Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 400/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 400/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.283/CA din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 283/CA din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției invocată de pârâta DGFP B; s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă pentru perioada 11.11.2005 - 08.12.2005 este fondată.
Astfel, art. 1 coroborat cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 stabilește că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care se naște acest drept, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În cauză, termenul de prescripție privind recunoașterea drepturilor de natură salarială aferente perioadei 11.11.2005 - 08.12.2005, începe să curgă succesiv, pe fiecare zi în parte, de la data la care se naște dreptul de a le solicita, respectiv de la data de 11.11.2005 și până la data de 08.12.2005.
Prin urmare, termenul general de 3 ani pentru pretențiile reclamantului anterioare datei de 09.12.2005 se împlinește, pentru fiecare zi în parte, succesiv, începând cu data de 11.11.2005 și cel mai târziu la data de 08.12.2008, conform prevederilor art. 101 alin. 3 Cod procedură civilă, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că a intervenit vreunul din cazurile de suspendare sau de întrerupere a acestui termen dintre cele reglementate expres și limitativ de art. 13, 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, cum acțiunea a fost promovată abia la data de 09.12.2008, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă pentru pretențiile reclamantului anterioare acestei date.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei, având funcția de expert asistent, clasa I, treapta
În drept, conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 188/1999, modificată, "în carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii" și că "promovarea în clasă, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant".
De asemenea, art. 65 al. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede că "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi."
Față de aceste dispoziții instanța a constatat că reclamantul îndeplinește toate condițiile enunțate anterior, referitoare la vechime, calificativ și lipsa sancțiunilor disciplinare, dar nu îndeplinește o condiție esențială pentru a fi încadrat într-o treaptă/clasă/grad, respectiv cea a participării și promovării unui examen sau concurs în acest sens.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei funcționarilor publici și garantează accesul acelor funcționari care sunt cei mai buni pentru un anumit post, dar aceasta nu se poate realiza decât în limitele reglementate de lege - sens în care au fost stabilite condiții referitoare la beneficiarul acestor dispoziții (funcționarul public), dar și cu privire la autoritatea angajatoare (instituția publică), aceasta din urmă având obligația de a asigura un echilibru între exercitarea dreptului funcționarului public, pe de o parte și, pe de altă parte nevoia de personal calificat și bugetul aprobat pentru cheltuielile de personal ale instituției.
Condiția examenului, instituită de către legiuitor, este obligatorie și își găsește rațiunea în necesitatea de a asigura formarea unui corp profesional valoros la nivelul instituțiilor publice, prin promovarea acelor persoane care îndeplinesc criteriile de competență maxime dintre persoanele care au calitatea de funcționar public.
Instanța nu se poate substitui unei comisii de examinare și nici nu poate aprecia că reclamantul este cu adevărat pregătit pentru funcția superioară celei deținute în prezent, chiar dacă acesta îndeplinește celelalte condiții prevăzute de dispozițiile legale pentru promovare.
Este adevărat că promovarea nu este condiționată de existența unui post vacant, dar aceasta rămâne condiționată de participarea și reușita la examenul sau concursul de promovare, în limita locurilor stabilite prin planul de ocupare a funcțiilor publice întocmit în condițiile art. 23 din același act normativ.
Instanța nu poate reține nici susținerea reclamantului că pârâta nu a organizat nici un examen de promovare, deoarece, pe de o parte, din răspunsurile la interogatoriu și situația concursurilor anexată acestuia rezultă că au fost organizate examene de promovare la nivelul anumitor servicii, iar, pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar fi organizat aceste concursuri, instanța apreciază că reclamantul avea deschisă calea de a solicita obligarea instituției la organizarea unui astfel de concurs, iar nu să solicite instanței să dispună, direct, promovarea sa.
Instanța a mai reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (referitoare la promovarea rapidă), potrivit cărora "pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cel puțin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) au obținut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
d) au urmat cel puțin o formă de perfecționare profesională în ultimul an".
Deși reclamantul are vechimea necesară, nu i s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, îndeplinește condiția calificativului "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an, 2007, din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi urmat o formă de perfecționare in ultimul an.
Instanța a mai reținut că reclamantul nu a participat la nici un concurs de promovare și, în aceste condiții, ar fi total injust față de restul funcționarilor publici care au promovat pe bază de concurs sau față de alte categorii profesionale care susțin examene pentru promovare (polițiștii, magistrații, profesori) ca el să promoveze pe calea unei acțiuni in justiție.
Celelalte petite ale acțiunii reclamantului, fiind petite accesorii a căror soluționare depinde de soluția dată cu privire la petitele principale, au fost respinse.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit situația juridică și făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Recurentul a susținut că toate concursurile menționate de -B au fost organizate pentru alte funcții și în alte structuri din cadrul acestei instituții, nicidecum pentru funcția imediat superioară solicitată de reclamantă, respectiv activitatea de inspecție fiscală.
Recurentul a precizat că, prin scoaterea la concurs numai pentru funcțiile de consilier superior, s-a limitat dreptul de a promova în gradul imediat superior al funcționarilor publici cu grad de asistent.
Recurentul a mai arătat că s-a creat o situație discriminatorie prin organizarea concursurilor de promovare în funcții din gradul profesional imediat superior numai pentru o anumită categorie de funcționari publici. Pârâta nu poate invoca propria culpă ce rezidă din neîndeplinirea obligațiilor legale ce îi reveneau privind promovarea funcționarilor publici.
Recurentul a invocat prevederile art.55, 57 și 60 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și art.2 și 3 din nr.HG1209/2003.
Intimata Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul nu a făcut dovada înscrierii și participării la concursurile organizate în perioada 2005 - 2007 și nu a depus nicio diligență de a se înscrie la un astfel de concurs.
Intimata a susținut că simpla condiție a vechimii nu este suficientă pentru a beneficia de încadrarea în clasă, grad profesional și treaptă de salarizare imediat superioară.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva 283/CA din data de 10 martie 2009 Tribunalului Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că pentru promovarea în funcția publică superioară, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții cu privire la vechime, calificativ, lipsa unor sancțiuni disciplinare, participarea la o formă de perfecționare profesională, precum și participarea la un concurs.
În speță, recurentul reclamant nu a urmat o formă de perfecționare profesională în ultimul an anterior datei pentru care se solicită promovarea și nici nu a participat la vreun concurs de promovare, astfel că, în mod corect instanța de fond a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată în clasa, gradul profesional și treapta de salarizare superioare celor în care este încadrată.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că intimata -B nu a organizat concursuri de promovare în funcții în gradul profesional imediat superior celui deținut, creând o situație discriminatorie, sunt nefondate. Intimata, în funcție de necesitățile pe care le impune activitatea pe care o desfășoară, are dreptul de a alege momentul, respectiv departamentele în cadrul cărora organizează concursuri de promovare în grade profesionale superioare. Acest atribut nu este unul discreționar, ci unul legal și are ca finalitate realizarea unei bune gestionări a resurselor umane pentru a asigura buna desfășurare a activității.
De altfel, examenul de promovare în gradul superior se organizează de autoritatea publică cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în limita funcțiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate.
Având în vedere că recurentul nu a participat la concursul pentru promovare în gradul imediat superior, aceasta nu poate solicita instanței obligarea pârâtei la încadrarea în acest grad imediat superior, deoarece instanța de judecată nu se poate substitui îndeplinirii unei condiții legale.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentul, împotriva Sentinței civile nr.283/CA/10.03.2009 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul, cu domiciliul ales în ales la cabinet avocat, în B,-, -.2.2, împotriva sentinței civile nr. 283/CA/10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: CEC/30.06.2009
Dact: MD/30.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
