Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 305/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 305/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții, G, Cebere, și, împotriva sentinței civile nr. 66/ din 27.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea de APEL IAȘI,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 1449/99/31.03.2008, reclamanții, G, Cebere, și i-au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.01.2004 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective a sumelor cuvenite, obligarea pârâților la plata dobânzii legale, să anuleze situația creată, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare despăgubirilor. De asemenea au solicitat să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratul Județean de Poliție I, desemnați ca organe ale poliției judiciare prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative cu avizul conform al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, însă nu au beneficiat de sporul de 30% prevăzut de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, fiind astfel discriminați. În cazuri similare, prin hotărârile nr. 185/2005 și nr. 219/2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constat existența unei discriminări directe în sensul art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 în ceea ce privește aceste sporuri de 30%-40% acordate numai anumitor categorii de magistrați și polițiști. S-a arătat de către reclamanți că au aceleași atribuții ca și colegii detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție, fiind deci îndreptățiți la plata acelorași drepturi salariale, cu atât mai mult cu cât rațiunea asigurării incoruptibilității care a stat la baza acordării acestui spor trebuie să existe și în rândul poliției judiciare.
Cu privire la respectarea termenului de prescripție de 3 ani pentru introducerea acțiunii, reclamanții au susținut că cererea lor este întemeiată pe principiul nediscriminării, termenul curgând de la data la care au intrat în posesia hotărârii nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
La termenul de judecată din 20.05.2008 reclamanții, cu acordul pârâților, și-au modificat acțiunea arătând că se judecă doar cu judecată pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și că solicită în plus față de petitul inițial obligarea pârâților și la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12B calculate de la dat de 05.05.2003 până la data introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație calculate de la data când trebuia acordat, lunar, și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
Instanța a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a dispus scoaterea acestuia din cauză.
Prin sentința civilă nr. 66//27.01.2009, Tribunalul Iașia respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată reclamanții, G, Cebere, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, Tribunalul Iașia admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2005, excepție invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție I, și a respins acțiunea formulată de reclamanții menționați mai sus în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește drepturile solicitate aferente perioadei 01.09.2002 - 31.03.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Instanța a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, Cebere, și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.04.2005- 31.03.2006 și în ceea ce privește valoarea neimpozabilă a normei de hrană 12B pentru perioada 01.04.2005- 31.03.2008, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, reținând că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau drepturi suplimentare aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie atribuția exclusivă a angajatorului.
Cu privire la prescripția extinctivă s-a reținut că, în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază lunar, reclamanții puteau formula acțiune doar pentru drepturile în legătură cu care pretind că li se cuvin pentru ultimii 3 ani, anterior promovării acțiunii, până la datele menționate distinct în acțiune, astfel cum dispune art. 3 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 166 alin. 1 din Codul muncii. Astfel, față de data introducerii acțiunii - 31.03.2008, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2005. Susținerile reclamanților cum că, dată fiind invocarea discriminării, termenul de prescripție de 3 ani curge de la data la care au luat cunoștință de o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a statuat în altă speță că a existat discriminare între categorii de salariați nu poate fi primită de instanță, necircumscriindu-se în sfera împrejurărilor care întrerup/suspendă cursul prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții sunt/au fost ofițeri din cadrul poliției judiciare - Inspectoratul Județean de Poliție
Referitor la sporul de 30% din salariul de bază lunar, instanța a considerat că normele incidente nu pot fi considerate discriminatorii, datorită criteriilor obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați celelalte categorii de polițiști care beneficiază de acest drept aflându-se în situații diferite, situații care prin natura lor justifică o protecție specială, suplimentară.
S-a mai reținut că în lipsa unei prevederi legale în ceea ce îi privește pe reclamanți, ca organe ale poliției judiciare, care să îi îndreptățească să primească sporul de 30%, față de deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/2008, care au putere obligatorie, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.04.2005 - 31.03.2006 este neîntemeiată, instanța neputând legifera în locul Parlamentului și stabili că reclamanții au dreptul de a primi pentru trecut acest spor, ca efect al unei discriminări în ceea ce îi privește.
Cu referire la capătul de cerere prin care se solicită norma de hrană 12B, s-a reținut că reclamanții nu se încadrează în vreuna din categoriile de personal îndreptățite la această normă de hrană, potrivit anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, negăsindu-se în niciuna dintre următoarele situații strict prevăzute în acest act normativ și nici nu lucrează în ture, așa cum cere ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 440/2003.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții, G, Cebere, și.
În motivarea recursului aceștia au arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și cea a prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei recurenții reclamanți au susținut, reiterând motivele prezentate în primă instanță, că acțiunea trebuia admisă.
