Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 431/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.431/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant,domiciliat în O,-, - 21.15 județul B, împotriva Sentinței nr. 158/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în O,-, județul B, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI(Legea nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.180 din 01.10.2009 emisă de Baroul Bihor - " & " și consilier juridic G în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar în reprezentarea intimatei CASS
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, prin serviciul Registratură al instanței, la data de 30.09.2009, intimata a depus la dosar Întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor artr.242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentului, care învederează că s-au formulat două cereri, iar răspunsul a parvenit după soluționarea fondului.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, în baza prevederilor art.150 Cod Procedură Civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului arată că susține recursul și solicită admiterea lui, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii martorilor propuși referitor la acordarea stimulentelor și pentru a se explica criteriile de acordare ale acestora; arată că și alți colegi ai reclamantului au pe rol cauze similare.
În subsidiar solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, ea fundamentându-se doar pe o adresă și pe susținerile intimatei că în luna aprilie 2008 nu s-ar fi plătit stimulente niciunui coleg din compartimentul de control unde își desfășoară activitatea reclamantul.
În opinia sa, o susținere trebuie probată, dovedită cu acte, respectiv cu actele contabile pe luna aprilie 2008 și nu cu simple afirmații.
Consideră că în mod eronat a reținut instanța de fond aspectul cum că acordarea acestor stimulente este la latitudinea conducătorului autorității.
Depune la dosar răspunsul Ministerului Sănătății la solicitarea recurentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, astfel cum a fost inserat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Susține că din adresa aflată la fila 18 în dosarul instanței de fond rezultă că personalul din cadrul compartimentului de control al CAS B nu a beneficiat de stimulente în luna aprilie 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentința nr. 158/04.03.2009, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei obiectului cererii invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B, ca neîntemeiată.
A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul cu. loc. O, str.-, nr.3, -,.15, jud. B, împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în loc. O,-, jud.
A respins cererea de aplicare a sancțiunii amenzii formulată de pârâtă în temeiul art.108 Cod Procedură Civilă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, asupra excepției invocate, a constatat că este nefondată și a respins-o, având în vedere că, deși nu s-a solicitat o sumă concretă, reclamantul a individualizat pretenția dedusă judecății, în sensul acordării stimulentelor aferente lunii aprilie 2008, angajatorul în eventualitatea admiterii cererii având criterii legale de determinare în concret a sumei.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța de fond a constat că este neîntemeiată.
După cum rezultă din Ordinul comun emis de și CNAS nr-, aceste stimulente nu sunt o parte componentă obligatorie a salariului ci o vocație, acordarea sa fiind condiționată de îndeplinirea unor condiții impuse de actul normativ.
Pe de altă parte, după cum arată și pârâta, în raport de îndeplinirea acestor condiții, directorul general al casei de asigurări aprobă nominal persoanelor cărora li se acordă.
De altfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse, (filele 6-9) reclamantul s-a adresat directorului general pentru a i se acorda aceste stimulente în temeiul actului normativ menționat.
Prin adresa de răspuns nr.-/10.11.2008, directorul general al instituției a comunicat reclamantului că în urma analizării activității acestuia din luna aprilie 2008, constatat că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de art.8 lit.b din Ordinul nr-, și a indicat în concret o serie de aspecte negative ce au atras această măsură.
Pe de altă parte, din înscrisul aflat la fila 18 rezultă că personalul de execuție din compartimentul de control al CAS B, nu a beneficiat de stimulente din fondul aferent lunii aprilie 2008, astfel că afirmațiile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport cu ceilalți colegi apare ca neîntemeiată.
Cât privește solicitarea pârâtei de a se aplica reclamantului sancțiunea amenzii pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit netemeinice, instanța a respins-o, având în vedere că, hotărârea în raport de care se invocă reaua credință vizează o altă perioadă și are o altă cauză și chiar dacă instanța în considerente a făcut referire și la aspectul legat de persoana îndreptățită să acorde și să cuantifice stimulentele, această împrejurare nu poate împiedica accesul la justiție al reclamantului care este îndreptățit să solicite a se analiza dacă măsura luată într-o împrejurare concretă de către directorul general este în acord cu normele legale.
Având în vedere că în speță aceste stimulente nu au fost acordate ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a criteriilor cerute de lege, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurentul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie desființată în totalitate sentința recurată și în urma reaprecierii materialului probator, să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la calcularea și plata în favoarea sa a stimulentelor aferente lunii aprilie 2008; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a arătat că își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Control al Casa de Asigurări de Sănătate B B- O pe funcția de execuție de consilier superior. Alături de salariul de bază și sporurile aferente funcționarii intimatei beneficiază de plata unor stimulente care se plătesc acestora prin divizarea unui fond special alocat pentru plata acestor stimulente. Acordarea acestor stimulente se face în baza ordinului nr- al Ministerul Sănătății Publice/Casa Națională de Asigurări de Sănătate B publicat în Monitorul Oficial nr. 961/29.11.2006.
În luna aprilie a anului 2008, colegii săi de compartiment au beneficiat de primirea unor astfel de stimulente, fondul din care acestea se plătesc formându-se din sumele recuperate sau obținute urmare a activității desfășurate, dar recurentul nu beneficiat de plata unor astfel de stimulente, în condițiile în care colegi din posturi similare cu al său au beneficiat.
