Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 353/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.353/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul SINDICATUL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G -PRIN REPREZENTANT, AȘ., AȘ., B, G, C, I, împotriva sentinței nr.3299 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul SINDICATUL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, reprezentant, în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar și în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei, obligarea CAS G la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare de la data de 01.04.2004 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3299/27.11.2008 a Tribunalului Galațis -a respins acțiunea formulată de reclamanții, AȘ., AȘ., B, G, C, I, Sindicatul Casei de Asigurări de Sănătate G și funcționarii publici salariați ai CAS G care nu sunt membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G având ca obiect plata sporului supliment post și supliment treaptă de salarizare în procent de 25% începând cu data de 01.01.2004, în funcție de data angajării sau încetării raporturilor de serviciu pentru fiecare funcționar public, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, au învederat că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, sunt funcționari publici și au dreptul pe lângă salariul de baza la plata sporului supliment post si la supliment corespunzător treptei de salariale. Conform modificării Legii nr. 188/1999 (art. XIII din Legea nr. 251/2006) reiese ca aceste sporuri trebuiau sa fie acordate începând cu 01.01.2004 cât și pe viitor.
Potrivit art. 29 al.1 (actual 31) funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007. Aceasta prevedere legala a fost suspendata prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 pana la data de 31.12.2006.
De asemenea, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea 53/2003, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate, text care trebuie coroborat cu pre vederile art. 53 al. 1 și 2 din Constituție, care prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Reclamanții au mai precizat că din interpretarea sistematică și logică a acestor texte, rezultă că acest drept al lor care derivă din raportul de muncă, odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Au mai arătat ca norma de suspendare contravine art. 15 al.2 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004 sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Legal citată pârâta a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată din următoarele motive:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prev. de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public au fost suspendate în baza OG nr.92/2004 pentru anul 2005 prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006 pentru anul 2006.
De asemenea S nu a alocat sau aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli pentru acești ani, aceste sume destinate acordării sporurilor solicitate.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei copie tabele din care rezultă calitatea de funcționari publici și practică judiciară.
Reclamanții au timbrat legal acțiunea.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajații pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate G, în calitate de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă salariul de baza si sporul de vechime in munca si la suplimentul postului precum si la suplimentul corespunzător treptei de salariale. Această opinie s-a conturat și în urma dezbaterii problemelor de drept privind unificarea practicii judiciare a - Secția de contencios administrativ din data de 19 noiembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 pentru următoarele considerente:
În fapt, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c). si d). din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată2:
" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare".
Astfel dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzator treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complet al dreptului fundamental la munca. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echitatii impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituția României.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
De altfel, art. 44 din nr.OUG 92/2004, în care se menționează: "la data intrarii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29, art. 32 alin. 2 si al art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.", a suspendat aplicarea art. 29, devenit art. 31 la republicarea în integralitatea sa a Legii nr. 188/1999, totuși drepturile prevăzute la lit. a), si b). respectiv salariul și sporul de vechime au fost acordate, ceea ce pune sub un mare semn de întrebare responsabilitatea și legalitatea, atât la adoptarea, cât și la aplicarea acestui act normativ, fiind inadmisibilă prestarea unei munci fără plata salariului.
Instanța de fond și-a motivat soluția prin faptul că aceste drepturi nu sunt cuantificate de către legiuitor, soluție care a avut la bază un punct de vedere al Direcției legislație și documente din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin luarea în considerare a acestui punct de vedere s-a creat o situație de discriminare în cadrul acelorași categorii socio profesionale - funcționari publici din cadrul altor institutii publice care în urma obținerii unor sentințe judecatorești definitive și irevocabile beneficiază de aceste sporuri.(D, CNPAS, AJOFM S, V, PREFECTURA S, etc.)
Cât privește noțiunea de discriminare se are în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului,care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.( Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26.09.2002, Duchez contra Franței, Decizia din 06.12.2007, Beian contra României).
A accepta punctul de vedere al Direcției Legislație și documente în sensul că aceste sporuri nu pot fi acordate deoarece nu sunt cuantificate de legiuitor ar duce la situația în care în sistemul funcționarilor publici ar exista categorii de funcționari care beneficiază de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare și funcționari publici care nu ar beneficia de aceste sporuri.
Faptul că legiuitorul nu a cuantificat aceste două sporuri, și în mod repetat s-a încercat suspendarea lor prin acte normative, principiul potrivit căreia o normă legală odată reglementată trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista legi care sa aibă doar caracter formal.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304/1C.pr.civ, Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, impunându - se reformarea acesteia.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SINDICATUL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G - PRIN REPREZENTANT, AȘ., AȘ., B, G, C, I, în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G împotriva sentinței nr.3299 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.3299/27.11.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamanți a sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % fiecare din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 până la data încetării raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, sume actualizate în raport de indicele de inflație de la data de 1.01.2004 până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./08.04.2009
Tehnored./2ex./09.04.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
