Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 430/ DOSAR nr-
Ședința publică din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.204/CA din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 17 iunie 2008, potrivit încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.146 și art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 24 iunie și respectiv 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.204/CA/14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu rata inflației de la data plății precum și dobânda legală aferentă.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele reprezentând drepturile mai sus acordate.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele reprezentând drepturile de mai sus și au fost respinse celelalte pretenții formulate.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Art.6 din același act normativ stipulează că,Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne."
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006, în ceea ce privește prima de vacanță, iar sporul de fidelitate a fost suspendat în anul 2005, potrivit art.2 alin.1 din OUG118/2004.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții B și să plătească reclamantului pe perioada 2004, 2005, 2006, drepturile bănești reprezentând prima de concediu si sporul de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu rata inflației și dobânda, plătibile în raport de perioada în care fiecare reclamant a îndeplinit funcția de polițist.
Totodată instanța de fond a respins pretențiile reclamantului constând în sporul de fidelitate pe perioada 2004 și 2006, având în vedere că aceste drepturi au fost achitate de pârâți, iar reclamantul nu a produs probe, în sensul că susținerile pârâților nu sunt reale.
Instanța a respins totodată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că acesta justifică calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivare, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, însă în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Instituția chemării în garanție astfel cum este reglementată în art.60-63 Cod procedură civilă este acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă unei din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau despăgubiri în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamanților drepturile salariale în cauză, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.23 alin.3 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, în vigoare până la 01.01.2003: "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite"; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerului Administrației și Internelor, raporturile de muncă există între reclamanții în cauză și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Pe fondul cauzei recurentul a susținut ca reclamantul nu are dreptul la prima de vacanță aferentă anilor 2004-2006 și la sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală, deoarece acordarea acestor drepturi a fost suspendată succesiv.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzii legale la suma reprezentată de primele de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 și de sporul de fidelitate pe anul 2005.
În motivare s-a arătat că drepturile pretinse de reclamant sunt prevăzute de nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, or în acest act normativ nu sunt dispoziții privitoare la dobânda legală. De altfel nici printr-o convenție încheiată cu reclamantul nu s-a stabilit achitarea unei dobânzi.
Mai mult, obligația restituirii sumei de bani reprezentată de primele de concediu și sporul de fidelitate, sub sancțiunea achitării de către instituție a dobânzii legale, pe lângă achitarea acestei sume actualizată cu rata inflației, în raport cu dispozițiile art.5 și ale art.968 din Codul civil, contravine prevederilor legale. Nu se pot acorda două modalități de acoperire integrală a prejudiciului (actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală), deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire a reclamantului fără just temei.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.204/CA/14 martie 2008 Tribunalului Brașov sunt nefondate.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de primele de concediu și de sporul de fidelitate odată ce motivele care au fost avute în vedere la suspendarea acordării acestor drepturi, au încetat.
Sporul de fidelitate și prima de vacanță sunt drepturi de remunerare prevăzute de art.6 și 37 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi al polițiștilor. Acest drept s-a născut din lege și conferă titularilor prerogativele de a pretinde celuilalt subiect de drept al raportului juridic, aceea de a da o sumă de bani cu titlu de primă de concediu.
Într-adevăr, aceste drepturi au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, dar suspendarea nu echivalează cu înlăturarea lui. Un drept câștigat în temeiul unei legi nu poate să fie îngrădit prin reglementări ulterioare. Legea nouă poate dispune doar pentru viitor. Dispozițiile legale care prevedeau acest drept nu au fost niciodată abrogate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, o asemenea suspendare nu mai este prevăzută. Mai mult, prin nr.OUG 146/2007 s-a prevăzut acordarea acestui drept pentru anii 2001 - 2006. Referitor la motivul de recurs prin care se critica acordarea indexărilor și dobânzii legale curtea reține că acesta este nefondat.
Referitor la recursul promovat de Ministerul Internelor și Reformei administrative, prin care se critica acordarea indexărilor și dobânzii legale curtea reține că și acesta este nefundat.
Astfel, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești sau contractuale, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitului la plata de daune interese. Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită (damnum emergens), cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, beneficiul nerealizat, (lucrum cessans). Actualizarea debitului ține de îndeplinirea exactă a obligației de plată și constă în obligarea debitorului la plata sumei cu aplicarea indicelui de inflație pentru perioada întârzierii suma obținută în plus nu constituie un beneficiu de care a fost lipsit creditorul ci ține de îndeplinirea exactă a obligației debitorului, urmărindu-se acoperirea prejudiciului cauzat prin deprecierea creanței înregistrată de la data exigibilității și până la data recuperării efective a acesteia.
În plus, creditorul poate solicita și dobânda legală în condițiile art. 1088 Cod civil, dobândă care se poate cumula cu actualizarea creanței întrucât reprezintă beneficiul de care a fost lipsit creditorul.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și împotriva sentinței civile nr. 204/CA/14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, cu sediul în B,- și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 204/CA/14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - pentru - - - -
flată în concediu, semnează
Vicepreședintele instanței
Grefier,
Red.CEC/10.07.2008
dact.LD/24.07.2008/2 EX.
jud.fond.C -
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Clara Elena Ciapă
