Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3128/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3128/2009
Ședința publică de la 03 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții I, împotriva sentinței civile nr. 2066 din 17.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI L prin PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data de 27 noiembrie 2009 reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Curtea, constată că recurenții reclamanți au primit citațiile pentru termenul de azi la data de 21 august 2009, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar. Prin urmare, apreciază că aceștia au avut suficient timp la dispoziție pentru angajarea unui apărător, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2066 din 17.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții I, -, și în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei prin Primar. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, otrivit p. art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Indicarea oricărui procent sau statuarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească ar reprezenta, în această situație, o adăugare la lege, fără fundament legal.
Indicarea procentului este un atribut exclusiv al legiuitorului iar puterea judecătorească nu este îndreptățită să adauge normei legale noi reglementări.
De asemenea, aplicarea, prin analogie, a unei alte norme legale nu se poate realiza în prezenta cauză.
Faptul că anumite sporuri sunt acordate funcționarilor publici într-un procent de 25 %, nu permite aplicarea prin analogie a acestui procent și în privința celor două sporuri ce se discută litigiul pendinte.
Norma legală incidentă este clară în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, iar atât legea, cât și Curtea le recunoaște reclamanților acest drept. Norma legală nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 al. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului treptei de salarizare, suntem în prezența unuidrept virtual,ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții I, -, și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și să se dispună obligarea pârâtei Primăria L, jud. M la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte, pentru perioada în care sunt îndreptățiți, conform legii, respectiv, 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii prin care va fi soluționată acțiunea, a sumelor cu titlu de drepturi salariale cuvenite reprezentând:
- suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; drepturi prevăzute de art. 31, alin( 1 ), lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată;
- să fie obligate pârâtele la plata diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele inflației, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea recursului reclamanții arată că, in fapt, în calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei L, au formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtelor-intimate, prin care au solicitat, obligarea acestora să le calculeze și să le plătească, începând cu data 01.01.2004 și până la pronunțarea sentinței, a drepturilor reprezentând: suplimentul postului (în procent de 25% din salariul de bază) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (în procent de 25% din salariul de bază), și obligarea pârâtelor la plata acestor sume, actualizate cu indicele inflației,de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Revine și reiterează în motivarea recursului motivația făcută în fața instanței de fond - în cvasitotalitatea sa, ca și a probelor-înscrisuri depuse spre a fi considerate de instanța de recurs în soluționarea cauzei.
In considerente, instanța de fond reține că "acțiunea nu este întemeiată". Pentru a motiva această reținere instanța se îndepărtează de prevederile legale, fundamental și primordial aplicabile referitor la obiectul acțiunii formulate și motivate în drept.
Textul legal invocat și înserat în conținutul și petitul acțiunii este art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată în Of. nr. 365/29.05.2007, unde s-a dat textelor o nouă numerotare, textual "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a )salariul de bază;
b )sporul de vechime în muncă;
c)suplimentul postului;(în cauză)
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare(în cauză)."
Este evidentă greșeala instanței care se îndepărtează și chiar ignoră acest text legal cu caracter imperativ, prin care se consfințesc drepturi care nu pot face obiectul unei tranzacții, sau renunțări. Calificarea acestor drepturi fundamentale, expres și imperativ prevăzute de textul legal de mai sus ca "drepturi presupuse", și constituirea lor ca temei de pronunțare a hotărârii, este de natură să denatureze prin ignorare în mod covârșitor calificarea legală în drept. Mai mult consideră recurenții că sunt în prezența unei denegări de drept, împotriva prevederilor art. 3 din Codul civil, conform principiului - nimănui nu-i poate fi refuzată judecata pe motiv că legea nu prevede. În același sens invocă prevederile art. 4 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor - textual -
,(1) Judecătorii și procurorii sunt obligați ca prin Întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor În fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora,".
