Anulare act administrativ . Sentința 38/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--16.01.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 38
Ședința publică din 13 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ PENITENCIARELOR, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul în stare de arest asistat de avocat,lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,se constată depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei cereri de amânare a judecății formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru formularea apărării, cu motivarea că le sunt necesare mai multe documente de la Penitenciarul Arad pentru pregătirea apărării în cauză.
Instanța pune în discuție această cerere, constatând că reclamantul se opune la amânarea judecății.
Curtea respinge cererea de amânare ca nefondată,reținând, din examinarea procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu Administrația Națională a Penitenciarelor, că această instituție a recepționat citația la data de 23.01.2008, cu mai mult de 15 zile înainte de termenul de judecată din 13.02.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită să se constate ca nelegale și discriminatorii dispozițiile art.5 alin 2 din Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.305/21.20.2007 față de dispozițiile art.5 alin 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,precum și a Convenției Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea,să se dispună anularea ca fiind discriminatorii dispozițiile art.5 alin 2 din Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.305/21.20.2007 și să dispună acordarea dreptului pretins,în sensul de a fi scos la activitățile gospodărești desfășurate în interesul locului de detenție.
Reclamantul inculpat în stare de arest arată că a făcut o cerere de anulare a ordinului atacat,însă nu a fost trimisă spre soluționare și nu a beneficiat de procedura prealabilă;că este la regim de executare a închisorii și colegii lui au voie să lucreze la bucătărie sau la administrație iar lui nu îi este permis deși ar trebui să beneficieze de același tratament întrucât Legea 275/2006 care stă la baza ordinului atacat,nu permite discriminarea.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de contencios administrativ,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- la data de 16.01.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ PENITENCIARELOR să se constate ca nelegale și discriminatorii dispozițiile art.5 alin 2 din Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.305/21.20.2007 față de dispozițiile art.5 alin 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,precum și a Convenției Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea,să se dispună anularea ca fiind discriminatorii dispozițiile art.5 alin 2 din Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.305/21.20.2007 și să dispună acordarea dreptului pretins,în sensul de a fi scos la activitățile gospodărești desfășurate în interesul locului de detenție.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a solicitat să fie repartizat pentru a presta munci gospodărești pentru deservirea Penitenciarului Arad în care este deținut, solicitare care i-a fost respinsă pe motiv că este condamnat în baza Legii 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar prin Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.305/21.20.2007 art.5 alin 2 îi este interzis pentru a fi folosit la astfel de activități pentru a beneficia de reducerea pedepsei și liberarea condiționată potrivit art.59 Cod penal.
Arată reclamantul că, acest art.5 alin 2 din. nr. 305/21.02.2007 contravine dispozițiilor art.5 alin 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,precum și a Convenției Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea,prin aceasta limitându-se dreptul său de a beneficia de o liberare condiționată potrivit Codului penal,la fel ca și alte persoane care au pedepse similare cu a sași sunt încadrați la același regim de detenție prevăzut de art.22 alin 3 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de stupefiante", fiind încarcerat în Penitenciarul Arad.
Domnul execută pedeapsa în regim închis, conform art. 22 din Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006.
Reclamantul se plânge de faptul că autoritățile Penitenciarului au respins cererea sa de a fi folosit la activitățile gospodărești, în temeiul art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Conform acestui text normativ, "se interzice folosirea la activități gospodărești a deținuților care execută pedeapsa sau au în antecedente condamnări pentru infracțiuni de evadare, agresiune sexuală a minorilor, trafic de stupefiante, sau infracțiuni contra siguranței statului".
Domnul a arătat că interdicția folosirii sale la activități gospodărești conduce la imposibilitatea pentru el de a beneficia de dispozițiile art. 59 alin. 2 teza I Cod penal, potrivit cărora " în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate".
Nefiind folosit la activitățile gospodărești, asemenea altor deținuți condamnați la o pedeapsă în același cuantum și executată tot în regim închis, reclamantul nu poate beneficia de reducerea pedepsei pentru care perioada care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Din acest punct de vedere, reclamantul a invocat caracterul discriminatoriu al interdicției prevăzute de art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, conform cărora "în timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție / sau alte temeiuri."
În privința cererii de anulare a art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, instanța constată că interdicția instituită prin art. 5 alin. 2 din decizia menționată mai sus se referă, între altele, la persoanele condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de stupefiante". Interdicția este de natură obiectivă, aplicându-se tuturor persoanelor condamnate pentru această infracțiune, însă instanța remarcă faptul că aplicarea ei dă naștere unor discriminări între persoanele condamnate, în funcție de natura condamnării și fără a se lua în considerare alte criterii de evaluare.
Astfel, o atare interdicție nu ia în considerare regimul de executare a pedepsei stabilit pentru fiecare condamnat în mod individual, și nici cuantumul pedepsei. Din această perspectivă, există posibilitatea legală ca persoane având același regim de executare a pedepsei să fie escluse sau nu de la beneficiul respectiv independent de cuantumul pedepsie sau de alte criterii de individualizare.
, excluderea persoanelor condamnate pentru "trafic de stupefiante" de la beneficiul respectiv poate fi justificată prin periculozitatea infracțiunii care a atras condamnarea.
Instanța observă însă că pericolul social al acestei infracțiuni este luat în considerare de legiuitor la stabilirea pedepsei prin textul legal sancționator, și de către instanța care a dispus condamnarea pentru infracțiunea respectivă.
