Obligația de a face. Sentința 37/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CONTENCIOS-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR N 4824/30/27.11.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.37
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul Județul T prin Consiliul Județean T împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect obliga ție de a face.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratură note de ședință din partea reclamantului, un exemplar din acestea se comunică reprezentantei pârâților, care nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisului.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Secției Contencios administrativ a Tribunalului Timiș invocată de reclamantul Județul T prin Consiliul Județean
Reprezentanta pârâților lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de contencios administrativ,constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA ca urmare a declinării competentei de soluționare a Tribunalului Timiș în favoarea acestei instanței conform Sentinței civilă nr.821/CA/07.noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-,reclamantul Județul T, prin Consiliul Județean Tas olicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice T să aloce și respectiv să repartizeze către reclamant suma de 3.323 mii lei RON, pentru finanțarea cheltuielilor destinate asistenței sociale a persoanelor vârstnice pe anul 2007; bligarea Ministerului Economiei și Finanțelor ca în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat să includă sumele destinate finanțării cheltuielilor pentru asistența socială a persoanelor vârstnice cu titlu de subvenții acordate bugetelor județene prin legile bugetare anuale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată, (art. 18 alin. (5) combinat cu art. 20 și 21), cheltuielile curente și de capital ale căminelor pentru persoanele vârstnice se asigură din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul de stat, pe principiul împărțirii responsabilității între administrația publică centrală și cea locală și prin completarea veniturilor extrabugetare de la bugetul de stat, atunci când resursele bugetelor locale devin insuficiente. Din întregul context al Legii nr. 17/2000 rezultă că asistența socială a persoanelor vârstnice se realizează de consiliile locale [art. 7 alin. (1) și (2), art. 17, art. 28 alin. (2), art. 29 lit. a) a] care organizează și asigură funcționarea căminelor pentru persoanele vârstnice.
De asemenea, s-a subliniat că prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale [anexa nr. 2, . I, pct. 10 lit. a)] și Legea bugetului de stat pe anul 2007 (Legea nr. 486/2006, anexa nr. 3, cap. I, lit. B, pct. 10/a), cheltuielile pentru persoanele vârstnice s-au prevăzut la bugetele proprii ale județelor, ignorându-se dispozițiile legilor speciale în meniu, respectiv Legea nr. 17/2000, Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială [art. 40 alin ( 4)] și Ordonanța Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completările ulterioare (art. 504, lit. f)). Astfel se poate observa că în legile financiare se stabilesc măsuri cu caracter instituțional, respectiv modificarea implicită a legilor speciale în domeniul protecției sociale și, în principal, a Legii nr. 17/2000 prin impunerea trecerii căminelor pentru persoanele vârstnice în subordinea administrativă a consiliilor județene. Totodată, prevederile Legii nr. 486/2006 nu sunt puse în acord cu cele ale art. 6 din Legea - cadru a descentralizării nr. 195/2006 și art. 6 din Legea nr. 273/2006, potrivit cărora transferul de competențe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora, precum și cu principiile care guvernează administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale, respectiv a principiilor autonomiei, descentralizării și legalității, așa cum sunt definite de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată. Astfel resursele financiare necesare finanțării cheltuielilor destinate asistenței sociale a persoanelor vârstnice trebuiau cuprinse distinct în bugetul de stat. Din analiza categoriilor de cheltuieli care se pot finanța din sumele alocate cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor [Legea nr. 486/2006, art. 14 alin. (1) raportat la art. 13 lit. a)], însă, nu rezultă alocarea sumelor destinate finanțării căminelor pentru persoanele vârstnice. Nu rezultă nici subvențiile primite de la bugetul de stat pentru aceste categorii de cheltuieli nefiind asigurate veniturile la bugetul ( potrivit art. 5 lit. c) din Legea nr. 273/2006.
Reclamantul a arătat că pentru aceste motive, Consiliul Județean Taf ost obligat să preia Căminul pentru Pensionari T în structura organizatorică a Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului T (Hotărârea Consiliului Județean T nr. 34/2007 și să rectifice bugetul Județului T și a CT (Hotărârea Consiliului udețean T nr. 35/2007) cu sumele reprezentând inclusiv cheltuielile pentru Căminul, în cuantum de 1.623 mii lei (RON). Totodată, prin Hotărârea CJT nr. 29/2007 reclamantul a fost obligat să finanțeze din bugetul județului Căminul pentru Persoane Vârstnice cu suma de 850 mii lei (RON), iar Căminul pentru Persoane Vârstnice cu suma de 850 mii lei (RON).
