Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 424/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 424/CA/2009
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSITIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.4000/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele dosarului și de solicitarea pârâților recurenți privind judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul
H sub dosar nr-, reclamanții, C, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara.
In această calitate au dreptul conform art.31 alin.l lit.c și d din Legea nr. 188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.l lit.c și d, art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, art. 28 și 54 din Legea nr.53/2003.
Prin Sentința civilă nr.4000/CA/2008 Tribunalul Hunedoara a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 1.10.2005 și admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1.04.2004 și până la 27.11.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății, respingând în rest celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că începând cu perioada 2004 - 2006 în art.31 alin.l al Legii nr. 188/1999 este prevăzut ca drept salarial, iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare, însă acesta poate fi acordat numai pentru ultimii trei ani.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia solicitând a se dispune modificarea acesteia. în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului formulat de către Curtea de Apel Alba Iulia se susține ca instanța a interpretat greșit prevederile legale, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare și fără a fi prevăzute în bugetul instituției sume cu această destinație. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților susține că în primul rând că sentința Tribunalului Hunedoaraa fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților.
În al doilea rând, în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului materiale la acțiune invocată de către Ministerul Justiției și Libertăților.
Concret, termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a îndemnizației de încadrare.
Față de aceste prevederi legale, în speța prezentă, dreptul subiectiv trebuia valorificat în perioada 01.01.2007 - 01.10.2008, astfel că, pe cale de consecință, dreptul material la acțiune s-a prescris pentru perioada menționată mai sus.
În al treilea rând, în mod greșit instanța a reținut incidența art.1 din Protocolul 1 al și că suspendarea dreptului la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu produce efecte.
Cu privire la temeiul legal al pretențiilor reclamanților, instanța a admis faptul că cele două sporuri în discuție au fost suspendate succesiv prin dispozițiile art.44 din nr.OUG92/2004 și ale art.48 din nr.OG2/2006, însă susține că nici unul din aceste acte nu face vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi ci doar la suspendare, care nu a avut loc și în cazul art.31 din Legea nr.188/1999.
Referitor la această situație, se apreciază că se pune problema aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată, la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici, astfel că Statutul acestora reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei, drepturile și obligațiile acestora, context în care se definește doar structura salariului, fără să se stabilească în mod concret modalitatea de calcul a acestuia.
Astfel, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, astfel că procentul de 25% pe care reclamanții îl solicită este arbitrar și fără susținere legală. Din toate aceste aspecte se trage concluzia că prin art.31 alin.1 se stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să se stabilească ulterior.
În această situație, reclamanții sunt în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței de judecată un drept al cărui cuantum nu este stabilit prin lege pentru a putea fi determinat sau determinabil și mai mult, a cărui exercițiu a fost suspendat în conformitate cu legile bugetare.
In drept se invocă prevederile art. 299, 304 pct. 9, 304 Cod procedură civilă, legea 188/1999, legea 554/2004 și HG nr. 368/2007.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1997.
Intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
Instanța apreciază recursul pârâților ca fondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale. Astfel, dispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(l) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr. 188/1999 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
în perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin art.3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.l88/1999, text introdus prin Legea nr.l61/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa un mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.l88/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(l) lit.c) și d) din Legea nr.l88/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.l88/1999. în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă nesocotire Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu s-ar încălca, prin neacordarea drepturilor solicitate, prevederile art.l din Protocolul nr.l adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamantul nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și nu se poate reține că s-ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamantului, astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale prin neacordarea acestor sporuri.
Instanța, față de cele de mai sus, consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că sunt incidente prevederile art.304 pct.9, art.304IXpr. civ. și recursurile pârâților vor fi admise, în temeiul art.312 al 2. pr. civ., în sensul că se va modifica în parte hotărârea atacată și se va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată pentru perioada 1.01.2004 27. 11.2008.
Hotărârea atacată se va păstra în ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 01.10.2005, însă pentru motivele mai sus reținute în recurs și care privesc fondul pretențiilor, recursul va fi admis pe fondul acestuia. Fiind admis recursul pe fondul acestuia, prin desființarea sentinței de fond nu mai necesită analizarea sentinței pe critica nepunerii în discuție a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, excepție care oricum în mod corect nu a fost reținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSITIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței nr.4000/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, C, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSITIȚIEI, LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA pentru plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și treptei de salarizare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./15.05.2009
Jud.fond -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
