Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 42/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 2210 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999 )- suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2210 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, având ca obiect suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții, și au chemat în judecată Primăria Comunei reprezentată prin Primar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază începând din 01.01.2004 la zi, reactualizat cu indicele de inflație.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 lit. "c" și "d" din Lega 188/1999 modificată privind Statutul funcționarului public.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 2004-2006 acordarea drepturilor pretinse a fost suspendată nelegal în raport cu prevederile art. 38 din Codul Muncii și arat. 53 al. 1 din Constituție, care interzic restrângerea unor drepturi, respectiv permit restrângerea acestora numai în cazuri excepționale, care nu se regăsesc în speță.
Pârâtul a depus întâmpinare ( 15) prin care a arătat că, în principiu nu se opune admiterii acțiunii.
Acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată, privind Statutul funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o încălcare a Deciziei Curții Constituționale 820/2008.
Potrivit deciziei de mai sus, instanțele judecătorești nu au competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării a vreunui drept prevăzut de lege, dare care în prezent nu este posibil de executare efectiv.
Ar trebui să existe prevederi legale date în executare, art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentelor cerute de reclamanți, atribuții care exced competențelor stabilite prin instanțele judecătorești.
În cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legea nu reglementează modalitatea de calcul, acesta urmând a se stabili odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Invocarea procentului de 25 % la toți salariați pentru fiecare funcționar public nu are temei legal.
Drepturile pretinse nefiind individualizate și nici individualizabile nu se poate vorbi de restrângerea acestora și nici de vreo discriminare.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, functionari publici statutari in cadrul Primariei comunei, solicitând admiterea recursului si casarea sentintei in sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că instanta de fond nu a luat in considerare ca drepturile salariale au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si de mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate si dispozitiile Legii nr. 188/1999, modificare publicata in Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003, insa prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 1091 din 23.11.2004, cele doua drepturi salariale prevazute la acea data de art. 29 din Legea nr. 188/1999 in forma si numerotarea in vigoare la data mentionata anterior, au fost suspendate, insa suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat in aceasta situatie, suspendarea fiind dispusa printr-o ordonanta de urgenta, act normativ inferior legii, conform art.4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
In contextul celor de mai sus si ținând seama de împrejurările ca prin acte normative succesiva a fost suspendat dreptul referitor la cele doua sporuri, acordarea acestor drepturi salariale persoanelor îndreptățite a fost împiedicată nejustificat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 242 alin 2 Cod proced. civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantii solicită, în mod direct, obligarea pârâtului la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici.
Astfel potrivit "Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către C că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească statuează în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
De altfel, problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate.
Astfel, prin decizia nr. XX /2009, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.2210 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o va menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.2210 din 24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
RED.MH/MB/15.01.2010/8 ex. -
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
