Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.446/ Dosar Nr-
Sedința publică din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Beijnaru Mihoc președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 324 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.324/01.04.2008 a Tribunalului Covasna ( dosar nr-) au fost dispuse următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, și împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție C, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție C, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pe perioada 2004, 2005, 2006, după cum urmează: - 2.846 lei; - 3.919 lei; - - 1.409 lei; - 1.830 lei; - 1.910 lei; - 2.011 lei; - 1.753 lei; - 1.878 lei, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la scadența fiecărui drept și până la plata efectivă.
S-a respins cererea reclamanților împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat chematul în garanție să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele mai sus arătate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, pentru ca acesta sa poata sta in litigiu in aceasta pozitie procesuala este necesar ca partea sa fie titulara a obligatiei corelative dreptului subiectiv pretins de reclamanti.
Pretentia reclamantilor a fost formulata in sensul obligarii in solidar a paratilor la plata unor drepturi salariale. Raportat la aceasta pretentie, instanta de fond apreciat ca paratul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR nu este tinut solidar la efectuarea, realizarea vreunei obligatii de plata a drepturilor salariale lunare ce se cuvin reclamantilor, in calitatea lor de salariati ai Arhivelor Nationale din cadrul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE. Aceasta obligatie de plata incumba in mod direct paratului MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ordonator principal de credite, platitor al salariilor functionarilor publici ce isi desfasoara activitatea in cadrul acestei autoritati.
Asa fiind, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
In ceea ce priveste fondul cauzei deduse judecatii, instanta de fond a retinut ca reclamantii sunt funcționari publici, fiind încadrați în muncă in cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative-Arhivele Nationale.
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță reclamantilor, prerogative în virtutea cărora acestia pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță, au fost suspendate prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din legea nr.379/2005, ultima Lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine insa prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit . si alte situații specifice stabilite prin lege" precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, s-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
In plus, instanta de fond a retinut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecinta, instanța de fond a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamantii au depus la dosar o notă cu privire la primele de vacanță cuvenite pe perioada 2004-2006, realitatea calculelor nefiind contestată de pârâti.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata si va obliga paratii la plata catre reclamanti drepturilor banesti constand in primele de vacanta cuvenite pentru perioada 2004- 2006, in cuantumul rezultat din nota de calcul depusa la fila 219 din dosar (cuantumul sumelor datorate pentru fiecare reclamant in parte nefiind contestat de catre parati); respins cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, ca fiind indreptata impotriva unei parti fara calitate procesuala pasiva; a admis cererea de chemare in garantie a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR si a obligat chematul in garantie la virarea catre paratul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE a sumelor de bani necesare efectuarii platilor primelor de vacanta. In acest sens, instanta a retinut ca potrivit art 28 alin 2 din Legea nr 500/2002, Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza proiectele de legi bugetare anuale si proiectele bugetelor, conform programelor intocmite de ordonatorii principali de credite, ca urmare chematului in garantie ii incumba obligatia de a efectua toate demersurile pentru alocarea in bugetul MINISTERULUI INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE a sumelor pretinse de reclamanti.
În cauză a declarat recurs pârâtul- chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, solicitând instanței de recurs modificarea sentinței în sensul admiterii recursului, respingerii cererii de chemare în garanție a MEF formulată de pârâtul MIRA, fără a critica pe fond sentința, cu privire la acordarea primei de vacanță pentru reclamanții intimați.
În susținerea recursului, MEF a motivat următoarele:
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicită instanței a reține excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia ca parte chemată în garanție precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat. Rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată prin Legea finanțelor publice nr.500/2002; ministerul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul internelor și reformei în administrație, astfel cum este reglementat prin art.20 din Legea nr.500/2000 privind finanțele publice coroborat cu art.3 lit.c, pct.11 din Ordonanța de urgență privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr.30/2007.
Dispozițiile cu art.3 lit.c pct.11 din Ordonanța de urgență privind organizarea și funcționarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr.20/2007 prevăd că acest minister elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economică financiară a ordonatorilor de credite.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către reclamant nu poate obliga Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea acestor fonduri izvorâte din raporturile de serviciu; creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Faptul că ordonatorul principal de credite, respectiv ministerul internelor și reformelor în administrație nu a inclus în proiectul de buget pentru anul 2007 sume pentru plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2004 - 2006 nu poate duce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor are vreo obligație de plată a acestor sume.
Recurentul a mai arătat că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă deoarece instituția chemării în garanție astfel cum este reglementată de art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă, reprezeintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul și deci aceasta instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și care nu este în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa și, în cazul pierderii procesului să obțină prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute.
Temeiul unei astfel de cereri îl constituie obligația care revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Pe fondul cauzei, recurentul apreciază că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată atât pentru motivele expuse mai sus cât și pentru următoarele considerații:
În cauză nu s-a susținut și nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor, cu încălcarea legii ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative prin legea bugetului de stat, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nicio obligație de despăgubire față de reclamant.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Internelor și Reformei Administrative prin hotărâre judecătorească este inadmisibilă.
Legea bugetului de stat prin care s-au aprobat creditele bugetare ordonatorilor principali de credite conform destinațiilor bugetare stabilite este legea organică care poate fi modificată potrivit legii, Ministerului Economiei și Finanțelor neavând atribuții legate de modificarea acesteia.
Sarcina sa este de a "monitoriza" respectarea legii de către ordonatorii principalii de credite conform dispozițiilor legilor bugetare (art.11 din Legea nr,507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, ale art.10 din legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și a legii nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, etc); suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Pentru a întări aceste susțineri, recurentul arată că potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.146/19.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2007 plata primelor de concediu se suportă de către ordonatorii principali de credite și se actualizează cu indicele de inflație existent în luna în care se achită, întocmai cum au solicitat și intimații. Acest act normativ vine să întărească ideea că între Ministerul economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există vreo obligație de garanție.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În privința calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor: Prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a MEF, formulată de pârâtul MIRA, admițând acțiunea reclamantului în contradictoriu cu MIRA și IPJ C, dar obligând MEF numai la virarea către pârâtul MIRA a sumelor de bani necesare pentru plata drepturilor bănești recunoscute reclamanților prin hotărârea judecătorească, dispoziție care a fost corect dată de instanță, prin reținerea calității de chemat în garanție a MEF la cererea pârâtului MIRA și, corelativ, respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâtul MEF.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 modificată, Ministerul Finanțelor Publice (actualul Minister al Economiei și Finanțelor) are printre principalele atribuții și pe următoarele: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Chematul în garanție MEF nu a fost obligat pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice, să le vireze pârâților pentru a se putea achita drepturile bănești cuvenite reclamantului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aceasta s-a admis cererea formulată de pârâtul MIRA, de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constată că hotărârea și motivarea primei instanțe sunt corecte și lămuritoare referitor la admiterea acțiunii reclamanților - funcționari publici din cadrul MIRA - Arhivele Naționale.
Curtea reține că în mod corect, temeinic și legal a interpretat prima instanță dispozițiile legale aplicabile în această materie și a soluționat acțiunea introdusă de reclamanți.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva sentinței civile nr.324 din 01.04.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 01.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pentru - - - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează
Vicepreședinte instanță
Grefier,
Red. 22.07.2008/dact.VP 25.07.2008/2 ex
Judecători fond;
Președinte:Georgeta Beijnaru MihocJudecători:Georgeta Beijnaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
