Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 435/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 435
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intervenienții în nume propriu (), ( ), -, G, C, Hancia, - toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 3141 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții, reclamantul intimat, intervenienții în nume propriu intimați - -, pârâta intimată Casa Județeană de Pensii N, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că nu s-au formulat cereri ți nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURT E A,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr.2219/86 din 18.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii N, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la acordarea drepturilor salariale reprezentând sporul de mobilitate în cuantum de 25% și sporul de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 13.10.2006 până în prezent, actualizate în raport de indicele de inflație, precum și la calcularea și plata salariului prin includerea acestor sporuri. Totodată a solicitat plata pentru viitor a acestor sporuri și operarea în carnetul de muncă a mențiunilor referitoare la cuantumul modificat al drepturilor salariale potrivit solicitărilor de mai sus.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitate de angajat - consilier juridic - al pârâtei N, consideră că este îndreptățit să i se acorde, de către Casa Județeană de Pensii N, sporurile menționate în baza prevederilor Legii nr.514/2003, ale Statutului profesiei de consilier juridic, Legii nr. 188/1999 republicată, nr.OUG 192/2002 (art.14 alin. 2) ale art. 25 și 26 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii și, în consecință, să emită decizie, prin care să-i acorde sporul de mobilitate în cuantum de 25%, și de confidențialitate, respectiv 25%, la salariul de bază de la data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici N -13.10.2006.
Conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2003, N era obligată ca "în termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor".
In aplicarea Legii nr. 514/2003, Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România a adoptat, la data de 06.03.2004, Statutul profesiei de consilier juridic, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr.684/2004. Prevederile acestuia nu au fost contestate și au devenit obligatorii.
Din interpretarea textului legii rezultă că și N avea obligația prevăzută de lege și de statutul dat în aplicarea ei, referitoare la încadrarea și stabilirea drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici numiți în funcție.
Această obligație nu a fost respectată de către P N și refuză în continuare să o îndeplinească.
Aceste solicitări pentru acordarea sporurilor arătate au în vedere specificul activității și obligațiile pe care le are în exercitarea acestei profesii stabilite prin acte normative, astfel:
La art. 16 din Legea nr. 514/2003 sunt prevăzute obligațiile consilierului juridic printre care se regăsește obligația de a păstra secretul și confidențialitatea activității, iar în practică, are obligații multiple de a se deplasa și a asigura reprezentarea instituției în toate cauzele repartizate, la toate instanțele judecătorești din județ, la Curtea de Apel - aceasta din urmă reprezentând mobilitatea funcției.
Conform art. 191 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, lege specială în baza căreia își desfășoară activitatea N, reglementează domeniul de activitate, respectiv datele la care au acces, datele respective având caracter confidențial - "baza de date privind asigurații sistemului public de pensii este proprietatea CNPAS și are caracter confidențial".
De asemenea, potrivit art. 45 din Legea nr. 188/1999 i s-a stabilit obligația de a păstra confidențialitatea datelor. Astfel, citează: "funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public".
Pe lângă toate aceste obligații stabilite pentru perioada de când exercită această profesie, prin art.7 alin.3 din Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici, este obligat ca timp de 2 ani după încetarea raporturilor de serviciu să nu dezvăluie informațiile confidențiale la care are acces.
Or, drepturile corelative obligațiilor menționate sunt cele prevăzute la art. 24 din Legea nr.514/2003, art. 60 din Statutul profesiei și art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv indemnizația de mobilitate și confidențialitate pe care le solicită.
Dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi prevăzut în mod expres că funcționarul public consilierul juridic nu beneficiază de prevederile Legii nr. 514/2003.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri.
In cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu G, C, Hancia, (), (), - -, și, prin care au solicitat să se constate că și ei beneficiază de aceleași drepturi bănești ca și reclamantul din acțiunea inițială.
Pârâta Casa Județeană de Pensii N, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că S este o instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridica, care administrează si gestionează sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, având în subordine case teritoriale de pensii.
