Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 371/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.371/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții A, G, A, A, A, având reședința aleasă în C, strada - Lui nr.44, județul C împotriva sentinței civile nr. 90 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în C,-, județul C, INSPECȚIA, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în B, strada -. - nr. 2-4, sector 1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea promovata si înregistrată la data de 25.09.2008 pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-, reclamanții a, -, -, che, G, a, a, a, -, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă, Inspecția si Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999, republicată, începând cu data de 21.04.2003 pana in prezent, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. S-a solicitat, de asemenea obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor cuvenite acestor drepturi salariale in carnetele de munca precum si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanții au susținut că au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Munca Constanta.
Reclamanții au arătat că aveau dreptul pentru activitatea prestata la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c si d din nr.188/1999.
S-a mai susținut ca prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv, până la data de 31.12.2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
Reclamanții au arătat că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementau drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
In drept au fost invocate disp.art.31 alin.1 lit.c si din nr.188/1999 rep.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, si Egalității de Șanse, legal citat, a formulat si depus întimpinare (filele 95-97), prin care, pe cale de excepție, a fost invocata lipsa procedurii prealabile, a necompetentei materiale a Tribunalului Constanta si a lipsei calității procesuale pasive a.
Pe fondul cauzei s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, ca nefondata. S-a solicitat, de asemenea, a se lua act ca drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost suspendate in perioada 2006-2008, iar in prezent salarizarea acestora este reglementata in conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2008.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Munca Constanta, legal citat, a formulat si depus întimpinare (filele 98-100), prin care s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovata de către reclamanți ca nefondata. S-a susținut ca procentajul solicitat de către reclamanți pentru suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare nu are un temei legal, stabilirea valorilor, cu raportare la salariul de baza, fiind atributul exclusiv al legiuitorului iar instanța de judecata, cu raportare la disp.art.124 alin1 din Constituția României precum si la practica avuta de către Curtea Constituționala, nu se poate substitui legiuitorului.
Pârâta Inspecția, legal citat a formulat si depus întimpinare-filele 104-106, prin care, pe cale de excepție invocat necompetenta materiala a Tribunalului Constanta si a lipsei calității procesuale pasive a sa.
Pe fondul cauzei s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, ca nefondata. S-a solicitat, de asemenea se lua act ca drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost suspendate in perioada 2006-2008, iar in prezent salarizarea acestora este reglementata in conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2008. S-a susținut ca procentajul solicitat de către reclamanți pentru suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare nu are un temei legal, stabilirea valorilor, cu raportare la salariul de baza, fiind atributul exclusiv al legiuitorului iar instanța de judecata, cu raportare la disp.art.124 alin1 din Constituția României precum si la practica avuta de către Curtea Constituționala, nu se poate substitui legiuitorului.
Reclamanții, la termenul de judecata din data 20.01.2009 si-au precizat acțiunea promovata-filele 295-296, prin care au solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 si pana la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța, a administrat, la solicitarea pârâților proba cu înscrisuri.
Instanța, motivat, la termenul de judecata din data 25.11.2008 a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile, a necompetentei materiale si a lipsei calității procesuale pasiva a Ministerului Muncii, Familiei si Egalității de Șansa, invocate de către pârâți, ca nefondate.
Din analizarea înscrisurilor depuse-filele 117-198, 287-298, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Munca Constanta, calitatea in care s-a susținut că aceștia au dreptul la plata unui procent de 25% din salariul de bază, cu titlu de supliment al postului, și la un procent identic, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată prin Legea nr.161/2003.
Art.31 alin.(1) lit.c) și d) din nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede ca: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune ca: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Instanța a retinut ca, in perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin nr.417/2006.
Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Prin rt. 3 din nr.OG6/2007-privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se prevede ca: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 (actual 31) din nr.188/1999, text introdus prin nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din nr.188/1999.
În condițiile în care, pana in prezent, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dacă s-ar accepta ipoteza contrară, în sensul că instanța ar putea cuantifica sporurile menționate, aceasta ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art.1 al. 4 din Constituția României.
Astfel, pana in prezent, in cazul suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Mai mult decât atât, Statului funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor salariale solicitate, procentul de 25% indicat de către reclamanți în pititul acțiunii promovate fiind arbitrar și fără susținere legala. Aceste considerente conduc la concluzia ca Statului funcționarilor publici, prin art.31 alin.1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concreta a drepturilor salariale sa fie stabilita ulterior. In aceasta situație, reclamanții sunt in imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecata o creanță salariala al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil. Recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți ar lipsi hotărârea judecătoreasca de scopul final al acesteia-punerea in executare.
Instanța a apreciat ca nu poate fi reținut in cauza pentru reclamanți faptul ca drepturile solicitate constituie un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in condițiile in care, Instanța Europeana a decis in jurisprudența sa, că, atât timp cât acțiunile reclamanților se afla "pendinte" pe rolul instanțelor interne, acestea nu fac sa se nască niciun drept de creanța, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe.
Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu ca "o creanța nu poate fi considerata "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1, decât daca ea a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat."-(decizia din 18.10.2002, - si alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocata de către reclamanți, nefiind constatata printr-o hotărâre irevocabila, nu beneficiază de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
In baza acestor considerente, instanța, cu raportare si la dispozițiile art.109 din nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare si art.1 din nr.554/2004 republicata, apreciind ca reclamanții nu au făcut dovada ca drepturile solicitate constituie o creanță certa, lichida si exigibila împotriva paratelor, a dispus respingerea acțiunii precizate promovata de către a, -, -, che, G, a, a, a, -, ca nefondata.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții persoane fizice, funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e muncă C, solicitând modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii precizate, în sensul obligării intimaților la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, de la data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii.
Din punct de vedere procedural, au opinat recurenții reclamanți că soluția pronunțată de judecătorul fondului încalcă flagrant dispozițiile art. 129, alin. 4 Cod proc. civ. întrucât temeiul de drept nu l-a constituit OG nr. 137/2000, ci numai dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
Pe fondul cauzei, au criticat recurenții considerentele instanței de fond referitoare la imposibilitatea de cuantificare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, aceasta fiind ținută, în accepțiunea titularilor acțiunii, să respecte și să aplice actele normative aflate în vigoare, nicidecum să interzică aceste drepturi, cât timp ele sunt recunoscute prin lege.
În legătură cu practica neunitară a instanțelor de judecată investite cu acțiunile de valorificare a sporurilor privind motivele lor și decizia din 6.12.2007 pronunțată de CEDO în cauza Beian contra României, care a statuat că jurisprudența neunitară atât la nivel național, cât și la nivelul instanței supreme, este contrar principiului siguranței raporturilor civile, ce reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
În subsidiar, au mai solicitat recurenții a se reține că determinarea cuantumului celor două drepturi salariale ținea de executarea silită a hotărârii, neputând constitui însă un argument pentru respingerea acțiunii.
Au fost depuse întâmpinări la dosarul cauzei de către intimații Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reluându-se în motivele de fapt ale acestor întâmpinări apărările formulate în fața primei instanțe.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamanți sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea acțiunii precizate ca neîntemeiată, urmând a fi menținută sentința civilă nr. 90/03.02.2009 a Tribunalului Constanța prin respingerea recursului ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții A, G, A, A, A, având reședința aleasă în C, strada - Lui nr.44, județul C împotriva sentinței civile nr. 90 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în C,-, județul C, INSPECȚIA, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, cu sediul în B, strada -. - nr. 2-4, sector 1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./12.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
