Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 34/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CONTENCIOS-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR N 1512/59/23.10.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR 34
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B- Biroul Teritorial Timiș împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Centrul Național de Administrare a bazelor de date privind evidența persoanelor, Consiliul Județean T și garantul Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă d-lul - președinte al Biroului Teritorial din cadrul T în reprezentarea reclamantului, consilier juridic în reprezentarea garantului, lipsă fiind pârâții pârâtul Consiliul Județean T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune la dosar adeverințe cu privire la raportul de serviciu al membri de sindicat:, și, pe anul 2004.
Nemaifiind alte cereri,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Reprezentanta garantului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită în principiu să se constate că nu are calitate procesuală pasivă în cauză,respingerea cererii de chemare în garanție,iar pe fond, în principal respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile,respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 23.10.2007,reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B - Biroul Teritorial Timiș în numele și pentru membri de sindicat:, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Centrul Național de Administrare a bazelor de date privind evidența persoanelor, Consiliul Județean T și garantul Ministerul Economiei și Finanțelor B, a solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului T în solidar,la plata către fiecare membru de sindicat, a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004,2005 și 2006,egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu,impozitate separat și actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă și obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului T,în solidar,la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu des por de fidelitate de până la 20% din salariu de bază, pe perioada 01.01.2005-31.12.2005,actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat, pe fiecare lună,până la plata efectivă.
În motivare se arată că,Ordonanța de Guvern nr.38/30.01.2003 republicată,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,aprobată prin Legea 353/2003cumodificările și completările ulterioare,prevede, în cuprinsul art. 37 alin 2 că"La plecarea în concediu de odihnă,polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu de odihnă se plătesc cumulat,cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat,prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată".
De asemenea,Ordonanța de Guvern nr. 38/30.01.2003 republicată,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003,cu modificările și completările ulterioare,prevede,în cuprinsul art.6:"Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne".
ÎN aplicarea acestor dispoziții,a fost emis ordinul I nr. 132 din 09.02.2004.Pentru sporul de fidelitatea în anul 2005,art.5.1 din acest ordin,prevede că"polițiștii pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual,beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel:
Pentru o vechime de 1 an,până la 2 ani,inclusiv,procentul de 4%,
Pentru o vechime de peste 2 ani și până la 5 ani,inclusiv procentul este de 8%,
Pentru o vechime de peste 5 ani și până la 10 ani,inclusiv procentul este de 10%,
Pentru o vechime de peste 10 ani și până la 15 ani,inclusiv procentul este de 13%,
Pentru o vechime de peste 15 ani și până la 20 ani,inclusiv procentul este de 16%,
Pentru o vechime de peste 20 ani procentul este de 20%.
Reclamantul a făcut referire și la aplicarea dispozițiile prevăzute de art.9 aln.7 din Legea nr.507/2003,art.8 alin 7 din Legea nr.511/2004,art.5 alin 5 din Legea nr.379/2005,precum și a prevederilor art.56 și 64 din Legea nr.24/2000.
Prin întâmpinarea,pârâtul Centrul Național de Administrare a de date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat, cu privire la capătul de cerere privind plata primelor de concediu pentru perioada 2004 - 2006,respingerea acțiuni formulată de reclamant arătând că în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2004,2005 și 2006 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata primei de concediu,iar prin art. 57 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,cu modificările și completările ulterioare,s-a stabilit că acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale invocate,exercițiul dreptului prevăzut de art.27 alin(1) din ordonanța Guvernului nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2004,2005,respectiv 2006,pârâta apreciază că nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată,întrucât acesta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare,în perioada de referință era suspendată,iar admiterea acțiunii privind acordarea acestor prime de concediu ar avea ca rezultat încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de fidelitatea se arată că potrivit prevederile art.6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,cu modificările și completările ulterioare, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Față de împrejurarea că în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.-6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003,cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții nu puteau și nu pot produce efecte juridice în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, astfel pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată
Pârâtul Centrul Național de Administrare a de date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,pentru ca, în cazul în care se admite cererea formulată de reclamant, acest chemat în garanție să fie obligat prin aceeași hotărâre, să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele la plata cărora va fi obligat Centrul Național de Administrare a de date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative
Și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Baf ormulat.și acesta cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor,pentru ca, în cazul în care se admite cererea formulată de reclamant, acest chemat în garanție să fie obligat prin aceeași hotărâre, să vireze Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sumele solicitate.
Cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar de către pârâtul Centrul Național de Administrare a de date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că potrivit art. 78 alin 1 din Legea nr.360/2002 privind statutul funcționarilor publici, competența de soluționare a cererii revine instanței de contencios administrativ, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care în art. 7 alin.1 prevede în mod expres obligativitatea efectuării procedurii prealabile, iar neîndeplinirea sa atrage inadmisibilitatea acțiunii la instanța de contencios administrativ.
Pârâtul Consiliul Județean Tai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că reclamanții nu au formulat nici o pretenție concretă față de acesta.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor,prin întâmpinare a solicitat,cu privire la cererea de chemare în garanție, în principal, pe cale de excepție,constatarea lipsei calității procesual pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor motivat de faptul că pe de o parte între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există absolut nici o relație de serviciu sau raport de muncă,iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În subsidiar a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Centrul Național de Administrare a de date privind Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, arătând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă
Cu privire la acțiunea formulată de către reclamant a solicitat, pe cale de excepție, constatarea prematurității sau a inadmisibilității acțiunii,iar pe fondul cauzei,respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța reține că reclamanții, și - toți reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative-Biroul Teritorial Timiș - sunt angajați la Biroul Județean de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor T, din cadrul Centrului Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, având calitatea de funcționari publici.
Cu privire la acordarea primelor de concediu, instanța reține că litigiul are de obiect dreptul reclamanților - funcționari publici - la primele de concediu aferente anilor 2004-2006, în contextul în care acest drept cu caracter salarial a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative.
În opinia instanței, soluționarea acestei cereri este influențată de stabilirea efectelor unor dispoziții legale care au fost suspendate ulterior printr-un alt act normativ de aceeași forță juridică.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză instanța va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în măsura în care interpretarea din aceste decizii este incidentă în prezentul litigiu.
Având în vedere principiul egalității, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, precum și principiul nediscriminării, instanța constată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este incidentă, pentru identitate de rațiune, și în prezenta cauză.
În consecință, instanța, reiterând interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost exprimată în Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, reține că suspendarea exercițiului unui drept - cum este dreptul la prima de concediu, în prezent a cauză - nu echivalează cu "însăși înlăturarea lui".
După cum s-a arătat în continuare în motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,"prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate."
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, întrucât actele normative care au determinat suspendarea dreptului reclamanților la prima de concediu nu se referă la " eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare,- suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege."
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Deși decizia nr. 77/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 2 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 146 din 19 decembrie 2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007), "personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
a) în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006."
Având în vedere acest normativ, care confirmă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul existenței dreptului funcționarilor publici la plata primelor de concediu eferente anilor 2001-2006 - ținând seama de interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la efectele actelor normative de suspendare a unor dispoziții legale care prevedeau acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici - instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a Centrului Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor la plata primelor de concediu, motiv pentru care va obliga acești pârâți să plătească reclamanților sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.
Cu privire la acordarea sporului de fidelitatede până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, instanța reține că, potrivit art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."
De asemenea, instanța constatată că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004, în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.
Instanța reține, așadar, că sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 este un drept salarial care a cărui acordare a fost suspendată pentru anul 2005 printr-un alt act normativ.
Sub acest aspect, instanța observă că refuzul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative de a acorda acest drept este justificat de aceleași considerente care au fost invocate cu privire la refuzul plății prime de concediu.
În consecință, și în privința sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 38/2003, instanța va da eficiență interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție și expusă anterior, având în vedere principiul egalității, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, precum și principiul nediscriminării.
