Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 349/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 349/2010
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, HG, --, I, C, -, împotriva sentinței civile nr. 963/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr.- -, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) supliment post, supliment corespunzător treptei de salarizare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La acest termen urmează a se pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de către reclamanții recurenți.
Față de acest aspect, reprezentanta acestorea solicită repunerea pe rol a prezentei cauze, pentru motivele invocate în cuprinsul cererii.
Curtea, după deliberare, având în vedere faptul că motivele care au stat la baza suspendării prezentei cauze nu mai subzistă și în prezent, urmează a încuviința cererea și a proceda la repunerea pe rol a prezentei cauze.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are mandat din partea clienților săi pentru a renunța la prezentul recurs și depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților formulează o serie de concluzii orale asupra Deiziei cu nr. 20 din data de 21.09.2009.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 963/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr. -, a fost respinsă acțiunea reclamanțlor:, HG, --, I, C, -, și a intervenientei împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B-N, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prev. de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 1 aprilie 2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății, potrivit motivelor invocate în cererea introductivă.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că drepturile reclamanților și a intervenientei solicitate prin acțiune au fost stabilite inițial prin disp.art.29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind drepturile funcționarilor publici, care prin republicare au devenit art.31 alin.1 lit. c și Dispozițiile acestei legi privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004.
Este adevărat că potrivit art. XIII din 51/2006 dispozițiile legale precizate au reintrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007 și că fiind vorba de o suspendare legală reclamanții teoretic și legal aveau dreptul a solicita aceste drepturi retroactiv începând cu 1 aprilie 2004. Problema care trebuie clarificată este aceea dacă procentul solicitat de către reclamanți există precizat în vreun text legal în primul rând în textul legal invocat ca și temei al acțiunii.
În raport de aceasta instanța a constatat că nu există vreo dispoziție legală care să precizeze conținutul concret al drepturilor solicitate prin acțiune. Acordarea procentului de 25% prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens nu apare ca fiind justificată întrucât așa cum s-a mai arătat procentul de 25% nu este prevăzut de o normă legală.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest sens reclamanții vor putea solicita guvernului respectiv parlamentului inițierea demersului potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare așa încât acesta să poată fi clar individualizat, comensurat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, prin obligarea pârâtei la acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.
În recursul formulat de reclamanți, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 raportat la art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041.pr.civ. se solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute de dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și că neacordarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale.
Au apreciat reclamanții că suspendarea contravine prev. art. 41 și 53 din Constituția României care consacră principiul conform căruia exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns, iar neacordarea drepturilor solicitate aduce atingere și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept reținută în această cauză și care rezultă din economia celor două recursuri este aceea a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea reține dintru` început că este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
În argumentarea acestei soluții Curtea are în vedere pe de o parte punctul de vedere unitar adoptat la nivelul Secției de profil a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe de altă parte soluția dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Așa fiind, critica conform căreia practica instanțelor este neunitară în ceea ce privește această chestiune deși pertinentă nu mai este de actualitate.
Astfel, n ședința din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a soluționat un dosar în care a fost declarat recurs în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și drept urmare prin decizia nr. 20, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportat la dispozițiile legale consacrate de art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă decizia dată în recursul în interesul legii este opozabilăerga omnes, implicit și instanțelor judecătorești.
Drept urmare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale se poate statua plecând de la soluția dată de Înalta Curte că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Însă pentru cuantificarea acestor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea legii, respectiv a art. 31 alin. 1 lit. c) și d)din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine exclusiv fie legiuitorului derivat Parlamentul ori legiuitorului delegat Guvernul, în cazul promovării unui act normativ cu forță de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. Sub acest aspect, s-a decis în practica judecătorească,că în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special ( ase vedea spre pildă, decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Așa fiind, Curtea reține că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o încălcare a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia jurisdicția de contencios constituțional a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor cate normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, dacă s-ar admite asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, deoarece nu ar avea cum altfel, suma la care urmează să fie obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Dintr-un alt unghi de vedere, practica administrativă de acordare a unor asemenea sporuri de către diferitele servicii sau autorități publice, fie în trecut, fie în prezent nu poate constitui izvor de lege sau să producă efecte erga omnes pentru ca pe cale jurisprudențială un atare drept să fie acordat.
Faptul că legiuitorul a prevăzut un astfel de drept și nu l-a cuantificat este o problemă de calitate a legii direct responsabil fiind legiuitorul. Jurisdicțiile nu pot înlocui legea decât atunci când ea nu este ori există insuficientă reglementare, nu și atunci când dreptul este în substanță diluat. În această din urmă situație, identică cu cea din speță, instanța nu se poate substitui legiuitorului, ci poate, în cazul în care ar exista cadrul constituțional și legal, la cererea persoanelor păgubite prin imposibilitatea aplicării legii să atragă responsabilitatea pentru fapta ilicită și prejudiciabilă.
Toate aceste considerente impun ca să fie considerate nepertinente criticile din recurs și drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. se va respinge ca nefondat, sentința fiind menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, HG, --, I, C, -, împotriva sentinței civile nr. 963 din 9.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, - | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red./Dact.
60 ex./22.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Delia
