Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 423/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 423
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,- - în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 3181 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat asistat de avocat, care substituie pe avocat, lipsă fiind reclamantul intimat, pârâta recurentă DGFP S - în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor și pârâții intimați Agenția de Protecție a Mediului S, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanții intimați solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, care este ordonator principal de credite; că prevederea legală privind acordarea primei de concediu, a fost suspendată succesiv, însă nu s-a făcut nici o referire la eventualitatea desființării acestui drept. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 27.07.2007, reclamanții și, au chemat în judecată pârâții Agenția de Protecție a Mediului S, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2001- 2006 actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că, sunt funcționari publici în cadrul prim - pârâtei și că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 3 al. 1 din nr.OUG 33/2001 până la 1 ianuarie 2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31 decembrie 2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004; art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005.
Apreciază reclamanții că sunt îndreptățit la primele de vacanță pe ultimii ani motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual și-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acțiuni, neexistând vreun act normativ care să abroge dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile Bas olicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității de funcționari publici, iar în temeiul art. 112 pct. 3 cod pr. civilă a solicitat ca reclamanții să facă dovada cuantumului sumelor pretinse, defalcate pe ani. A mai invocat excepția netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale pasive a acesteia, dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, întemeiată pe disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Sai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 3181 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile; admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea drepturilor bănești pentru anii 2001, 2002, 2003 și a respins cererea reclamanților privind acordarea drepturilor bănești reprezentând prime de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003 ca fiind prescrisă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 actualizate cu coeficietul de inflație de la data scadenței, până la data plății efective, iar prin încheierea din cameră de consiliu din data de 4 februarie 2008, s-a admis și cererea pentru îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința nr. 3181/23.11.2007 a Tribunalului Suceava și s-a completat hotărârea în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamanților câte 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 5 al. 8 din HG nr. 368 din 25 aprilie 2007, pârâtul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, este ordonator principal de credite, față de pârâta Agenția de Protecția a Mediului S, care este ordonator terțiar de credite, astfel că ministerul menționat are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care s-a respins excepția calității procesuale pasive.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că prin dispozițiile art. 9 alin. 7 din Legea 507/2003 a fost suspendată acordarea primelor de concediu aferente anului 2004 nu și celor din anii precedenți, prin urmare dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la primele de concediu aferente anilor 2001, 2002 și 2003 s-a născut la data de 01.01.2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 referitore la reintrarea în vigoare dispozițiilor legale afectate de suspendare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, precum și ale art. 283 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, termenul prescripției este de 3 ani și acest termen începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum dreptul la acțiune privind acordarea drepturilor bănești pentru anii 2001, 2002, 2003 început să curgă de la data de 01.01.2004, iar acțiunea a fost introdusă la data de 27.07.2007, instanța admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei instanța a reținut potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, prevedere legală a cărei aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale, temporar, suspendare ce nu echivalează cu stingerea dreptului.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - în calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a solicitat respingerea acțiunii față de acesta ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei, recurenta arătat că acordarea primelor de vacanță a fost suspendată anual prin acte normative succesive, care au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, motiv pentru care pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a MEF, instanța constată că aceasta este nefondată, deoarece potrivit HG nr. 208/2005 bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anii 2004-2006.
A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999 cât și a dispozițiilor din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziții, astfel încât în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,- - în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 3181 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Ex. 2/25.03.2008
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina, Galan Marius
