Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 348/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.348/R-CONT
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
-scu - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții A, A, C, G, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul A din Pitești,-, jud.A, precum și recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI de MUNCĂ A cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.679/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat A pentru recurenții reclamanți și consilier juridic pentru recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar concluzii scrise și un set de acte cu borderou, ce constituie practică judiciară, precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Reprezentantul recurentei pârâte precizează de asemenea, că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat A având cuvântul pentru recurenții reclamanți, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite începând cu data de 01.01.2004.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă A solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat.
Cu privire la propriul recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea sentinței tribunalului apreciind ca fiind lipsită de temeiul legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul asupra recursului declarat de pârâta A solicită respingerea acestuia ca nefondat având în vedere precizările cuprinse în concluziile scrise de la dosar.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 21 octombrie 2008, reclamanții a, a, C, G, au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru a fi obligată să le plătească sumele aferente suplimentului de post și suplimentului de treaptă, fiecare de câte 25% din salariul de bază, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rate inflației.
În motivare, reclamanții au arătat că drepturile bănești pretinse își are temeiul în art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, drept care, deși a fost suspendat, nu a fost abrogat și nu este firesc ca el să devină lipsit de conținut pentru că nu se dorește executarea voluntară.
Prin sentința civilă nr.679/CA/2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să achite reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% fiecare, actualizat cu coeficientul de inflație la data plății, începând cu 21 octombrie 2005, până la data pronunțării și în continuare, până la reglementarea unitară prin lege a drepturilor.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, dreptul pretins de reclamanți își are temeiul în dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, dispoziții care, deși au fost suspendate, au rămas în vigoare, iar potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii - prevederi ce se aplică și instituțiilor publice - angajatorii sunt obligați să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Aceste drepturi pot fi comparate cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii acordat în condițiile OG nr.119/1999 și el se cuvine a fi acordat și în raport de dispozițiile art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Convenție ratificată de România și ale cărei norme se aplică cu prioritate față de dreptul intern.
Perioada de suspendare a celor două suplimente nu poate duce a prescripția dreptului la acțiune, ci poate influența numai plata, aspect asupra căruia s-a pronunțat în același mod J, în raport de plata primelor de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta, criticând-o astfel:
În recursul reclamanților, încadrabil în dispozițiile art.3041și art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, s-a susținut că, în mod greșit prima instanță a apreciat că prescripția produce efecte numai cu privire la plată, atâta timp cât aceasta influențează și plata și exercițiul unei acțiuni prin care debitorul obligației să fie îndatorat pe cale judecătorească.
Recursul pârâtei a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civil și, în esență, a susținut că dreptul pretins de reclamanți a fost suspendat în aplicarea sa până la 1 ianuarie 2007, iar salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Examinând criticile formulate se apreciază că este întemeiat recursul pârâtei și nefondat cel al reclamanților, rațiuni pentru care va fi verificată cu prioritate calea de atac ce se impune a fi admisă.
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus și din "c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Potrivit acestor prevederi legale, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create, cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că un astfel de spor este recunoscut pentru alte considerente, unei alte categorii de funcționari publici, așa cum a reținut instanța de fond, întrucât s-ar ajunge, pe de o parte, la încălcarea deciziilor pronunțate de Curtea Constituționale, iar pe de altă parte, la aplicarea unor norme speciale bazate pe rațiuni specifice, unor situații cu totul diferite.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul pârâtei este fondat și în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să fie admis, reținându-se netemeinicia în fond a pretențiilor ce nu au la bază legea, statuare în raport de care devine inutilă analiza criticii privind suspendarea.
În raport de această concluzie, recursul reclamanților apare ca nefondat, iar verificarea aspectelor invocate în această cale de atac este superfluă atâta vreme cât s-a reținut netemeinicia pretențiilor invocate și inexistența dreptului în forma pretinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI de MUNCĂ A cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.679/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul declarat de reclamanții A, A, C, G, toți cu domiciliul ales la sediul A din Pitești,-, jud.A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
04.05.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
