașați la DNA) și altei categorii (lucrătorilor din poliția judiciară), deși cele două categorii dispun de reglementările salariale distincte, (sus evocate) pe considerentul existenței unei pretinse similarități între activitatea desfășurată de cele două categorii de salariați.
Numai că, prin decizia Curții Constituționale nr. 818-821/2008, s-a prevăzut expres că dispozițiile art. 1, art. 2 al.(3) și art. 27 al.(1) din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ce se constituie ca temei al acțiunii reclamanților, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii șisă le înlocuiascăcu norme create pe cale judiciară sau cuprevederi cupărinse în alte acte normative",situație ce se urmărește și în speță, astfel cum s-a menționat anterior.
Așa fiind, curtea constată că petitul acțiunii excede competențelor instanței judecătorești, și ca atare va proceda la respingerea pe acest considerent a acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții, și I aspect ce face inutilă abordarea celorlalte chestiuni -procedurale sau de fond -, invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge re introdus de și împotriva sentinței nr. 860/CA/2.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
