Contestație act administrativ fiscal. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.40
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL B- împotriva sentinței civile nr. 2251 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 21.12.2009 se înregistrează din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice M întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului promovat ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Instanța reia dezbaterea cauzei la a doua strigare, părțile litigante fiind lipsă.
Totodată, constată că recurenta deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru exercitarea căii de atac, nu și-a îndeplinit această obligație. Sens în care, ridică din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2251 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SRL BMa chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 118 din 15.01.2009 emisă de pârâtă și a Deciziei de impunere nr. 2131 din 15.2008 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că deciziile contestate sunt nelegale având în vedere că menținerea obligației de plată în sarcina reclamantei s-a făcut fără a se verifica documentele ce au stat la baza înregistrării în contabilitate a acestor cheltuieli cu toate că au fost puse la dispoziția organului fiscal contractele, facturile, tabelele nominale cu persoanele trimise în delegație în interes de serviciu, beneficiare de diurnă.
Susținând că deține documente justificative și pentru anul 2007 în măsură să justifice faptul că suma de 29.895 lei reprezentând cheltuieli de deplasare înregistrate în evidența contabilă a societății sunt efectuate în scopul realizării de venituri, astfel că impozitul pe profit suplimentar de 4783 lei la care s-au calculat majorări de întârziere este nelegal.
În drept a invocat dispozițiile art. 21 al. 4 lit. f din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că deciziile atacate au fost emise cu respectarea cerințelor impuse de prevederile legale în vigoare.
Pârâta a susținut că ordinele de deplasare prezentate de reclamantă nu au fost întocmite conform Ordinului nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile, astfel că aceste cheltuieli sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit (33 - 36).
În probațiune s-au depus deciziile atacate și actele care au stat la baza emiterii acestora.
Examinând acțiunea prin prisma celor invocate de reclamantă, din coroborarea susținerilor pârâtei, a probelor și actelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 118 din 15.01.2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Biroul de soluționare a contestațiilor a admis în parte contestația formulată de debitoarea SRL BMp entru suma de 3259 lei reprezentând impozit în sumă de 2899 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 360 lei și anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 2131 din 15.2008 pentru această sumă.
Pârâta a mai respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitoare pentru suma totală de 6.482 lei reprezentând majorări de întârziere aferente în cuantum de 1699 lei.
Respingerea contestației a fost motivată cu lipsa documentelor justificative din care să rezulte cheltuielile cu deplasările în sumă de 29.895 lei, situație în care acestea sunt nedeductibile.
Având în vedere că reclamanta nu a pus la dispoziția organului fiscal documente justificative pentru anul 2007, cu care să dovedească faptul că toate cheltuielile cu deplasările înregistrate în evidența contabilă sunt efectuate în scopul realizării de venituri, acestea sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit, conform dispozițiilor art. 21 al. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 care prevăd că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, situație în care reclamanta este pasibilă de plata unor majorări de întârziere calculate în baza art. 119 și 120 din nr.OG 92/2003 modificată.
Este real faptul că reclamanta a depus la dosar o serie de ordine de deplasare fără număr și fără mențiunea locului (localității) de deplasare, respectiv fără numele persoanei care efectuează deplasarea iar contractele atașate privesc lucrări de turnat pardoseli la G ori, nefiind completate toate mențiunile, instanța a considerat că reclamanta nu justifică cheltuielile de deplasare în sensul normelor legale imperative prevăzute de Ordinul nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentinta civile nr. 2251/24.06.2009 s-a respins actiunea in contencios prin care a solicitat anularea in parte a Deciziei nr. 118/15.- a DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE M pentru suma de 6482 lei reprezentand: impozit pe profit in suma de 4783 lei si majorari de intarziere aferenta in suma de 1699 lei, calculate ca obligatii suplimentare pentru anul 2007 si anularea Deciziei de impunere nr. 2131/15.10.2008 privind obligatii supIimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 2131/15.10.2008.
