Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 432/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 432/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALEcu sediul în B,-, sector 3 împotriva Sentinței nr. 139/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. - în contradictoriu cuintimații reclamanți, G, G, - FOSTA, S, și - FOSTA, toți cu sediul procedural ales în O-, județul B șiintimatul pârât TORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE O ()cu sediul în O,-, județul B, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant S și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, în reprezentarea intimatului pârât B, lipsă fiind recurentul și ceilalți intimați reclamanți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită, citațiile emise intimaților reclamanți fiind preluate de consilierul juridic, care a semnat de primirea acestora.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, la data de 22.09.2009 prin serviciul Registratură al instanței intimații reclamanți au depus la dosar Întâmpinare în 2 exemplare, după care:
INSTANȚA constată că toate citațiile emise intimaților reclamanți sunt semnate de primire de către consilierul juridic al.
Consilierul juridic învederează instanței că într-adevăr a semnat de primire pentru citațiile emise intimaților reclamanți, întrucât ei sunt răspândiți în teritoriu, dar că aceștia le-au primit și au cunoștință despre acest termen de judecată.
INSTANȚA, față de susținerile persoanei care a preluat citațiile, apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
un exemplar al întâmpinării reprezentantului intimatei pârâte.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și în baza art. 150 Cod Procedură Civilă închide dezbaterile și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant S solicită respingerea recursului ca nefondat, sens în care depune la dosar practică judiciară.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât B solicită admiterea recursului, arătând că recurentul nu a acordat fonduri pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți și că nu există o modalitate de calcul a acestora.
Referitor la solicitarea reclamanților de a li se acorda cantitatea de 5 mc de material lemnos, susține că acest drept nu a fost acordat decât în baza hotărârilor judecătorești, neexistând baza legală în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.139/CA din 2 martie 2009, Tribunalul Bihora respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale () și Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O (O), obligând pe pârâte să calculeze și să achite reclamanților indemnizația aferentă gradelor profesionale, actualizate cu indicele de inflație, începând cu anul 2004 și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.04.2008, precum și să acorde reclamanților cantitatea de 5 mc/an lemne de foc aferente anilor 2007-2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE (), instanța a constatat sunt neîntemeiate.
Cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a constatat că obiectul cererii îl constituie drepturi bănești, iar practica a stabilit în mod constant că nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din legea nr. 554/2004 ( deciziile 52/2007 și 2526/2007 ale ICCJ)
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de același pârât, instanța a constatat că acesta are calitatea de ordonator principal de credite astfel că are legitimare procesuală în cauză chiar dacă reclamanții nu au raporturi directe de serviciu cu acesta.
Analizând fondul litigiului prin prisma lucrărilor dosarului, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată.
Aceștia au calitatea de funcționari publici, în cadrul TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE O (), aspect necontestat de acest pârât.
După cum au susținut reclamanții primul dintre drepturile bănești pretinse izvorăsc din lege, fiind prevăzut de art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Drepturile pretinse, (în vigoare cu începere din 01.01.2004 conform art. 25 din Legea nr. 161/2003) nu au fost acordate, întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, plata lor a fost suspendată.
Însă ca efect al acestei suspendări drepturile salariale nu au încetat să existe, după cum nu a încetat nici obligația acordării lor.
Pe de altă parte, chiar dacă plata acestor drepturi salariale nu este prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 6/2007- privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici in anul 2007-, instanța constată că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a unei legi în vigoare deoarece abrogarea trebuie realizată doar printr-un act normativ de același nivel sau superior conform dispozițiilor art.62 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
În același sens, în măsura în care un drept este prevăzut de legislația națională, acesta devine un " bun" în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și acesta trebuie respectat.
Instanța a reținut și împrejurarea că instanțele judecătorești au soluționat litigii în care în urma admiterii acțiunilor funcționarilor aflați în situații similare, pârâții au fost obligați la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază.
Întrucât, în situații similare altor persoane li s-au acordat drepturile pretinse de reclamanți în cauza de față, aceștia nutresc o speranță legitimă de a obține recunoașterea creanței lor, tratamentul diferit acordat în situații similare fiind contrar principiului siguranței raporturilor civile, ca element fundamental al statului de drept, aspect reținut și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Beian contra României.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/200, art. 22 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, art. 127 alin. 3 și 4 din Legea nr. 46/2008, a admis în parte cererea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților în modalitățile și pentru perioadele indicate în cerere, sporurile aferente gradelor profesionale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective prin raportare la data nașterii dreptului pentru fiecare dintre funcționari, dar nu mai înainte de 01.04 2004, data intrării în vigoare a normei legale.