Astfel, s-a arătat că rezultă explicit că bugetul județului Taf ost obligat să suporte din venituri proprii cheltuielile care privesc asistența socială a persoanelor vârstnice în sumă totală s 3.323 mii lei (RON), deși, veniturile pentru aceste categorii de cheltuieli trebuiau asigurate din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 18 alin (5) combinat jart. 20 și 21 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, publicată și art. 5 alin (1) din Legea nr. 273/2006. De asemenea în încercarea de a clarifica aceste aspecte, reclamantul a arătat că s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice care prin adresa nr. -/2007 a comunicat că finanțarea căminelor pentru persoanele vârstnice poate fi asigurată din bugetele proprii ale județelor, având în vedere că, potrivit art. 33 în Legea nr. 273/2006 s-a majorat cota ce revine județelor din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat de la 25% la 27%. O asemenea susținerea nu poate primită ținând cont de faptul că de această majorare beneficiază toate județele indiferent dacă au sau nu cămine pentru persoane vârstnice, dar mai ales având în vedere prevederile susmenționate din Legea nr. 17/2000 și Legea nr. 273/2006 conform cărora, căminele pentru persoanele vârstnice se finanțează din subvenții de la bugetul de stat, subvenții ce reprezintă o categorie de venituri la bugetele județelor ferite de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
S-a mai arătat că otrivit p. dispozițiilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor (art. 3 alin (1), lit. A, pct. 2), acesta are, în domeniul finanțelor publice, atribuții de elaborare a proiectului getului de stat și a legii bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În consecință, are competența de a analiza și susține includerea în bugetul de stat a sumelor cu titlu de subvenții destinate finanțării cheltuielilor pentru asistența socială a persoanelor vârstnice.
În drept, reclamantul invocă disp. Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 486/2006.
La data de 21.08.2007 pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, în numele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care la art.1 stabilește persoanele care se pot adresa instanței de contencios administrativ, respectiv: "Orice persoana care se consideră vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri." Pârâta arată că prin persoana vătămata în accepțiunea legii se înțelege "orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private". Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecata formulata de Consiliul Județean T, cerere prin care se precizează că: " prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale și Legea bugetului de stat pe anul 2007 (Legea nr.486/2000) cheltuielile pentru persoanele vârstnice s-au prevăzut la bugetele proprii ale județelor, ignorându-se dispozițiile legilor speciale în domeniu, respectiv Legea nr.17 12000, Legea 47/2006 și nr.OG 68/2003, pârâta a subliniat că reiese clar că reclamanta este nemulțumită de conținutul unor prevederi legale prin care căminele pentru persoanele vârstnice au fost trecute în subordinea administrativă a consiliilor județene, fapt care impune și finanțarea acestora.
Pârâta a arătat că acest fapt este reglementat prin prevederile legale pe care reclamanta le enumeră, iar promovarea unei acțiuni în contencios administrativ apare în aceste condiții ca inadmisibilă, dat fiind faptul ca nici DGFP T și nici, nu pot aloca sumele solicitate de reclamant din moment ce cheltuielile pentru persoanele vârstnice au fost incluse la bugetele proprii ale județelor. Prevederile legale care reglementează modul de funcționare a căminelor pentru persoanele vârstnice nu pot fi asimilate actelor administrative prevăzute la art.1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea, s-a arătat că, cu referire expresă la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul solicită ca instanța să oblige DGFP T și " să aloce și respectiv să repartizeze către reclamant suma de 3.323 mii lei (RON) pentru finanțarea cheltuielilor destinate asistentei sociale a persoanelor vârstnice pe anul 2007, trebuie respinsă fiind fără suport legal și neîntemeiată.
