Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 436/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 436
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, I, și -, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, Calea Națională nr. 85- la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva sentinței nr. 1254 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanții recurenți care sunt lipsă și consilier juridic pentru pârâta intimată Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar arătând că acest drept este prevăzut de lege și angajatorul nu-l poate refuza; că hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, încălcându-se principiul nediscriminării întrucât ceilalți colegi ai recurenților din cadrul AJOFM au primit aceste drepturi.
Depune la dosar decizia nr. 872 din 26 iunie 2008 Curții de Apel Suceava, prin care celorlalți funcționari din cadrul AJOFM B li s-au acordat aceste drepturi, arătând că la data pronunțării acestei decizii era dată decizia nr. 14 din 10.03.2008 a ICCJ dată în soluționarea recursului în interesul legii. Mai arată că această decizie nu este publicată în Monitorul oficial al României. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de la data de 30.10.2008 reclamanții, I, și prin reprezentantul lor au solicitat în contradictoriu cu pârâta B obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând tichete de masă începând cu data de 06.10.2005 până în prezent precum și pentru viitor sume actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii au arătat că au calitatea de funcționari publici într-o instituție bugetară și consideră neîntemeiat răspunsul pârâtei dat prin adresa nr. 17011/16.10.2008 prin care li s-a refuzat acordarea tichetelor de masă,deoarece în bugetele anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
Totodată mai arată că, în condițiile în care unor salariați din alte domenii de activitate din sectorul bugetar li s-au acordat aceste tichete de masă, s-a creat o situație discriminatorie față de aceștia care, pe această cale a condus și la restrângerea dreptului la protecție socială a reclamanților.
În susținerea cererii au depus înscrisuri privind realizarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 precum și practică judiciară in domeniu.
Pârâta legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.
Prin sentința nr. 1254 din 03.12.2008 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici pentru care legiuitorul a stabilit că aceștia au drepturile și îndatoririle prevăzute în actul normativ special aplicabil acestei categorii de personal bugetar, în care nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tichetele de masă, în cazul instituțiilor publice, acestea putând fi acordate în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea instituie doar categoriilor de personal care au vocație, stabilind, în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Sunt imperative dispozițiile art. 46 al. 4 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 precum și în legea bugetului pentru anul 2007.
Instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2005 și până în prezent interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din veniturile proprii.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care acestea pot fi acordate.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților funcționari publici respectiv o obligație corelativă a angajatorului, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
În acest sens s-a pronunțat și prin decizia nr. 14/10.03.2008 dată în soluționarea recursului în interesul legii care a avut ca obiect interpretarea dispozițiilor art. 1 al. l și 2 din legea 142/1998 și care este obligatorie pentru instanță.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanții, I, și, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii.
În motivare au arătat că în prin emiterea unor decizii contradictorii ale instanțelor de judecată se crează o situație discriminatorie, că este eronată motivarea instanței de fond conform căreia tratamentul discriminatoriu trebuie raportat doar la instituția respectivă, în speță operând dimpotrivă astfel de tratamente.
Mai mult decât atât, decizia nr. 14/10.03.2008 a pronunțată pe calea recursului în interesul legii nu a fost publicată în al României, ceea ce înseamnă că în conformitate cu disp. Legii nr. 24/2000 acesta nu poate produce nici un efect juridic.
Recurenții mai arată că atâta timp cât tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială, automat angajatorul este obligat să acorde acest drept, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1998.
Este adevărat că disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă au un caracter supletiv, plata fiind în limita prevederilor bugetare, însă acest lucru nu o îndreptățește pe pârâtă să refuze alocarea acestor tichete, drept consacrat și de Legea Fundamentală a României, respectiv art. 41
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic. Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada menționării în contractul colectiv de muncă a clauzelor privind aceste alocații și nici a existenței bugetului repartizat, având în vedere și decizia nr.14/2008, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, I, și -, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, Calea Națională nr. 85- la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva sentinței nr. 1254 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/11.03.2009.
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