Cât privește sporul de risc de 25% din salariul de bază, instanța a constatat că cererea pentru acordarea acestuia este întemeiată întrucât potrivit art. 127 alin. 5 din Codul silvic " personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultura, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de superior si al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de baza" spor ce urma a fi acordat cu începere de la data de 01.04.2008, însă după cum a arătat și pârâtul a fost achitat numai parțial, ulterior nefiind alocate fonduri în acest sens.
Raportat la solicitarea de acordare a lemnului de foc, instanța a constatat că acest drept derivă din prevederile art.33 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic care prevede că: " personalul silvic de toate gradele profesionale are dreptul sa primească anual, gratuit, lemn pentru încălzirea locuinței, într-o cantitate care va fi stabilita cu angajatorul."
După cum însuși pârâtul a confirmat, până în anul 2004 această prevedere legală și-a găsit aplicare, iar pentru anii 2005 - 2006 lemnul de foc s-a acordat în temeiul sentinței nr. 468/2007 a Tribunalului Bihor menținută prin decizia nr. 149/2008 a Curții de Apel Oradea. Întrucât prevederile art. 33 din OUG nr. 59/2000 nu au fost abrogate, acestea au produs efecte și pentru anii 2007 - 2008, împrejurare față de care cererea reclamanților a fost admisă și sub acest aspect astfel că pârâții au fost obligați și la acordarea cantității de 5 mc lemn/an în aceeași modalitate ca și în anii anteriori, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece competența de soluționare a prezentei cauze în primă instanță aparține curții de apel, întrucât are calitate de pârât în cauză și o autoritate a administrației publice centrale, respectiv recurentul.
Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.554/2004, deoarece față de prevederile art.26 din OUG nr.192/2002, art.30 din OUG nr.92/2004, 31 din OUG nr.2/2006 și art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 dreptul reclamanților la acțiune în cont. adm., în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau de la expirarea termenului de 30 de zile în care aceasta era obligată să răspundă.
În mod nefondat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, cu motivarea că aceasta are calitate de ordonator principal de credite, fără a lua în considerare faptul că reclamanții sunt încadrați în baza unei decizii emise de directorul executiv al O, instituție cu personalitate juridică și reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu ministerul.
Sub aspectul soluționării pe fond a cauzei recurenta arată că soluția de admitere a acțiunii reclamanților și obligare a instituțiilor publice pârâte la plata drepturi,or salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fără cuantificarea acestor drepturi, nu corespund exigențelor art.6 din Convenția Europeană. Obligarea angajatorului la plata acestor sume imposibil de calculat și eventuala cuantificare de către instanță, echivalează cu o substituire în atribuțiile legiuitorului ori ale executivului.
Referitor la sporul de risc acordat, prima instanță a reținut că dispozițiile art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008 sunt imperative, reclamanții neavând obligația de a dovedi condițiile în care lucrează și care ar justifica acordarea sporului solicitat, însă pentru a putea fi acordat acest spor dispozițiile cuprinse în HG nr.281/1993 prevăd că" locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii ". Regulamentul nr- emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii stabilește locurile de muncă, categoriile de personal și cuantumul sporului în baza criteriilor de risc de îmbolnăvire nervoasă, indici de morbiditate și existența buletinelor de determinare, prin expertizare a locurilor de muncă, eliberate de organele de specialitate.
În drept se invocă disp.art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, art.304/1 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.188/1999, Legea nr.46/2008, HG nr.281/1993 și OG nr.59/2000.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimați se solicită respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ținând seama de dispozițiile art.10, prima teză, din Legea nr.554/2004 și art.109 din Legea nr.188/1999, excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor este nejustificată având în vedere că litigiul privește neacordarea de drepturi salariale unor funcționari publici.
Referitor la procedura prealabilă intimații arată că aceasta nu este necesară, față de obiectul de acțiunii, iar în acest sens ICCJ s-a pronunțat prin deciziile nr.52/2007 și 2526/2007.
Recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece acesta coordonează activitatea structurilor din subordine și îndeplinește atribuțiile prevăzute de Legea nr.500/2002 în calitate de ordonator principal de credite, iar inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare sunt instituții publice finanțate integral din bugetul de stat și care funcționează în subordinea
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei intimații arată că prima instanță a aplicat corect prevederile art.22 din OUG nr.59/2000, 127 alin.3 și 4 din Legea nr.46/2008, dispoziții care reglementează acordarea sporurilor aferente gradelor profesionale ale art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008 care reglementează sporul de risc de 25 % din salariul de bază și ale art.33 din OUG nr.59/2000 care reglementează dreptul la lemn.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul disp.art.304/1 Cod procedură civilă instanța constată că recursul declarat în cauză este întemeiat sub aspectul nelegalei obligări a recurentului la plata către reclamanți a indemnizației aferente gradelor profesionale.
Conform art.58 din OUG nr. 59/2000, alin. 1 - " personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, în masura în care prezenta ordonanța de urgenta nu dispune altfel ", iar la alin. (2) se prevede că " pentru categoriile de personal silvic care are si calitatea de functionar public corelarea gradelor profesionale prevazute în prezenta ordonanta de urgenta cu categoriile, gradele, clasele si treptele aferente carierei functionarilor publici, prevazute în Legea nr. 188/1999, se face prin hotarâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta".
Prevederile articolului 31 aliniat 1 din Legea 188/1999 republicată, respectiv dispozițiile articolului 29 alineat 1 din reglementarea anterioară republicării acestei legi, prevăd că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 au fost modificate prin Legea 251/2006, modificări care au intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că pe perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2007, dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 prevedeau la lit. c șisuplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin dispozițiile articolului 29 aliniat 3 din Legea 188/1999 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că stabilirea efectivă salariului, a sporurilor, a premiilor, a suplimentelor și a altor drepturi salariale, adică a cuantumului acestora trebuie prevăzută prin dispoziții speciale cuprinse în alte acte normative, Legea 188/1999 reglementând doar regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publicii și stat sau administrația publică locală.
Pe perioada în litigiu 01.2004 - data plății efective, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici au fost reglementate prin dispozițiile speciale cuprinse în: OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Din cuprinsul normelor prevăzute în aceste acte normative se deduce faptul că atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare sau suplimentul gradului sunt incluse în salariul de bază prevăzut pentru fiecare funcție publică, potrivit anexelor care fac parte integrantă din aceste acte normative.
Astfel, la articolul 1 alineat 2 lit. b din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2004 și 2005, se prevede că sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere "crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale."
Dispozițiile articolului 4 din aceeași ordonanță prevăd căsalariul de bazăse stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice șiîn raport cu categoriași, după caz,cu gradul profesionalal funcției publice, potrivit anexelor. Aceste grade profesionale sunt următoarele: debutant, asistent, principal și superior, astfel cum sunt structurate prin dispozițiile articolului 14 din Legea 188/1999 și cum sunt trecute în anexele la ordonanțele de urgență privind salarizare funcționarilor publici.
Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesctrei trepte de salarizare, conform dispozițiilor articolului 5 alineat1 din OUG 92/2004.
Prin urmare, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare este reprezentat de diferența de salarizare dintre cele trei trepte prevăzute pentru fiecare grad profesional în parte, diferență care se reflectă în salariile de bază prevăzute în anexe și care au un cuantum diferit în funcție de fiecare treaptă de salarizare și de fiecare grad.
Dispozițiile art.22 din OUG nr.59/2000 și ale art.127 alin.3 și 4 din Legea nr.46/2008 nu sunt relevante deoarece aceste dispoziții nu reglementează dreptul personalului silvic la plata sporului aferent gradelor profesionale.
Celelalte motive de recurs sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Competența materială în primă instanță în soluționarea acestei cauze aparține Tribunalului Bihor, deoarece pârât în cauză este și Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O, iar reclamanții intimați se află în raporturi de serviciu cu acest pârât și nu cu recurentul, având calitatea de funcționari publici în cadrul acestui inspectorat. în judecată a recurentului s-a făcut întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite și în această calitate recurentul este cel care are obligația să aloce fondurile bănești necesare efectuării plății drepturilor salariale către reclamanți de către pârâtul IT - Vânătoare
Pe acest considerent a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât, soluție temeinică și care va fi menținută de instanța de recurs.
În ceea ce privește îndeplinirea procedurii prealabile prima instanță în mod corect a apreciat că obiectul cererii îl constituie acordarea unor drepturi bănești, iar practica judiciară a stabilit în mod constant că nu este necesară îndeplinirea acesteia (deciziile nr.52/2007 și 2526/2007 ale ICCJ).