Astfel, s-a subliniat că în numeroasele răspunsuri date de MEF la solicitările reclamantului aceasta instituție a prezentat pe larg cadrul legal care obligă reclamantul să suporte cheltuielile ocazionate de căminele pentru persoanele vârstnice, iar solicitările acestuia ca instanța să oblige cei doi pârâți la plata acestor sume este total în afara cadrului legal. În baza prevederilor art.105 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, s-a înființat Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului B, prin reorganizarea serviciului public specializat pentru protecția copilului, existent la momentul respectiv. Conform prevederilor art.3 din Hotărârea Guvernului nr.1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistenta sociala și protecția copilului, Direcția generala realizează la nivel județean, masurile de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și a oricăror persoane aflate în nevoi. Totodată, potrivit art. 8 din aceeași hotărâre, finanțarea Direcției generale de asistenta sociala și protecția copilului se asigura din bugetele locale ale județelor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Ca urmare, din bugetul consiliului județean se asigura și cheltuielile privind finanțarea căminelor pentru persoane vârstnice, așa cum rezulta din Capitolul I privind veniturile și cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor, din anexa nr.9 la Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006 și anexa nr.2 la Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006. De asemenea, finanțarea căminelor pentru persoane vârstnice poate fi asigurata din bugetele proprii ale județelor, având în vedere că, potrivit art. 33 din Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin Legea bugetului de stat, și din cota de 22% din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, o cota de 27% se aloca bugetului propriu al județului, fata de 25% în anul 2006, potrivit Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.45/ 2003 privind finanțele publice locale.
Pârâta a arătat că prin urmare cadrul legal care stabilește obligativitatea Consiliilor Județene să finanțeze cheltuielile privind Căminele pentru persoanele vârstnice pentru anul 2007 sunt Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006, anexa nr.9, Capitolul 1 privind veniturile și cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor, Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006 anexa nr.2 și nr.HG 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului.
S-a mai arătat că cererea reclamantului este fără obiect, având în vedere modificările intervenite ca urmare a rectificării bugetului de stat pe nul 2007, prin nr.OUG 78/28.06.2007 art. 14, se face următoarea precizare: "La anexa nr.9 "Categoriile de venituri și cheltuieli care se prevăd în bugetele locale pe anul 2007" la Legea nr. 486/2006, cu modificările și completările ulterioare, Cap. II lit. B "Cheltuieli", la punctul 10 se introduce o noua litera, litera g), cu următorul conținut: "g) Asistenta acordată persoanelor în vârsta ". Modificarea adusă prin prevederea menționata, aloca bugetelor locale la capitolul "cheltuieli" posibilitatea de a finanța căminele
pentru persoanele vârstnice.
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș - secția de contencios administrativ, excepție invocată atât de reclamant cât și de către instanță din oficiu în raport de disp art. 158, instanța coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, a admis ca fiind întemeiată și a constata că, competența de soluționare a cauzei revine CURȚII DE APEL TIMIȘOARA, pentru următoarele considerente.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează instanța competentă în materie de contencios administrativ, prevede că, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Art. 36 din legea specială nr. 17 din 6 martie 2000, republicată privind asistența socială a persoanelor vârstnice, stipulează că,decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistență socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ.
În speța dedusă judecății, s-a solicitat obligarea pârâților autorități publice centrale, la alocarea sumei de 3.323.000 lei RON, astfel că, având în vedere obiectul cauzei, natura cererii reclamantului și calitatea de organe centrale ale pârâților, competența materială de soluționare a cauzei revine CURȚII DE APEL TIMIȘOARA.
Raportat și la disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea CURȚII DE APEL TIMIȘOARA.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, Consiliul Județean Tas olicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice T la alocarea și, respectiv, repartizarea sumei de 3323 RON către reclamant, pentru finanțarea cheltuielilor destinare asistenței sociale a persoanelor vârstnice pentru anul 2007.
Temeiul acestei acțiuni a fost art. 18 alin. 5, art. 20 și 21 din Legea nr. 17/2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
Instanța reține că Legea nr. 17/2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007.
Conform art. 18 alin. 5 din Legea nr. 17/2000, " cheltuielile curente și de capital ale căminelor pentru persoane vârstnice se asigură din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul de stat."
Potrivit art. 20 din aceeași lege, "finanțarea serviciilor de asistență socială și a prestațiilor prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărțirii responsabilității între administrația publică centrală și cea locală."
Art. 21 din Legea nr. 17/2000 prevede următoarele:
(1) "De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea activităților de asistență socială desfășurate de asociații și fundații române cu personalitate juridică, precum și de unitățile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru unități de asistență socială din zone defavorizate;
c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale devin insuficiente;
d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a) subvenții acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18;
b) finanțarea activității de asistență socială a unor asociații și fundații române cu personalitate juridică, precum și a unităților de cult recunoscute în România;
c) finanțarea cheltuielilor pentru organizarea și funcționarea serviciilor comunitare de asistență socială, precum și pentru îngrijirea la domiciliu în condițiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaților, în situația prevăzută la art. 7 alin. (3).