Instanta de fond isi motiveaza cu argumentul ca nu au fost puse la dispozitia organului fiscaI documente justificative pentru anul 2007 care sa dovedeasca faptul ca toate cheltuielile cu deplasarile înregistrate in evidenta contabila sunt efectuate in scopul realizării de venituri si atunci acestea cheltuieli ar fi nedeductibile la calculul inpozitului pe profit, desi se retine ca la dosar a depus o serie de ordine de plata fara numar si fara mentiunea localitatii de deplasare, respectiv fara numele persoanei care efectueaza detasarea iar contractele atasate privesc lucrari de turnat pardoseli la G iar acestea nu au completate toate mentiunile si nu se justifica cheltuielile de deplasare.
Sentinta este neIegaIa si netemeinică, instanta de fond a solutionat cauza fara a tine seama de toate documenteIe depuse la dosar si de starea de fapt reală, astfel:
Prin Decizia de impunere nr. 2131/15.10.2008 emisa de Activitatea de Inspectie Fiscala in baza raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 10.10.2008 s-a stabilit in sarcina societății pentru anul 2007 cheltuieii cu deplasarile si detașarile personalului in suma de 29.895 lei iar in sem 1 al anului 2008 in suma de 18.120 lei in baza unor ordine de deplasare care in opinia inspectorilor nu ar indeplini conditiile stipulate de Ordinul 1850/2004 privind registrele si formulate financiar contabile, respectiv nu conțin informații minime obligatorii, motiv pentru care acestea nu ar fi deductibile fiscaI la calculul impozitului pe profit.
În acest context s-a calculat pentru anul 2007 un impozit pe profit suplimentar în suma 4783 lei iar pentru semestrul I 2008 in suma de 2899 lei la care se adauga majorari de întârziere de 1699 pentru anul 2007 si de 360 lei pentru anul 2008.
Impotriva deciziei de impunere nr. 2131/15.10.2008 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.2131/15.10.2008 a formulat contestație ce a fost soluționată prin Decizia nr.118/15.01.2009 de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a admis-o în parte și a anulat obligația de plată a impozitului pe profit în sumă de 2899 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 360 lei stabilite pentru anul 2008 și a respins ca neîntemeiată contestația pentru impozit suma totală de 6482 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 4783 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 1699 lei, calculate ca obligații suplimentare pentru anul 2007.
In motivarea solutiei se retine faptul pentru anul 2007 societatea nu a depus documente justificative din care sa rezulte ca cheltuielile cu deplasarile in suma de 29.895 lei inregistrate in evidenta contabila sunt efectuate in scopul realizarii de venituri si prin urmare aceste cheltuieli sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit în baza prevederilor art. 2.1 alin 4. f din Legea 571/2.003 privind codul fiscal impozitul pe profit fiind de 4783 lei la care se adauga majorari de întârziere de 1599 lei.
Impotriva Deciziei nr.118/15.01.2009 a Directiei Generale a Finantelor Publice M ce a mentinut obligatiile fiscale in suma de 6482 lei reprezentand impozit pe profit in suma de 4783 lei si majorari de intarziera aferente in suma de 1699 lei, calculate ca obligatii suplimentare pentru anul 2007, apreciind ca suntem in prezenta unei situatii similare intrucat s-au intocmit acelasi tip de documente atat pentru anul 2007 cat pentru sem. I 2008 a formulat actiune la Tribunalul M, ce a fost solutionata prin respingere.
Instanta de fond nu a analizat documentele depuse la dosar iar motivarea ca nu a pus la dispozitia organului fiscal documentele nu corespunde realitatii intrucat cu ocazia inspectiei fiscale, respectiv a controlului efectuat la societate inspectorii au verificat actele contabile respective acele ordine de deplasare, tabelele cu personalul delegate care au beneficiat de diurna atat pentru anul 2007 cat si pentru sem l 2008 si le-au apreciat ca nefiind conforme cu dispozitiileOrdinului1850/2004 iar aceste cheltuieli ca nedeductibile fiscaI dar actele au fost puse la dispoziție.
