Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 401/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 401/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.238/CA din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 9.XII.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând instanței de judecată următoarele:
- obligarea DGFP B să emită decizie prin care să fie operate modificările privind încadrarea, salarizarea și stabilirea drepturilor reclamantei în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel: încadrarea în clasa, gradul profesional și treapta de salarizare corespunzătoare vechimii și calificativelor, respectiv referent principal treapta 3 de salarizare pentru perioada 27.10.2005-26.10.2007; încadrarea în clasa, gradul profesional și treapta de salarizare corespunzătoare vechimii și calificativelor, respectiv inspector grad principal treapta 2 de salarizare începând cu data de 27.10.2007.
- obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de natură salarială rezultate ca urmare a neîncadrării corecte și legale în grad profesional și treapta de salarizare, drepturi ce vor fi recalculate în raport de rata inflației și dobânda legală comunicată potrivit OG nr.9/2000, până la plata efectivă a acestora.
- obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor salariale și a încadrării.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov. În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.238/Ca din 3.03.2009, prin care s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția prescripției invocată de pârâta DGFP
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă pentru perioada 27.10.2005 - 08.12.2005 este fondată.
Astfel, art. 1 coroborat cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 stabilește că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care se naște acest drept, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În cauză, termenul de prescripție privind recunoașterea drepturilor de natură salarială aferente perioadei 27.10.2005 - 08.12.2005, începe să curgă succesiv, pe fiecare zi în parte, de la data la care se naște dreptul de a le solicita, respectiv de la data de 27.10.2005 și până la data de 08.12.2005.
Prin urmare, termenul general de 3 ani pentru pretențiile reclamantei anterioare datei de 09.12.2005 se împlinește, pentru fiecare zi în parte, succesiv, începând cu data de 27.10.2005 și cel mai târziu la data de 08.12.2008, conform prevederilor art. 101 alin. 3 Cod procedură civilă, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că a intervenit vreunul din cazurile de suspendare sau de întrerupere a acestui termen dintre cele reglementate expres și limitativ de art. 13, 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă pentru pretențiile reclamantei anterioare datei de 09.12.2005.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei, având funcția de referent asistent, clasa III, treapta
În drept, conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 188/1999, modificată, "în carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii" și că "promovarea în clasă, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant".
De asemenea, art. 65 al. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede că "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplineascăcumulativurmătoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi."
Față de aceste dispoziții instanța a constatat că reclamanta îndeplinește toate condițiile enunțate anterior, referitoare la vechime, calificativ și lipsa sancțiunilor disciplinare, dar nu îndeplinește o condiție esențială pentru a fi încadrat într-o altă treaptă/clasă/grad superioară celei deținute în prezent, respectiv cea a participării și promovării unui examen sau concurs în acest sens.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei funcționarilor publici și garantează accesul acelor funcționari care sunt cei mai buni pentru un anumit post, dar aceasta nu se poate realiza decât în limitele reglementate de lege - sens în care au fost stabilite condiții referitoare la beneficiarul acestor dispoziții (funcționarul public), dar și cu privire la autoritatea angajatoare (instituția publică), aceasta din urmă având obligația de a asigura un echilibru între exercitarea dreptului funcționarului public, pe de o parte și, pe de altă parte nevoia de personal calificat și bugetul aprobat pentru cheltuielile de personal ale instituției.
Condiția examenului, instituită de către legiuitor, este obligatorie și își găsește rațiunea în necesitatea de a asigura formarea unui corp profesional valoros la nivelul instituțiilor publice, prin promovarea acelor persoane care îndeplinesc criteriile de competență maxime dintre persoanele care au calitatea de funcționar public.
Instanța nu se poate substitui unei comisii de examinare și nici nu poate aprecia că reclamanta este cu adevărat pregătită pentru funcția superioară celei deținute în prezent, chiar dacă aceasta îndeplinește celelalte condiții prevăzute de dispozițiile legale pentru promovare.
Este adevărat că promovarea nu este condiționată de existența unui post vacant, dar aceasta rămâne condiționată de participarea și reușita la examenul sau concursul de promovare, în limita locurilor stabilite prin planul de ocupare a funcțiilor publice întocmit în condițiile art. 23 din același act normativ.
Nu se poate reține nici susținerea reclamantei că pârâta nu a organizat nici un examen de promovare, deoarece, pe de o parte, din răspunsurile la interogatoriu și situația concursurilor anexată acestuia rezultă că au fost organizate examene de promovare la nivelul anumitor servicii, iar, pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar fi organizat aceste concursuri, instanța a apreciat că reclamanta avea deschisă calea de a solicita obligarea instituției la organizarea unui astfel de concurs, iar nu să solicite instanței să dispună, direct, promovarea sa.
Instanța a mai reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (referitoare la promovarea rapidă), potrivit cărora "pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cel puțin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) au obținut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
d) au urmat cel puțin o formă de perfecționare profesională în ultimul an".
Deși reclamanta are vechimea necesară, nu i s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, îndeplinește condiția calificativului "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an, 2007, din probele administrate nu rezultă că aceasta ar fi urmat o formă de perfecționare in ultimul an.