(3) și donațiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice și juridice române și străine căminelor pentru persoane vârstnice sau instituțiilor sociale prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b), se folosesc ca venituri extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate."
Instanța constată, totodată, că potrivit Anexei nr. 2 punctul 10 lit. a) din Legea nr. 273 din 29 iunie 2006, privind finanțele publice locale, sunt în sarcina bugetelor comunităților locale cheltuielile privind asistența acordată persoanelor în vârstă.
De asemenea, sarcina finanțării acestor cheltuieli revine tot comunităților locale, în temeiul Legii nr. 486/2006, respectiv Legea bugetului de stat pe anul 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1043 din 29 decembrie 2006.
Reclamantul Consiliul Județean Tai nvocat, totodată, existența unei necorelări între transferul de competențe - respectiv obligarea autorităților locale la suportarea cheltuielilor privind asistența acordată persoanelor în vârstă - și faptul că prin lege nu au fost asigurate resursele financiare necesare finanțării acestor cheltuieli.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin întâmpinarea atașată la filele 24-27 din dosarul Tribunalului Timiș, instanța reține că această excepție a fost motivată prin absența calității reclamantului de persoană vătămată.
În această privință, instanța precizează că potrivit art. 1 alin. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale."
De asemenea, în condițiile în care Consiliul Județean T pretinde că a fost vătămat prin refuzul Ministerului Economiei și Finanțelor de a finanța cheltuielile privind asistența acordată persoanelor în vârstă, instanța reține calitatea acestui reclamant de persoană vătămată, în accepțiunea prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
În consecință, instanța apreciază ca nefondată această excepție, motiv pentru care o va respinge.
În privința excepției necompetenței Curții de APEL TIMIȘOARA,invocată de reclamantul Consiliul Județean T, instanța constată că reclamantul a chemat în judecată atât Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cât și Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv o instituție centrală.
Totodată, prin cererea adresată acestui minister anterior sesizării instanței, reclamantul a solicitat alocarea către Consiliul Județean Tar esurselor financiare necesare finanțării cheltuielilor privind asistența acordată persoanelor în vârstă, respectiv acordul pârâtului la această finanțare.
Refuzul exprimat de Ministerul Economiei și Finanțelor la cererea formulată de Consiliul Județean T apare ca unrefuz nejustificat de a soluționa o cerere,în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuz care este asimilat unui act administrativ și dă dreptul acționării în justiție a autorității emitente a refuzului respectiv.
În consecință, în condițiile în care Consiliul Județean T critică refuzul unei autorități publice centrale de a-i soluționa cererea, este de competența Curții de APEL TIMIȘOARA soluționarea acestui litigiu.
În raport cu cele arătate mai sus, instanța apreciază că excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA este nefondată, urmând aor espinge.
Cât privește fondul litigiului, instanța observă că reclamantul admite faptul că prin două acte normative - respectiv prin anexele la Legea nr. 273 din 29 iunie 2006, privind finanțele publice locale, și prin anexele la Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 - finanțarea cheltuielilor privind asistența acordată persoanelor în vârstă a fost transferată în sarcina comunităților locale.
În aceste condiții, nu se poate reține existența obligației Ministerului Economiei și Finanțelor sau a Statului Român de a finanța aceste cheltuieli.
Existența unei eventuale necorelări legislative nu poate constitui un temei pentru existența unui drept al autorității locale de a solicita finanțarea acestor cheltuieli, care au fost transferate în mod indiscutabil în competența Consiliului Județean
În raport cu aceste considerente, instanța consideră că acțiunea Consiliului Județean T este nefondată, urmând o fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul T, reprezentat prin Consiliul Județean T, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Respinge excepția necompetenței invocate de reclamantul Județul T, reprezentat prin Consiliul Județean
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Se comunică:
Reclamantului Județul T, reprezentat prin Consiliul Județean, cu sediul în T,Bv. din 1989nr.17,jud.
Ministerul Economiei și Finanțelor - cu sediul în B,Str. - nr.17 jud.
Direcția Generală a Finanțelor Publice. cu sediul în T,B-duș din 2.nr.15 A jud.
Red.PR 20 martie 2008
Tehnored 20 martie 2008 / 5 expl.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
