Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 331/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 331
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3250 din 06.12.2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, reclamanții intimați, G, -, și intervenienții intimați în nume propriu și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar a fost depusă prin serviciul arhivă al instanței de către reclamantele intimate, - și întâmpinare.
Instanța constatând recursul în stare de judecată rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 7.09.2007, reclamanții, G, -, în contradictoriu cu pârâta au solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2001,2002 și 2003, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că sunt funcționari publici la.P S și că, potrivit art. 33 al.2 din Legea nr. 188/1999 ( devenit art. 34 după republicare), funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Ulterior acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 3 al.1 din OUG nr.33/2001 până la 01.01.2002; art.12 al.4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al.3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art.9 al.7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004 și art.8 al.7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005.
Au mai arătat reclamanții că sunt îndreptățiți la primele de vacanță pentru anii 2001-2006, motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual și-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acțiuni, neexistând nici un act normativ care să abroge disp.art. 34 al.2 din Legea nr. 188/1999, republicată. A mai invocat și disp.art. 53 alin.1 și 41 alin.2 din Constituție privind dreptul la muncă și protecție socială și disp.art. 38 din Legea nr.53/2003.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către și, iar prin încheierea de ședință din 18.10.2007 s-a admis în principiu cererea de intervenție.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Soluționând cauza în fond, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.3250 din 6 decembrie 2007 respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele cuvenite cu titlu de concediu pentru anii 2001,2002 și 2003; a admis acțiunea formulată de reclamanți, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și și obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenientelor în interes propriu primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001, 2002 și 2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 ( în prezent art.34 al.2 din actuala lege) funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și că suspendarea succesivă a acordării primei anuale prin diferite acte normative nu au dus la stingerea dreptului, dispoziția prevăzută de art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și neabrogată.
În ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâta S, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei nu este prescrisă.Ca urmare această excepție care ar putea avea în vedere primele de concediu pentru anii 2001, 2002 și 2003 fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice S, pe care o consideră nelegală și netemeinică prin aceea că instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății, respingând totodată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001, 2002 și 2003 și arătând că prin diferite acte normative - legi, acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv.
Recursul se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr. Civilă și este nefondat.
Dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată), prin care funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001 - 2006, care evident a avut un caracter temporar, atâta vreme cât suspendarea fost anuală, nu duce la stingerea dreptului.
Pe de altă parte, curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, întrucât cum acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv, pe perioada 2001-2006, dreptul la acțiune născându-se la data de 31.12.2006 și cum acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 07.09.2007, motivul de recurs privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003, apare ca fiind nefondat.
Totodată, motivele invocate în declarația de recurs potrivit cărora pârâta a respectat dispozițiile legale în vigoare, iar bugetul asigurărilor sociale de unde se finanțează pârâta este deficitar, nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță.
În acest context, sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică care să ducă la casarea sentinței recurate, curtea în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 3042și art. 3123(1) cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3250 din 06.12.2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
2 ex./5.03.2008
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Ududec Elena, Grapini Carmen
