Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 426/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 426
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. - în calitate de mandatar al pârâților DGFP S, cu sediul în S,-, și Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector. 5, împotriva sentinței 3284 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit recurenta și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 6843/86 din 13.11.2007 reclamantul, a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând instanței obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că este funcționar public în cadrul prim - pârâtei și că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 3 al. 1 din nr.OUG 33/2001 până la 1 ianuarie 2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31 decembrie 2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004; art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005, art. 5 al. 5 din Lg. 379/15.12.2005, până la data de 31.12.2006.
Apreciază reclamantul că este îndreptățit la primele de vacanță anii 2001-2006 motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual și-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acțiuni, neexistând vreun act normativ care să abroge dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Pârâții, prin întâmpinare, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 3284 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003; a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să plătească reclamantului primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, prevedere legală a cărei aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale, temporar, suspendare ce nu echivalează cu stingerea dreptului.
Instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiuni pentru anii 2001-2003, reținând că potrivit art. 7 alin.1 din OG 167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".Astfel, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 dispusă prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, practic efectele suspendării dăinuind pe întreaga perioada a anilor 2001-2006, suspendarea fiind dispusă de fiecare dată prin legile bugetare anuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP B, în numele DGFP S și a Ministerului Finanțelor Publice.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța nu a ținut cont de excepția invocate de vreme ce, potrivit disp. art. 3 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, și că sumele necesare plății acestor drepturi nu au fost prevăzute întrucât prin legile bugetare anuale acestea au fost suspendate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Este adevărat că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anii 2001- 2006.
A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că prin efectul suspendărilor succesive a dreptului la prima de concediu, termenul de prescripție, nu a început să curgă decât la data expirării ultimei suspendări, astfel încât excepția nu este dată.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999 cât și a dispozițiilor din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziții, astfel încât în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. - în calitate de mandatar al pârâților DGFP S, cu sediul în S,-, și Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector. 5, împotriva sentinței 3284 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
.
2ex/25.03.2008
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina, Galan Marius
