Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 323/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.323/ Dosar nr-
Ședința publică din 6 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.3235/C/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 mai 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3235/C/08.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, invocată de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B prin întâmpinare; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, " - filiala B în numele și pentru membrii Sindicatului Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară, cu sediul în B,- în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B cu sediul în B,- A; a fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat prime egale cu salariul de bază al fiecărui reclamant din luna anterioară plecării în concediu, sume ce urmează să fie actualizate în raport de rata inflației la data efectuării plății si suma de 39,3 lei pentru fiecare membru cu titlu de cheltuieli de judecata; s-a luat act că reclamanta a renunțat la soluționarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Național Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cu sediul în B, sector 2,-
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea promovată de reclamanta Filiala B în numele și pentru membrii Sindicatului Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară, s-a solicitat ca prin sentința care se va pronunța, să se dispună obligarea instituției la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pe anii 2003 - 2005, conform situației anexate la acțiune și precizării acțiune.
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente anului 2003, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că excepția este neîntemeiată, respingând-o, având în vedere următoarele considerente:
Prima de concediu a funcționarilor publici are originea în art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia " funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
, în anii care au urmat, aplicarea acestui articol de lege a fost suspendat prin OUG nr. 33/2001 și prin legile bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Până la această dată - 31.12.2006- fiind suspendat prin lege dreptul la primă de vacanță, implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune al reclamanților pentru valorificarea lui, pentru prima de vacanta aferenta anului 2003 dreptul la acțiune începând să curgă de la data de 01.01.2004.
Acțiunea fiind înregistrată la data de 06.11.2006, rezultă că ea este în termen și pentru anul 2003, având în vedere că pe durata suspendării prescripția nu curge, astfel că prima instanță a respins excepția prescripției partiale a dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
În fond, tribunalul a reținut că, dispozițiile legale privind suspendarea aplicării prevederilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 referitoare la acordarea primei de vacanță, nu conține nici o referire cu privire la desființarea dreptului respectiv, ci numai cu privire la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, ceea ce înseamnă că acest drept există.
Examinând dispozițiile de suspendare se constată că acestea contravin art. 41 și art. 53 din Constituția României, deoarece prima de vacanță reprezintă un drept de remunerare muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării drepturilor în cauză contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, conform cărora " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate.
Având în vedere că normele de suspendare nu mai sunt în vigoare la data sesizării, nu mai este posibilă sesizarea Curții Constituționale, astfel că, controlul legalității lor, revine instanței care concluzionează în sensul celor de mai sus.
În consecință, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță, astfel cum au fost solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește actualizarea sumelor reprezentând primele de vacanță, prima instanță a constatat că neachitarea lor în termenul legal, s-a cauzat celor îndreptățiți un prejudiciu, ca urmare a lipsei de folosință a banilor respectivi, prejudiciu care trebuie reparat potrivit art. 1082 și 1084 Cod civil.
Față de aceste considerente, apreciind ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea acordării primelor de vacanță pe anii 2003- 2005, în baza art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/1999 republicată, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile bănești reprezentând primele de vacanță pe anii 2003- 2005, conform celor arătate în dispozitivul sentinței.
Văzând cererea de renunțare a reclamantei de soluționare a acțiunii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Național Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aflată la fila 53 din dosarul nr- al Tribunalului Brașov, în temeiul dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă., prima instanță a luat act de acest fapt.
În baza prevederilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta aflată în culpă procesuală și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, iar reclamantul nu și-a dovedit acțiunea.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
În mod corect a reținut prima instanță că dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris pentru situațiile în care reclamanții și-au efectuat concediul anterior lunii octombrie 2003, deoarece suspendarea dreptului prin legile bugetului de stat nu a echivalat cu înlăturarea dreptului, cu atât mai mult cu cât, prin OUG nr.146/2007, dreptul la prima de concediu a fost recunoscut începând cu anul 2001.
Pe fondul cauzei se constată că:
Prin art.35 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat." Rezultă că, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Aceste dispoziții legale au fost suspendate in mod succesiv, până la data de 31.12.2005, prin art.3 alin.1 din G nr.33/2001, și ulterior, prin legile bugetului de stat. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcare dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece, dreptul la prima de vacanță nu a fost înlăturat, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 41și 53 din Constituția Românei. De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin. 1 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamantă, iar, acest drept, atâta timp câta fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare, sau a lipsei fondurilor bănești necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantei.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului B împotriva sentinței civile nr.3235/C/08.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 13.05.2008 /dact.VP 23.05.2008/2 ex
Judcători fond:;
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Marcela Comșa, Georgeta