La nivel individual, conducerea caselor teritoriale de pensii este asigurată de către un director executiv, care este ordonator terțiar de credite, potrivit art. 23 din nr.HG13/2004, privind Statutul
Mai invederează faptul ca CNPAS nu are calitate de ordonator de credite privind drepturile salariale ale angajaților caselor teritoriale de pensii.
Cum reclamantul și intervenienții nu au fost si nici nu sunt salariați ai Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale rezultă că aceștia nu pot pretinde drepturi bănești de la.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere prin care a arătat că o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile) și existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 republicată.
Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu. În cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamanților poate fi considerată categoria profesională.
Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6 alin.2 din Codul muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Trebuie astfel avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice ale domenii ale vieții publice.
In acest sens, OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.
Prin sentința nr.3141 din 16 octombrie 2008, Tribunalul Suceava respins acțiunea reclamantului, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de G, C, Hancia, (), (), - -, și și luat act de renunțarea la judecată a intervenienților, și.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, s-a stabilit că: "Dispozițiile art.6 din Legea nr.514/2003 modificată de Legea nr.246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispozițiile art.60 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) și art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilieri juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art.25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Conform art. 329 al.3 Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
De altfel, în jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterioară pronunțării acestei decizii în interesul legii, s-a reținut în mod constant că existând două categorii de consilieri juridici, potrivit art.2 din Legea nr.514/2003, respectiv cei numiți în funcție și cei angajați în muncă, li se aplică regimuri juridice distincte. Astfel, conform art.3 din Legea nr.514/2003, consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarilor publici, iar dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici îl constituie Legea nr.188/1999, în timp ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat, pentru raporturile juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă, fiind aplicabil prioritar Codul muncii.
In speță, reclamantul și intervenienții sunt consilieri juridici numiți în funcție publică în cadrul Casei Județene de Pensii Este adevărat că pentru numirea unei persoane în calitate de funcționar public este necesar consimțământul acesteia, dar reclamantul și intervenienții nu își exercită profesia în temeiul unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului muncii, ci în temeiul unui contract de drept administrativ, după cum s-a reținut în doctrină, în cazul raportului de serviciu libertatea contractuală a părților fiind în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, fiind exclusă negocierea individuală.
In acest sens, se stipulează în art.60 al.1 din Statutul profesiei de consilier juridic că, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Dispozițiile art.60 al.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, care privesc negocierea prestațiilor suplimentare, fac trimitere la Legea nr.53/2003, astfel încât nu își găsesc aplicarea în speța de față. In calitate de funcționari publici, reclamanta și intervenienții sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare și nu poate negocia indemnizația și sporurile ce i se cuvin, deci nici clauza de mobilitate sau clauza de confidențialitate. Aceste clauze nu sunt prevăzute decât de Codul muncii, nu și de Legea nr.188/1999, care reprezintă dreptul comun pentru funcționarii publici.
Împotriva sentinței au declarat recurs intervenienții în nume propriu (), ( ), -, G, C, Hancia, care au criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică arătând că în calitate de funcționari publici le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, dar în calitate de consilieri juridici le sunt aplicabile și legile speciale precum Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, respectiv Statutul profesiei de consilier juridic. Este fără putință de tăgadă că dispozițiile Legii 514/2003 precum și cele ale Statutului profesiei de consilier juridic, sunt aplicabile consilierilor juridici indiferent de natura raportului în temeiul căruia consilierul juridic își exercită profesia: contract ( raport de muncă) sau raport de serviciu.
Recursul, care, în drept, se încadrează conform art.304 pct.9 Cod proc. civilă este nefondat.
Prin decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că: "Dispozițiile art.6 din Legea nr.514/2003 modificată de Legea nr.246/2006 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispozițiile art.60 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) și art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilieri juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art.25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Ori, scopul deciziilor date în recurs în recurs în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, iar, potrivit art.329 alin.3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecata este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere că pricina de față a făcut obiectul analizei unui recurs în interesul legii, decizie amintită și în hotărârea Tribunalului, Curtea, în baza art.312 Cod proc. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat intervenienții în nume propriu (), ( ), -, G, C, Hancia, - toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 3141 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud. fond.
Tehnored.
2ex/10.03.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
