Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 334/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 334
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O împotriva sentinței nr.731 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal iar intimatul reclamant a depus întâmpinare în termenul legal.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O, depune dovada achitării taxei de timbru.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către reprezentantul recurentei care arată că nu solicită termen pentru observare.
Constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, se apreciază cauza în stare de soluționare fiind acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând onorariu avocat pe care o depune.
Arată că în cauză nu sunt întrunite nici elementele răspunderii civile conform art.84 lit.a din 188/99 și nici elementele răspunderii patrimoniale conform prevederilor art.270 din codul muncii, nu s-a făcut dovada vinovăției contestatorului. Prin semnarea deciziei întocmită și documentată de personalul de execuție cu atribuțiuni în materie, respectiv, compartimentul de resurse umane, nu rezultă săvârșirea faptei ilicite și nu înseamnă că se face vinovat de plata drepturilor bănești la care a fost obligată DSVSA O în baza unei hotărâri judecătorești
Mai susține că, decizia de imputare nr.86/2009, este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde elementele prevăzute de art.267 și 268 alin.2 din codul muncii.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O, având cuvântul asupra excepției de nulitate invocată de reclamantul intimat prin apărătorul ales, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr. 731 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 86/3l.03.2009.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin decizia nr. 86/3l.03.2009 emisă de Directorul Direcției Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor s-a decis imputarea sumei de 27.080 lei - reclamantului - director executiv adjunct, reprezentând drepturile bănești acordate de instituție numitei conform sentinței nr. 4l6/2008 pronunțată de Tribunalul Olt rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia nr. 2043/2008 a Curții de Apel Craiova.
La baza acestei decizii de impunere s-a avut în vedere raportul nr. 2836/3.03.2009, referatul nr. 2909/4.03.2009 - ambele înscrisuri fiind întocmite de auditorul superior în cadrul corpului de audit intern -, adresa nr. 4l09/3l.03.2009 emisă de Directorul executiv al DSVSA O - prevederile legii 188/l999, nr. 82/1991, și nr. 1753/2004.
Din analiza documentației care a stat la baza emiterii deciziei de impunere a rezultat faptul că suma de 27.080 lei s-a imputat reclamantului ca urmare a faptului că prin sentința nr. 4l6/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Olt rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2043/l4.l0.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul 929/l04/2008, s- dispus anularea deciziei nr. 40/l7.03.2008 - decizie prin care acesta în calitate de director executiv adjunct a dispus încetarea contractului de muncă a numitei ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare - și reintegrarea angajatei cu obligarea intimatei la plata drepturilor bănești începând cu data de l7.03.2008 până la reîncadrarea efectivă.
Art.75 din.188/1999/R identifică patru forme de răspundere aplicabile funcționarilor, respectiv răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, toate aceste forme fiind atrase de încălcarea cu vinovăția a îndatoririlor de serviciu. Scopul răspunderii acestora îl reprezintă reprimarea greșelilor comise de funcționarii publici, absența elementului subiectiv al vinovăției determinând imposibilitatea intervenției lor.
Cea de-a treia formă de răspundere pe care o reglementează legea cadru o reprezintă răspunderea civilă.
Conform art. 84 din legea 188/99/R - răspunderea civilă a funcționarului public se angajează printre alte două cazuri prevăzute la lit. b și și pentru motivul prevăzut la lit. a, respectiv pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public, acest ultim caz fiind aplicabil speței de față.
Intervenția acestei forme de răspundere este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a- să fie vorba de o faptă personală a funcționarului public;
b- fapta funcționarului public să fi fost săvârșită în legătură cu munca sa;
c- fapta personală și ilicită a funcționarului public să fi produs un prejudiciu autorității sau instituției publice;
d- existența unei legături de cauzalitate între fapta personală ilicită a funcționarului public și prejudiciu;
e- existența vinovăției funcționarului public;
În ceea ce privește primele patru condiții, s-a constatat că în speța de față acestea sunt îndeplinite, din înscrisurile depuse la dosar rezultând faptul că decizia de impunere a fost emisă ca urmare a constatării unei fapte personale a reclamantului, respectiv emiterea deciziei nr. 40/l7.03.2008 privind încetarea raporturilor de muncă pentru pensionare la limită de vârstă a numitei; fapta reclamantului fiind săvârșită în legătură cu atribuțiile de muncă care-i revin, dat fiind faptul că la acea dată îndeplinea atribuțiile directorului executiv ca urmare a lipsei acestuia din unitate, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al DSVSA O-art. 1 pct.7 aprobat prin HG l30/2006 cu modificările și completările ulterioare; fiind îndeplinită totodată și condiția prevăzută la lit. privind existența prejudiciului adus instituției publice, care este în cuantum de 27.080 lei conform plăților efectuate de instituție cu Ordinele de plată l889, l890,l89l și l892 din l8.l2.2008, față de ca urmare anulării deciziei 40/l7.03.2008 emisă de reclamant; existând totodată și legătura de cauzalitate între fapta personală ilicită a funcționarului public și prejudiciu.
