Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 425/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 425
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, în calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței 3241 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă, pârâții intimați Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și reclamanții intimați, -, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 6592 din 29.10.2007 reclamanții, -, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata primei de concediu pentru anul 2001 actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2007 sumele necesare plății acestor drepturi.
În motivare reclamanții au arătat că dreptul funcționarului public la prima de concediu, prevăzută în art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, a existat în toată perioada în care aplicarea prevederilor legale menționate a fost suspendată, neexistând nici un impediment legal pentru ca la data încetării suspendării dreptul cuvenit să fie plătit actualizat. Au mai arătat că în mod legal s-a reținut că dreptul de a beneficia de prima de concediu a fost doar suspendat, iar nu suprimat, în condițiile în care nu există nici o prevedere legală în acest sens. Cum suspendarea exercițiului dreptului a dăinuit până la data de 31 decembrie 2006, rezultă că după acest moment reclamanții pot pretinde și primi drepturile bănești restante.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Prin sentința nr. 3241 din 30 noiembrie 2007 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată, din oficiu de instanță și a admis acțiunea reclamanților, -, și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu titlu de prime de concediu pe anul 2001, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. 1 din OG nr. 167/1958 " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune", ori dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 dispusă prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, practic efectele suspendării dăinuind pe întreaga perioadă a anilor 2001-2006, suspendarea fiind dispusă de fiecare dată prin legile bugetare anuale.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și, potrivit art.91 ind.1 din Legea nr.188/1999 republicată, cauzele care au obiect raportul de serviciu al funcționarului public - salarizarea fiind un drept al funcționarului public în cadrul raportului de serviciu cu instituția publică la care lucrează - sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 ( în prezent art.34 alin.2 în actuala lege) funcționarul public, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la 31 decembrie 2006, prin legile bugetare anuale menționate mai sus.
Instanța a constatat că acest act normativ nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs DGFP S - în calitate de mandatar al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în principal a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu motivarea că acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite, or potrivit legii, ordonatorului principal de credite îi revine competența de stabilire a salariilor de bază ale reclamanților.
Pe fondul cauzei, a arătat că primele de concediu prin natura lor nu sunt drepturi constituționale fundamentale în sensul art. 53 din Constituție, că în acest sens s-a pronunțat în mod constant și Jurisprudența Curții Constituționale, că în esența lor sunt măsuri de protecție socială, care prin lege pot fi acordate, suspendate sau înlăturate.
Criticile sunt nefondate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, instanța constată că aceasta este nefondată, deoarece potrivit HG nr. 208/2005 bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anul 2001.
O altfel de interpretare, ar contraveni atât disp. art. 53 din Constituție (aplicabil drepturilor bănești revendicate de reclamanți) cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Dealtfel, Curtea precizează că prin OUG nr.146/2007 Guvernul a decis acordarea primelor de concediu restante pentru perioada 2001-2006 pentru funcționarii publici și pentru toate categoriile de personal enumerate în conținutul acestei ordonanțe.
În atare situație, în mod corect a procedat prima instanță dispunând obligarea pârâților la plata actualizată a primei de concediu pentru anul 2001, nefiind astfel incidente disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, în calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței 3241 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
MM
.Ex. 2/21.04.2008
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina, Galan Marius