Arată că, intimata induce în eroare instanța printr-o adeverință din care rezultă că personalul de execuție din compartimentul de control nu ar fi beneficiat de plata unor stimulente, în condițiile în care în cea mai mare parte din angajații Casa de Asigurări de Sănătate B au primit astfel de stimulente.
Modul de redactare al adeverinței depuse în instanță și de care se folosește aceasta este tendențios, menit a ascunde adevărul: cea mai mare parte a angajaților Casa de Asigurări de Sănătate B au primit aceste stimulente, în condițiile în care cea mai mare parte a fondurilor destinate plății acestor stimulente sunt rodul recuperărilor efectuate în urma controalelor efectuate de serviciul de control.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat în mod eronat că acordarea acestor stimulente este la latitudinea conducătorului autorității, care îi poate recompensa pe cei apropiați lui ca și cum nu ar fi vorba de banii publici ci de averea personală. Este un raționament greșit iar acceptarea lui pentru a justifica respingerea acțiunii este periculos și de natură a încuraja abuzurile funcționarilor din conducere.
În drept a invocat Legea 554/2004, ordinul - al /CNAS.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, arătând în apărare că stimulentele nu sunt o parte componentă obligatorie a salariului ci o vocație, acordarea sa fiind condiționată de îndeplinirea unor condiții impuse de ordinul comun nr- emis de MS și CNAS. Aprobarea nominală persoanelor din structura CAS se face de către directorii generali, conform articolului 9 aliniat 4 din ordinul mai sus enunțat.
Personalul de execuție din compartimentul de control al Casa de Asigurări de Sănătate B nu a beneficiat de stimulente din fondul aferent lunii aprilie 2008.
Conform prevederilor Ordinului -, la acordarea stimulentelor pentru recurentul - reclamant s-au avut în vedere: competența profesională, timpul de muncă efectiv lucrat în luna în care se acordă stimulentele, conduita în timpul serviciului.
În condițiile în care instanța de judecată s-ar substitui ordonatorului de credite, acordând în mod aleatoriu stimulente și fără a cunoaște activitatea reală a fiecărui salariat al Casei de Asigurări de Sănătate B, s-ar crea un precedent prin care orice salariat nemulțumit de cuantumul stimulentelor acordate ar putea solicita instanței de judecată să dispună acordarea de stimulente în valoarea propusă de posibili reclamanți și astfel s-ar ajunge la situația în care stimulentele acordate de către instanța de judecată să depășească bugetul alocat cu această destinație.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 7/2004, Ordinul nr- emis de MS/CNAS., R OF, și codul procedură civilă.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, potrivit Ordinului comun emis de și nr-, stimulentele nu sunt o parte componentă obligatorie a salariului, ci o vocație, acordarea acestora fiind condiționată de îndeplinirea unor condiții arătate la art. 8 lit. b) din Ordin.
În funcție de aceste criterii, aprobarea nominală a persoanelor care vor beneficia de stimulente se face, în conformitate cu art. 9 alin. 4 paragraf final, de către directorii generali, la propunerea conducerii compartimentelor din structura caselor de asigurări de sănătate.
În motivarea refuzului său de acordare a stimulentelor în favoarea reclamantului, instituția pârâtă a invocat neîndeplinirea unora dintre criteriile prevăzute de art. 8 lit. b) din Ordin, arătate în cuprinsul adresei nr. 17196/10.11.2008 emisă în favoarea reclamantului.
Prin urmare, față de ceste împrejurări, instanța apreciază că nominalizarea salariaților care vor beneficia de stimulente, precum și cuantificarea acestora este atributul exclusiv al ordonatorului de credite, nefiind condiționat de funcția pe care reclamantul o ocupă în cadrul instituției. Instanța nu are căderea de a se substitui ordonatorului de credite, acesta fiind cel care cunoaște activitatea reală a fiecărui salariat în parte și în acest context poate decide dacă este cazul să acorde sau nu stimulente unor salariați.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse de pârâtă la dosarul cauzei, reiese că decizia de a nu-i acorda reclamantului stimulente nu este arbitrată, justificarea regăsindu-se în neîndeplinirea unor criterii, care se regăsesc expuse în cuprinsul adresei nr. 17196/10.11.2008. De asemenea, în penultimul paragraf al adresei, se menționează că structura din care face parte reclamantul nu a realizat în luna aprilie 2008 indicatorii de performanță stabiliți în planul de management. Nu în ultimul rând, din cuprinsul adresei nr. DG 540/05.02.2009 a Casei de Asigurări de Sănătate B, rezultă că personalul de execuție din compartimentul de control al CAS B nu a beneficiat de stimulente din fondul aferent lunii aprilie 2008.
Față de aceste considerente, apreciind ca fiind legală și temeinică sentința recurată, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant domiciliat în O, str. -, nr. 3, - 21,. 15, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtăCasa de Asigurări de Sănătate B,cu sediul în O, șos. -, nr. 4, jud. B, împotriva Sentinței nr.158 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond I
Red.dec. jud. M - 12.10.2009
Tehnored. - 12.10.2009
4 exemplare - 2 comunicări:
recurentul reclam. O, str. -, nr. 3, - 21,. 15, intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B, O,-,- predate la expediție -
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Boța Marilena