Răspunderea civilă a funcționarului public este ca și răspunderea patrimonială reglementată de codul muncii -art. 270 pct. 1 pentru salariat, o formă de răspundere subiectivă, ceea ce înseamnă că pentru angajarea ei trebuie constatată cu necesitate pe lângă îndeplinirea condițiilor mai susmenționate și existența vinovăției autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, ceea ce înseamnă că pentru angajarea ei trebuie constatată culpa funcționarului public, absența elementului subiectiv determinând imposibilitatea intervenției răspunderii.
În speța de față, tribunalul a apreciat că nu se poate reține reaua credință -intenția directă a funcționarului public în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiunilor de serviciu, având în vedere că la baza emiterii deciziei nr. 40/l7.03.2008 a stat documentația întocmită de Compartimentul de Resurse Umane -Salarizare din cadrul instituției-respectiv cererea nr.2485/l7.03.2008 (fila 32) formulată de - salariat în cadrul acestui compartiment, prin care a adus la cunoștința directorului DSVSA O persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile de pensionare, adresa nr. 221/10.01.2008 formulată de același angajat privind informarea directorului executiv adjunct despre persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare printre care figurează și precum și cererea formulată de numita la data de 30.11.2005 prin care solicită întocmirea dosarului de pensionare pentru limită de vârstă.
În aceste condiții s-a constata că nu poate fi reținută vinovăția reclamantului prin simplul fapt că a semnat acea decizie, în baza documentației întocmită de personalul de specialitate, având în vedere că obligația întocmirii dosarului de pensionare așa cum în mod temeinic s-a reținut și în considerentele sentinței nr. 4l6/l3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Olt revine potrivit dispozițiilor art. l5 pct. 7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al DSVSA O, angajaților care lucrează în cadrul Compartimentului de Resurse Umane - personal de execuție cu atribuțiuni în acest sens ci nu personalul care ocupă funcții de conducere care avea obligația semnării deciziei potrivit fișei postului și regulamentului intern.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
În motivare, recurenta a învederat că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu există reaua - credință a reclamantului intimat. Aceasta rezultă din Raportul nr. 2836/03.03.2009 și din Referatul nr. 2909/04.03.2009.
A precizat recurenta că Legea nr.188/1999 reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă și se completează cu dispozițiile Codului Muncii.
La data de 04.02.2010, intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. A arătata că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile patrimoniale prevăzute de Legea nr.188/99 și Codul Muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspectele conform art.3041, reține următoarele:
Criticile recurentei referitoare la săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii de către reclamant cu rea credință nu sunt fondate.
Reclamantul având calitatea de funcționar public întrucât la data emiterii Deciziei de imputare îndeplinea funcția publică de conducere de director executiv adjunct al DSAVSA O îi sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr.188/99 privind statutul funcționarilor publici.
Conform art.84 din legea nr.188/99, ce reglementează raporturile patrimoniale a funcționarilor publici statuează că acesta răspunde patrimonial pentru toate pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice.
În mod corect a interpretat și aplicat instanța de fond aceste dispoziții legale, apreciind că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la fapta personală a funcționarului public, în legătură cu atribuțiile de serviciu, caracterul ilicit, legătura de cauzalitate a prejudiciului și să fie săvârșită cu vinovăție.
În cauză nu a fost dovedită cu certitudine reaua credință a reclamantului intimat, acesta semnând Decizia nr.40/2004 de pensionare a numitei în temeiul documentației întocmite de către compartimentul Resurse Umane - Salarizare și a cererii depusă la data de 30.11.2005.
De altfel, prin sentința nr.416/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Olt nu s-a reținut vinovăția Directorului executiv adjunct personal, motivarea întemeindu-se pe o eroare de interpretare a dispozițiilor art.98 lit.d alin.4 din legea 188/99 de către Compartimentul Resurse Umane.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, nefiind identificate alte motive de recurs de ordine publică, în temeiul art.312 alin.1 civilă va fi respins recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274, va obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei către intimatului reclamant reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.30/08.02.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O împotriva sentinței nr.731 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă la plata către intimatului reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
SI 2 ex/09.03.2010
Jud fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