Dacă așa ar fi cum a stabilit și calificat instanța prin considerentele hotărârii ar rezulta că suntem În prezența unei prevederi legale(art. 31) care nu are rațiune, fiind golită de conținut, iar principiul aplicării legii ar fi opțional, principiul legalității fiind astfel anulat.
(2) judecătorul nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă"
Ca urmare, pentru un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum ius, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, existența lui perpetuându-se pe durata "suspendării", acesta nu a fost înlăturat, devenind operațional la expirarea perioadei de suspendare, pentru toată perioada începând cu data consfințirii prin Legea nr. 188/1999, până la achitarea lui efectivă.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării Legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a beneficia efectiv de acestea dacă sunt prevăzute de lege (în acest sens se pronunță Deciziile ICCJ - Secțiile reunite -nr.XXIlI/12.12.2005; 111/16.01.2006; XII/05.02.2007; LXXVII/05.11.2007). Ori conform art. 329, alin(3) din proc.civ. dezlegare problemelor de drept soluționate prin recursul În interesul legii, este obligatorie pentru instanțe. Chestiunea de drept pusă În discuție este identică referindu-se la neacordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege, care nu au fost anulate, ci doar a căror aplicare a fost suspendată temporar prin acte normative succesive pe perioada a mai multor ani, acte a căror aplicabilitate succesivă a încetat la data de 1 ianuarie 2007, dar acordarea acestor drepturi nu a fost acordată nici până în prezent.
Cu privire la reținerea instanței că "procentul de 25%. nu are temei legal", consideră recurenții că această reținere nu poate în sine să ducă la nerecunoașterea și implicit anularea unui drept, imperativ prevăzut le lene. Este evident că sunt în prezența neacordării unor drepturi fundamentale, prevăzute și ocrotite de Constituție, legea organică Codul muncii ca și Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Nu este imputabil funcționarilor publici că în administrarea aplicării acestor prevederi legale nu s-a stabilit un procent în mod expres. In această situație intervine rolul activ al instanței, în sensul materializării acestor dispoziții legale pentru a se crea posibilitatea aplicării lor. Procentul solicitat de 25% solicitat se întemeiază pe aplicarea unor dispoziții legale similare(spor pentru auditori - 25%; spor de confidentialitate-25%; spor pentru activitatea de exercitare a controlului financiar preventiv-25%). În acest cuantum a fost solicitat sporul de 25% în realizarea procedurii prealabile, care nu a fost contestat sub aspectul cuantumului de pârâtele-intimate. În această situație în lipsa unei prevederi exprese a cuantumului de 25%, dar necontestată de părțile în proces la judecata de fond, instanțe poate dispune admiterea acestuia, altfel sentința prin care s-ar admite dreptul, dealtfel prevăzut de lege ar perpetua starea de ineficiență a punerii în aplicare a acesteia. In acest sens am înțeles faptul că în mod irevocabil acesta a fost stabilit de instanțele care au admis acest procent (depuse la dosarul instanței de fond) dând astfel conținut și aplicabilitate practică textelor legale În speță.
Cu privire la acordarea drepturilor solicitate începând cu data de 01.01.2004, această cerere nu poate fi respinsă sub motivul prescripției, deoarece suspendarea a fost nelegală iar în perioada 01.01. 2004 - 31,12.2006 prescripția nu operează.
În drept invocă prevederile art. art. 304, pct. 9 din proc. civ. dispozițiile art. 31, alin (1), lit. c) și d) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, art. 38 și 39 din Codul muncii;
Asupra recursului declarat, Curtea va reține următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în perioada specificată în acțiune, iar drepturile salariale acordate nu au cuprins și suplimentele solicitate prin obiectul cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anula care stabileau salariile acestora.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamanți, Curtea constată că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
De altfel, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 20/12.09.2009, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea va aprecia că recursul formulat de reclamanți este nefondat și în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la art.312 pr.civ.îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții I, -, și împotriva sentinței civile nr. 2066 din 17.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
--- - - - -
Red./Dact.
8 ex/08.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