Instanța reamintește că în interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost exprimată în Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, suspendarea exercițiului unui drept - cum este dreptul la sporul de fidelitate - nu echivalează cu "însăși înlăturarea lui".
această interpretare obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la efectele unui act normativ suspendat, instanța apreciază că suspendarea exercițiului dreptului la sporul de fidelitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Având în vedere aceste considerente, instanța va obliga Ministerul Internelor și Reformei Administrative și la plata către reclamanți a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.
Cu privire la excepția calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean, invocată prin întâmpinarea atașată la fila 34-35 dosar, instanța reține că reclamanții sunt angajați la Biroul Județean de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor T, din cadrul Centrului Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, astfel cum rezultă din răspunsul cu nr. -/26-09-2007 emis de Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor (atașat la fila 6 dosar).
Întrucât această instituție este subordonată Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instanța reține că nu există raporturi de serviciu între reclamanți și pârâtul Consiliul Județean T, astfel încât acest pârât nu este debitor în raportul de serviciu care impune plata primelor de concediu către reclamanți.
În consecință, instanța va admite această excepție și va respinge acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului Consiliul Județean T la plata sumelor solicitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de faptul că resursele financiare ale unei instituții publice sunt strict delimitate prin lege și că o astfel de instituție nu are dreptul să facă plăți decât în condițiile în care are alocate în buget sumele necesare pentru efectuarea acelor plăți și dacă are un temei legal în acest sens. Acesta este motivul pentru care simpla obligare la plata unei sume de bani a unui ordonator de credite bugetare ar risca să devină o dispoziție insuficientă pentru asigurarea executării hotărârii judecătorești respective, în absența avizării rectificării bugetare de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
În acest sens, instanța remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal,în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j)avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum șiproiectele de acte normative, care conțin implicații financiare;
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelorblochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamant în prezenta cauză.
De aceea, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sumelor respective are rolul de a da eficiență hotărârii judecătorești prin care sunt obligați la plată alți ordonatori de credite bugetare și de a evita un refuz ulterior din partea Ministerului Economiei și Finanțelor de a aviza asigurarea mijloacele financiare necesare executării hotărârii judecătorești respective.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Potrivit art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, instanța amintește că prin mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr. 65 al hotărârii, cădreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
În același sens, în hotărârea dată în cauza Croitoriu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr. 27, că, în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți. Totodată, Curtea europeană a subliniat în hotărârea dată în cauza Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 40), căeste responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin, inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat aceste considerații și în celelalte hotărâri prin care a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, respectiv în hotărârile date în cauzele împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005 (paragraf 64-66), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 (paragraf 23-24), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2006 (paragraf 25, 27), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006 (paragraf 51), Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 37-40), și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 22 august 2007(paragraf 24, 26), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007(paragraf 31, 33), și în Cauza Abăluță împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007 (paragraf 32, 33).
Date fiind acest considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și solicitarea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sumelor datorate reclamanților de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative în vederea asigurării executării hotărârii judecătorești.
În raport cu motivarea expusă mai sus, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanți și va obliga Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor să plătească acestora sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor bănești cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.
Instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean și, în consecință, va respinge acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului Consiliul Județean T la plata sumelor solicitate.
Totodată, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, și va obliga chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele datorate de acesta reclamanților conform prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și, toți reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial Timiș în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor.
Obligă Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor să plătească reclamanților, și sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor bănești cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean
Respinge acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului Consiliul Județean T la plata sumelor solicitate.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în mun. B,-, Sector 5.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele datorate de acesta reclamanților conform prezentei hotărâri.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Se comunică:
Reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial Timiș cu sediul în B,Str.- -,nr.20 A sector 6, în numele și pentru membri de sindicat:, și,
Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B nr. 1A,sector 1
- Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor - cu sediul în B,Str.- M,nr.2,Sector 6
- CONSILIUL JUDEȚEAN T -cu sediul în T, Bv. din 2.nr.17 A jud.
Red.RP/20.03.2008
Tehnored LM/20.03.2008/ 6 expl
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