Ulterior Serviciul de solutionare a contestatiei a admis in parte contestatia si a anulat obligatiile fiscale calculate pentru sem. I al anului 2008 pe baza acelorasi documente ce au fost prezentate si in perioada controlului. Cu ocazia solutionarii contestatiei au fost prezentate atat documentele anului 2007 cat si cele din 2008 dar surprinzator ca la dosar nu s-a retinut existenta documentelor aferente anului 2007 ce au fost depuse in cursul judecatii.
Nu poate fi retinuta motivarea ca întrucât nu a prezentat documente cheltuiala nu este deductibila intrucat documentele exista, au fost inregistrate in evidentele contabile, singura problema fiind aceea de ce acelasi tip de documente respectiv ordine de deplasare întocmite în comun, însoțite de un tabel anexa pentru personalul delegat si beneficiar al diurnei, la care a atasat contractele de executie a lucrarilor si documentele ca aceste lucrari au adus venituri intr-un an (2008) sunt valabile iar în 2007 nu sunt valabile?
Prin întâmpinarea depusă intimata Directia Generala a Finantelor Publice M, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si de a mentine in totalitate hotararea recurata ca vadit temeinica si esential legala.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că solutia pronuntata de catre instanta de fond este corecta si in spiritul prevederilor legale, precum si al practicii si doctrinei in materie.
S-a invederat instantei ca, in perioada 1 aprilie 2007 - 30 iunie 2008 - SRL a inregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu deplasarile, in suma totala de 48015 lei, din care pentru anul 2007 in suma de 29895 lei, iar pentru sem.1. 2008 in suma de 18120 lei.
Organele de inspectie fiscala au constatat ca ordinele de deplasare, in baza carora - SRL a inregistrat cheltuielile de deplasare in suma totala de 48015 lei, nu au calitatea de document justificativ, intrucat nu au fost completate conform Ordinului nr.1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile, motiv pentru care au considerat aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile la calculul impozitului pe profit, procedand la determinarea unui impozit pe profit suplimentar in suma de 4783 lei, pentru anul 2007 si de 2899 lei pentru sem.1.2008, precum si majorari de intarziere in suma totala de 2059 lei, din care 1699 lei pentru anul 2007 si 360 lei pentru sem.1.2008.
In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin.(1) si art.21 alin.(1) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, republicat, precizeaza:
" impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."
"Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare."
Pentru anul 2007 - SRL nu a depus documente justificative din care sa rezulte ca, cheltuielile cu deplasarile in suma de 29895 lei, inregistrate in evidenta contabila sunt efectuate in scopul realizarii de venituri, prin urmare aceste cheltuieli sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit, in baza prevederilor art.21 alin.(4) lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicat, care precizeaza:
Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
f) cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz, potrivit normelor;-".
In sensul celor de mai sus, este si motivarea Deciziei nr. V/15.01.2007 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie, in dosarul nr. 21/2006, si prin care, in solutionarea unui recurs in interesul legii, instanta suprema a stabilit ca contribuabilul nu isi poate determina baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in cazul in care documentele justificative cuprind mentiuni incomplete la fel ca in prezenta speta.
Instanta de fond, in argumentarea solutiei adoptate, a retinut corect ca, reclamanta nu justifica cheltuielile de deplasare in sensul normelor legale imperative prevazute de Ordinul nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile.
In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 1 si 2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, "Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz".
La analiza ordinelor de deplasare, se observa ca acestea, nu contin datele fiecarui salariat care a fost in delegatie, ci doar tabele care nu pot sa dovedeasca ca diurna a fost efectiv incasata de salariati.
Totodata, nu s-a depus nici un document care sa ateste ca diurna incasata de o persoana a fost distribuita si celorlalte persoane care aveau dreptul la aceasta.
Pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, reclamanta - SRL B- a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru judiciar în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat - 11.
Conform prev. art.20 din 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.
Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii. instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii,
Art.11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanta ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru, în speță se va face aplicabilitatea disp. art.20 coroborat cu prev. art.11 din Legea nr.146/1997, astfel încât instanța va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta - SRL B-M împotriva împotriva sentinței civile nr.2251 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de - SRL B- împotriva sentinței civile nr.2251 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
-
RED.MH/MB
15.01.2010/
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