Instanța a mai reținut că reclamanta nu a participat la nici un concurs de promovare și, în aceste condiții, ar fi total injust față de restul funcționarilor publici care au promovat pe bază de concurs sau față de alte categorii profesionale care susțin examene pentru promovare (polițiștii, magistrații, profesori) ca el să promoveze pe calea unei acțiuni in justiție.
Celelalte petite ale acțiunii reclamantei, fiind petite accesorii a căror soluționare depinde de soluția dată cu privire la petitele principale, au fost respinse.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor de recurs, se arată următoarele:
Hotărârea instanței de fond este greșită deoarece, referitor la funcția ocupată de reclamantă, imediat superioară nu s-au organizat concursuri.
Că reclamanta s-a pregătit profesional pe cont propriu (masterat).
În drept a invocat faptul că îndeplinește toate condițiile pentru fi promovată în clasa, gradul și treapta 3 de salarizare
În drept a invocat prevederile art.55, 57 și art.60 alin.2 din Legea 188/1999 republicată - art.2 și art.3 din HG nr.1209/2003 privind cariera funcționarilor publici.
Acordarea treptei de salarizare nu a fost condiționată niciodată de existența locului vacant, de examen sau concurs, ci numai de vechimea de 2 ani în treapta de salarizare, respectivă și calificativul de "" sau " bine".
În vederea aplicării dispozițiilor care reglementează promovarea în grad profesional a funcționarului public, instituția trebuie să calculeze vechimea în specialitate a funcționarului public, iar în funcție de vechimea acestuia și de condițiile minime prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public trebuia făcută încadrarea și stabilirea salariilor funcționarilor publici.
Încadrarea corespunzătoare, salarizarea potrivit noii încadrări și acordarea drepturilor trebuia demarate de DGFP B din oficiu, în temeiul prevăzut de lege și calificativele obținute la evaluările anuale efectuate de șeful de birou, pentru că evident textul legii se interpretează în sensul aplicării acestuia și nu în sensul neaplicării acestuia.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și ca o consecință admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În probațiune în recurs nu s-au depus alte probe, ci înscrisurile de la fond.
În cauză pârâta DGFP a formulat întâmpinare (fila 8-11) la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și întemeiată.
În cauză, intimata a depus practică judiciar în materie (fila 14-22).
Curtea față de actele și lucrările dosarului, raportat la sentința civilă a Tribunalului Brașov nr.238/3.03.2009 - secția comercială și de contencios administrativ prin prisma criticilor formulate în recurs de către reclamanta și prin prisma prevederilor legale aplicabile constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Față de întreg probatoriul de la dosar, instanța de recurs contată că în fapt și în drept instanța de fond a reținut corect situația dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
În ce privește criticile formulate în recurs se rețin următoarele:
Din probele de la dosar nu rezultă că reclamanta a participat la vreun concurs organizat de pârâtă pentru promovarea în funcție - treaptă superioară, clasă, grad profesional.
Cererea formulată de reclamantă din 27.2008 nu reprezintă o dovadă a participării la concurs pentru promovarea în funcție conform art.55 alin.2 din Legea 188/1999. Conform art.60 din Legea funcționarilor publici - se impune avizarea de către ANFP a organigramei, a statului de funcții pentru anul în curs, iar în cauză nu rezultă din actele dosarului că au fost aprobate astfel de posturi pentru concurs și pentru aceste funcții pentru promovarea în grad clasă și treaptă superioară.
Criticile formulate de recurentă nu se justifică, iar sentința atacată corespunde atât dispozițiilor legale aplicabile cât și probelor de la dosar.
Condițiile de vechime ale reclamantei nu sunt suficiente pentru promovarea în funcție - grad - treaptă superioară, ci se impune - participarea la concurs, existent în statutul de funcții al pârâtei - angajatorului a unui astfel de post, adică să fi fost aprobată organigrama postului funcționarilor publici de către ANFP.
Cum în cauză aceste condiții nu au fost îndeplinite și dovedite de reclamanta recurentă ca fiind îndeplinite cumulativ, criticile de recurs nu pot fi reținute ca justificate și legale.
Așa fiind, se vor înlătura toate criticile de nelegalitate invocate de recurentă privind sentința atacată.
Aspectul invocat de recurentă - ca fiind discriminată în raport de alți colegi funcționari publici, aceasta depunând practica judiciară în cauză în sensul admiterii acțiunii, nu poate fi reținut de instanța de recurs iar practica judiciară nu poarte complini condițiile impuse de lege pentru promovare deoarece aceasta nu constituie izvor de drept.
Practica judiciară nu reprezintă izvor de drept, iar hotărârea depusă nu reprezintă o situația similară fiind vorba de alte probe și alte împrejurări, încât instanța nu poate fi obligată să o rețină ca argument de admitere a recursului în cauză.
Față de considerentele de drept și de fapt expuse urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În cauză se reține ca justificate apărările pârâtei intimate formulate prin întâmpinarea la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, în,-, -.2,.2, împotriva sentinței civile nr 238/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/4.06.2009
Dact: MD/5.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