Referitor la acordarea sporului de risc în cuantum de 25 % din salariul de bază, temeiul de drept îl constituie disp.art.127 alin.5 din Codul Silvic care prevăd că "personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de superior și Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază".
Întrucât aceste dispoziții sunt prevăzute în Legea nr. 46/2008, act normativ adoptat ulterior HG nr.281/1993 și Regulamentului nr- invocate de către recurent, acestea vin în completarea dispozițiilor normative anterioare, aplicabile în domeniu, respectiv abrogă expres unele acte normative sau abrogă tacit dispozițiile anterioare care contravin celor cuprinse în această lege, situație în care prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.127 al.5 din Legea nr. 46/2008.
De altfel, dreptul la plata acestui spor de risc a fost recunoscut inclusiv de către pârâți, prin achitarea parțială a acestuia, iar neplata în continuare a acestui spor a fost determinată de lipsa fondurilor alocate în acest sens.
Pentru aceste considerente instanța constată că recursul declarat de către recurentul pârât este întemeiat în parte, iar în baza disp.art.312 alin.1 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă va fi admis recursul și modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi respins capătul de acțiune privind plata indemnizațiilor aferente gradelor profesionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,-, sector 3 împotriva Sentinței nr. 139/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. - în contradictoriu cuintimații reclamanți, G, G, - FOSTA, S, și - FOSTA toți cu sediul procedural ales în O-, județul B și intimatul pârât TORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE O () cu sediul în O,-, județul B, pe care o modifică în parte în sensul că:
RESPINGE capătul de acțiune privind plata indemnizațiilor aferente gradelor profesionale.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
CU OPINIE SEPARATĂ
Jud. fond
Red.dec. S - 05.10.2009 - Tehnored. - 13.10.2009
60 exemplare - 58 comunicări:
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că soluția legală ce putea fi adoptată în cauză era aceea de respingere a recursului formulat derecurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE- și menținerea în întregime dispozițiilor Sentinței nr. 139/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Este necontestat în cauză textul articolului 31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici care le conferă acestora pentru activitatea desfășurată - dreptul la un salariu compus din:
"a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechimea în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii."
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Câtă vreme între elementele salariului de care beneficiază reclamanții potrivit legii se includ suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, respingerea unei astfel de cereri reprezintă în fapt o încălcare a dreptului.
Dreptul reclamanților chiar necuantificat -există- independent de adoptarea sau nu a proiectelor de acte normative emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Pe de altă parte, Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 și 820/2008, se referă la neconstituționalitatea prevederilor articolului 1 din OG 137/2000, iar reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile articolului 31 alineat 1 lit. și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
În acest context nu sunt aplicabile în cauză prevederile declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale arătate mai sus, deoarece dreptul reclamanților este prevăzut în Legea 188/1999 a Funcționarilor Publici, iar nu creat de judecător prin înlocuirea unor dispoziții legale cu altele.
Modul de calcul al cuantumului cuvenit reclamanților este o problemă care a devenit litigioasă și cu concursul atitudinii procesuale a pârâtei, care nu a făcut demersuri pentru materializarea dreptului și stabilirea cătimii sporului nici după promovarea acțiunilor în instanță.
Pe de altă parte, nu se poate reține că aceste sporuri au fost incluse în salariul de bază al reclamanților potrivit anexelor ce fac parte integrantă din actele normative aplicate perioadei: OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Este adevărat că între treptele de salarizare există o diferențiere prevăzută în actele normative mai sus arătate, dar sporurile la care se referă Legea 188/1999 ca elemente ale salariului funcționarilor publici nu se regăsesc în veniturile lunare.
Prin aplicarea sporului de 15% la salariul de bază al debutanților rezultă un cuantum superior celui prevăzut în anexa 1 la Legea 188/1999.
În ceea ce privește suplimentul postului din aceleași anexe,nu se poate reține existența unei diferențieri între posturile existente(consilier, expert, consilierii juridici - având același grad profesional și aceeași treaptă au același salariu de bază.)
În condițiile în care funcționarii publici aflați în situații similare cu reclamanții au avut câștig de cauză (aspect dovedit cu deciziile depuse în probațiune), este pertinentă motivarea instanței de fond în sensul că statul trebuie să asigure punerea în practică a legilor de o manieră în care să evite insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați (cauza Beian împotriva României și împotriva României ) astfel că recursul este nefondat.
JUDECĂTOR
Red.M/16.10.2009 - Dact./16.10.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