Dacă excluderea persoanelor condamnate, de pildă, pentru săvârșirea infracțiunii de "evadare" se poate justifica pe ideea înlăturării riscului ca o asemenea persoană să profite de regimul de supraveghere respectiv pentru a încerca o nouă evadare, o asemenea presupunere nu poate fi justificată în cazul infracțiunii de "trafic de stupefiante".
Instanța constată, în consecință, că aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor prin raportare exclusivă la natura condamnării, fără a se lua în considerare cuantumul pedepsei aplicate și regimul de executare al acesteia, este discriminatorie și creează diferențe de tratament care nu pot fi justificate obiectiv.
Această dispoziție conduce la o dublă sancționare a persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de stupefiante", în condițiile în care excluderea respectivă împiedică persoana în cauză să beneficieze de reducerea cuantumului pedepsei prin prestarea activității respective.
Totodată, instanța constată că textul legal a cărui anulare se cere introduce criterii suplimentare de excludere a unor condamnați de la prestarea de activități gospodărești, cu consecința limitării posibilității acestor deținuți de a beneficia de reducerea pedepsei prin folosirea acestora la muncă.
Or, criteriile în temeiul cărora este stabilită posibilitatea folosirii acestor deținuți la muncă sunt prevăzute de lege și sunt avute în vedere la stabilirea regimului de executare a pedepsei.
Or, actele normative având o forță juridică inferioară legii - cum este și Decizia nr. 305/21.02.2007 a directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor - nu pot adăuga alte criterii în afara celor stabilite de lege, ci doar să detalieze modul de aplicare a criteriilor legale.
Și din acest punct de vedere, instanța constată nelegalitatea textului a cărui anulare a fost solicitată, de vreme ce prin această reglementare se adaugă o serie de interdicții suplimentare de folosire la muncă, în afara interdicțiilor stabilite de lege.
În privința cererii de acordare a dreptului reclamantului de a fi scos la activitățile gospodărești, instanța observă, în primul rând că, potrivit art. 22 alin. 3 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006 "persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închissunt cazate, de regulă, în comun,prestează muncași desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socialăîn grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază și supraveghere."
Așadar, dreptul reclamantului de a presta muncă în interiorul Penitenciarului este indiscutabil, în raport cu acest text legal.
Pe de altă parte, instanța constată că autoritățile competente să evalueze regimul executării pedepsei închisorii sunt autoritățile din Penitenciar și judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Astfel, procedura stabilirii și contestării modului de stabilire a regimului de executare a pedepsei este reglementată de art. 25 din Legea nr. 275/2006, care are următorul conținut:
(1) "Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(2) Împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoștință de regimul de executare a pedepsei stabilit.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea și dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(5) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.
(6) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(7) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul d e procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."
De asemenea, art. 38 din Legea nr. 275/2006 reglementează exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, stabilind, la alineatele 2-9, următoarele:
(2) "împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.
(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.
(7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(8) Contestația se judecă potrivit dispozițiilorart. 460alin. 2 - 5 din Codul d e procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(9) Hotărârea judecătoriei este definitivă."
Așadar, competența instanței de contencios administrativ se limitează la verificarea legalității Deciziei nr. 305/21.02.2007 a directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor, neavând competența verificării legalității modului de stabilire a regimului de detenție aplicat reclamantului și nici competența verificării legalității măsurilor dispuse de administrația locului de deținere, în privința cărora Legea nr. 275/2006 reglementează o cale specială de atac, respectiv plângerea la judecătorul delegat, urmată de formularea unei contestații la executare în temeiul art. 460 Cod de Procedură Penală.
Or, conform art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."
În consecință, instanța apreciază că nu are competența de a soluționa plângerea formulată de domnul cu privire la restrângerea dreptului domniei sale de a fi folosit la activități gospodărești, competența instanței de contencios administrativ limitându-se la verificarea legalității actului administrativ atacat, respectiv art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în sensul că va anula parțial art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în privința interdicției de folosire în activități gospodărești a persoanelor care execută pedepse sau au în antecedente condamnări pentru trafic de stupefiante.
Totodată, instanța va respinge cererea reclamantului de acordare a dreptului de fi scos la activitățile gospodărești desfășurate în interesul locului de deținere, contestarea refuzului acordării acestui drept fiind reglementată prin Legea nr. 275/2006, în sensul că este de competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fiind incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, fiul lui și, născut la data de 18.01.1968, deținut în Penitenciarul Arad, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor din România.
Anulează parțial art. 5 alin. 2 din Decizia nr. 305/21.02.2007 emisă de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în privința interdicției de folosire în activități gospodărești a persoanelor care execută pedepse sau au în antecedente condamnări pentru trafic de stupefiante.
Respinge cererea reclamantului de acordare a dreptului de fi scos la activitățile gospodărești desfășurate în interesul locului de deținere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Se comunică:
Reclamantului, fiul lui și, născut la data de 18.01.1968, deținut în Penitenciarul Arad,
- prin reprezentant av. - T,Str. P-ța C - nr.2,Biroul nr. 6
Pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor din România-B,Str.- - nr. 47,sector 2
Red.RP-19.03.2008
Tehnored LM-19.03.2008- 4 expl.emis 2 comunicări
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Victoria Catargiu