Prin întâmpinare, pârâții intimați și Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române au solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța de recurs reține că reclamanții sunt/au fost ofițeri în cadrul poliției judiciare a Inspectoratului Județean de Poliție
O eventuală ecunoaștere pe cale judiciară a drepturilor solicitate de reclamanți creează obligația de plată a acestora doar în sarcina pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului cu care reclamanții se află în raporturi de serviciu, nu și a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative care nu se află în astfel de raporturi cu reclamanții.
Prin urmare, Curtea consideră că nici Inspectoratul General al Poliției Române și nici Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că în art. 27 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 se prevede că data de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă este cea la care se săvârșește fapta de discriminare ori cea la care persoana interesată ia cunoștință de săvârșirea ei.
În prezenta cauză, termenele de prescripție extinctivă de trei ani au început să curgă, succesiv, de la data de la care ar fi trebuit, potrivit opiniei reclamanților, să se facă plata drepturilor salariale pe care le-au solicitat prin acțiune judiciară, nu de la data la care a fost redactată hotărârea nr. 219/01.08.2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și nici de la data comunicării hotărârii respective. Această concluzie se impune deoarece legiuitorul stabilește că termenul de prescripție curge de la data la care se săvârșește fapta de discriminare ori cea la data la care persoana interesată ia cunoștință de săvârșirea ei, nu de la data în care persoana interesată ia cunoștință că fapta respectivă ar putea fi considerată discriminare, așa cum au susținut recurenții.
Având în vedere și faptul că nu există probe din care să rezulte că a intervenit vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului termenului de prescripție extinctivă Curtea consideră că prima instanță a soluționat temeinic și legal excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs reține că, potrivit art. 28 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în vigoare până la data de 29.03.2006 când a fost abrogat expres prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, ofițerii și agenții detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor de 30% pentru activitatea specializată în combaterea infracțiunilor de corupție.
La acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea infracțiunilor de corupție.
În speță, este vorba de două categorii de polițiști din care doar categoriei polițiștilor detașați la Direcția Națională Anticorupție îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
Împrejurarea că specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au ofițerii și agenții de poliție judiciară presupune aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca și în cazul ofițerilor de poliție judiciară ce își desfășoară activitatea în Direcția Națională Anticorupție nu constituie un element suficient pentru a se reține că reclamanții s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Pentru a se putea reține necesitatea unei salarizări unitare se impune ca cele două categorii profesionale să facă parte din cadrul aceleiași structuri interne administrative a unui organ de stat, ceea ce nu este cazul în prezenta speță deoarece cele două categorii de ofițeri au competențe diferite și își desfășoară activitatea în structuri diferite.
Prin urmare, diferența de salarizare între cele două categorii de personal este dată, pe de o parte, de structurarea personalului în funcție de necesitățile realizării competențelor structurii administrative interne din care fac parte. Or, în acest domeniu, al realizării competenței și al salarizării, statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale, stabilește atât sfera de competență a organelor administrației publice și a organelor judiciare, cât și remunerarea activității desfășurate la nivelul fiecărei structuri din cadrul administrației publice ori judiciare, un rol esențial avându-l însă și locul pe care se află structura respectivă în ierarhia internă a organelor administrației de stat.
Pe de altă parte, diferențierea de salarizare este dată nu numai de apartenența celor două categorii de polițiști la structuri diferite, ci și de diferența dintre atribuțiile specifice în cazurile anchetate.
În ceea ce privește norma de hrană 12B, Curtea constată că prima instanță a reținut corect că reclamanții nu se încadrează în categoriile de persoane îndreptățite la această normă, prevăzută în anexa 1 Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și nici nu lucrează în ture, așa cum este stabilit prin ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 440/2003.
Este adevărat că în anexa 1 Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 se prevede că norma de hrană 12B, reprezentând suplimentul de hrană pentru eforturi deosebite sau pentru situații speciale, se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, însă tot atât de adevărat este și faptul că actul normativ mai susmenționat conține o enumerare limitativă a categoriilor de persoane care au dreptul la suplimentul respectiv, reclamanții neîncadrându-se în nici una dintre acestea.
Având în vedere, deci, că diferența de salarizare a celor două categorii de polițiști nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu, având în vedere și deciziile nr. 818-821/2008 prin care Curtea Constituțională a arătat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ținând seama și de faptul că solicitarea reclamanților de a li se acorda suplimentul de hrană pentru eforturi deosebite sau pentru situații speciale nu are temei legal, Curtea, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de reclamanții, G, Cebere, și, împotriva sentinței civile nr. 66/ din 27.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.05.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
